5,280 matches
-
a pus capăt acestor acte de amabilitate ale lui Uzbek. Astfel că, luptele pentru scoaterea tătarilor au trebuit să continue. Calvarul acestora apăsa așa de greu asupra Ungariei și Transilvaniei încât, Carol Robert fusese obligat de împrejurări să scoată la oaste și pe călugării din mănăstiri. În septembrie 1338, o plângere a episcopilor catolici din aceste țări trimisă Papei arată că toți „prelații de mir și cei din tagma călugărilor, capitlurile și conventurile sunt siliți ca o dată în fiecare an (adică
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
din aceste țări trimisă Papei arată că toți „prelații de mir și cei din tagma călugărilor, capitlurile și conventurile sunt siliți ca o dată în fiecare an (adică începând din 1334) uneori chiar de mai multe ori, să ia parte la oaste și să conducă sau să trimită mai mulți luptători decât aceia pe care mijloacele bisericii pot să-i susțină”. Ei cereau Marelui Pontif să fie scutiți de oaste. Dar cruda realitate nu permitea așa ceva, în acele timpuri. În urma explicațiilor primite
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
din 1334) uneori chiar de mai multe ori, să ia parte la oaste și să conducă sau să trimită mai mulți luptători decât aceia pe care mijloacele bisericii pot să-i susțină”. Ei cereau Marelui Pontif să fie scutiți de oaste. Dar cruda realitate nu permitea așa ceva, în acele timpuri. În urma explicațiilor primite de la Buda, papa Benedict al XII-lea, fără a face cea mai mică aluzie la scutirile clericilor, adresa în 17 mai 1339 un apel către toți credincioșii săi
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Buda, papa Benedict al XII-lea, fără a face cea mai mică aluzie la scutirile clericilor, adresa în 17 mai 1339 un apel către toți credincioșii săi că, având în vedere pericolul permanent și cum regele: „are de dus împreună cu oștile sale un război aproape necurmat cu păgânii și schismaticii megieși și vecini cu regatul și pământurile lui și mai ales cu niște schismatici, ce s-au abătut de la supunerea datorată bisericii romane”, le acordă tuturor „care s-ar întâmpla să
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Reacțiunea nu a întârziat să vină. Principele Lubart, de cealaltă parte, nu a stat cu mâinile încrucișate. Concentrând oștirile rutene și lituaniene și mai cerând și ajutorul hanului Uzbek, care se grăbi să-și apere drepturile de suzeran, el bătu oastea polonă ușor și-și ocupă tronul oferit după o intrare triumfală în Liov. Creștinat în ortodoxie și botezat sub numele Dimitrie, Lubart a cârmuit Haliciul până în anul 1349, ajutat fiind de către boierul rutean Detko, numit de regele Ungariei în anul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Haliciul până în anul 1349, ajutat fiind de către boierul rutean Detko, numit de regele Ungariei în anul 1344 „capitaneus ruthenorum”, dar cunoscut, în general, cu titlul, pe care-l poartă și în anul 1347, de „provizor sau capitaneus terre Russie”. Respingerea oștilor polone s-a petrecut într-un interval de timp foarte scurt, probabil în a doua jumătate a lunii aprilie sau în luna mai, căci, în iunie, mongolii se aflau în Moldova, în 14 ale acestei luni din anul 1340, îi
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Bogdan, la arderea domeniilor. Înainte de a judeca procesul, Ludovic I s-a informat prin oamenii săi despre activitatea lui Crăciun și a fiilor săi. El a aflat, astfel, că acuzații s-au supus totuși ordinului regal și au plecat cu oastea voievodatului lor, împreună cu Dragoș din Bedeu, sub comanda comitetului Andrei peste Carpați. Pentru a nu-i arunca și pe aceștia în tabăra lui Bogdan, el stinge acțiunea și întărește pe Crăciun și fiii săi în posesiunile lor din Bilke. În
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
temeiul victoriei de la Posada, fără să renunțe la independența izvorâtă din aceste împrejurări, să ofere sprijinul său Papei de la Avignon și puterilor maritime Veneția și Genova printr-o înțelegere cu Ludovic. Inimosul angevin mai stăruia la o grabnică concentrare de oști și, pentru a despresura Moldova din mrejele politicii de dominație ale lui Gedymin, care prin fiul său, Lubart, în Liov, făcea prezentă influența Marelui Ducat al Lituaniei în Moldova și amenința să înlocuiască suzeranitatea mongolă, împotrivindu-se extinderii aceleia ungurești
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de oameni în încercările sale de a forța puternicile ziduri. Reținerea a 10.000 de mongoli în Crimeea era un moment foarte prielnic de a pătrunde spre Răsărit. Ceea ce îl îngrijora și mai mult pe Ludovic erau devastările săvârșite de oștile tătare și rutene din Polonia, în primăvara anului 1344, oprite cu greu de către Cazimir la Lublin. De aceea, și insistența perseverentă a lui pe lângă Nicolae Alexandru Basarab. În această conjunctură internațională, Țara Românească a trecut de sub suzeranitatea mongolă în sistemul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în anii 1342-1359 în contra tătarilor, bulgarilor și lituanienilor, dar gloria a revenit Coroanei ungare. E de mirare că izvoarele istorice narative, scrise la Buda sau Vișegrad, nu vorbesc niciodată nimic despre faptele de arme ale românilor, care formau întotdeauna grosul oștilor feudale. Ele nu vor însemna niciodată măcar numele lui Alexandru Basarab, voievodul Țării Românești și nici pe acela a căpitanului regal Dragoș din Bedeu și fiul său, Sas, însărcinați cu misiunea de a elibera Moldova de sub mongoli, în expedițiile din
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Transilvaniei, în contra acestor tătari cu nobili secui și cu oștire puternică. (Citește de români și saxoni). Și intrând cu putere în țara unde locuiau ei, i-a învins împreună cu principele lor cu numele Altamos, care a ieșit înainte cu multă oaste spre a le rezista în câmp. L-a decapitat pe principele lor și multe banderii și captivi tătari i-a adus majestății sale, regale, la Vișegrad”. Nici o aluzie la naționalitatea acelora ce formau oștirea puternică. Participarea lui Alexandru Basarab cu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
spre a le rezista în câmp. L-a decapitat pe principele lor și multe banderii și captivi tătari i-a adus majestății sale, regale, la Vișegrad”. Nici o aluzie la naționalitatea acelora ce formau oștirea puternică. Participarea lui Alexandru Basarab cu oastea Țării Românești în contra tătarilor în 1345 e în afară de orice discuție. Informat de aceasta, Papa scria, în noiembrie același an, regelui Ungariei că, auzind de dorința românilor de a accepta catolicismul, a trimis diferite scrisori „oportune” nobililor bărbați Alexandru Basarab și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
accepta catolicismul, a trimis diferite scrisori „oportune” nobililor bărbați Alexandru Basarab și altora”. În această primă campanie, în care bătălia propriu-zisă a durat trei zile, Chronicon Dubniczense precizează doar că au participat puțini unguri „cum paucis hungaris”. Aceasta înseamnă că oastea era compusă în majoritate din români, saxoni și cu elemente nobile secuiești. Victoria deplină a fost câștigată, bineînțeles, cu concursul lui Dragoș Vodă al analelor moldovenești și cu acela al lui Nicolae Alexandru Basarab, pe care Letopisețul Țării Românești îl
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
din același an, între Genova și Veneția, cu privire la hotarul pentru corăbii, ce vor pătrunde în port. Rezistența, demnă de admirat, a micului număr de apărători a dus la prelungirea asediului, deși în toamna anului 1346 a izbucnit ciuma în rândurile oastei mongole. Întinderea rapidă a molimei și pierderile în oameni au produs mare supărare lui Gianibek care, pentru a-i constrânge pe îndărătnicii negustori genovezi la o capitulare, a dat ordin ca mașinile de asediu să arunce în interiorul cetății cadavrele ciumaților
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
tătari spre mare. „Post haec etiam siculi, Tartaros saepins invaserunt, et cum magna praeda ad propria redierunt. Qui autem ex ipsis Tartaris remanserunt ad parte maritimas longe distantes ad alios tartaros fugerunt”. Însemnările saxonilor din Transilvania menționează că, în urma acesteia, oastea regală ar fi ocupat ținutul de la poalele Carpaților până la Siret, unde ar fi și clădit o cetate, pe care o notează greșit sub numele de Tortsch (Turcz), aceasta fiind Branul. Astfel a fost împinsă granița Transilvaniei până la Siret, cuprinzând regiunea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
fostul voievod, gândindu-se că nu mai reprezenta nimic în viața politică a Maramureșului, pe când Dragoș din Bedeu, căpitanul regal, ajunsese voievod în Moldova, chemă la dânsul pe toți din districtul său, care nu voiau să se supună concentrării în oastea regală. Și numărul acestora a fost destul de mare. El a profitat, îndeosebi, de faptul că regele a ordonat o și mai mare mobilizare, pentru a pleca cu cea mai mare parte din oastea Transilvaniei, în Italia în contra Neapolului. Deși este
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
nu voiau să se supună concentrării în oastea regală. Și numărul acestora a fost destul de mare. El a profitat, îndeosebi, de faptul că regele a ordonat o și mai mare mobilizare, pentru a pleca cu cea mai mare parte din oastea Transilvaniei, în Italia în contra Neapolului. Deși este vorba de două evenimente petrecute în momente diferite, totuși Cronica de la Buda le pune pe ambele în același an, 1347, bineînțeles, în capitole și pagini separate, după care urmează ravagiile ciumei din 1348
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Minore, regele a trebuit totuși să se preocupe, în acest timp, și de problemele ridicate de Războiul strâmtorilor, izbucnit în 1347 între Veneția și Genova. Ca aliat al acesteia din urmă și la cererea Papei, tocmai acum, mare parte din oastea feudală ungară, comandată de Ștefan, voievodul Transilvaniei, în care erau foarte mulți români transilvăneni, a fost trimisă, cum am văzut, contra lui Ludovic, regele Siciliei. Discuțiile începute, prin Toma de Nympti, pentru încetarea ostilităților cu Veneția, au durat. La 10
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în teritoriile pe care le va cuceri, „în unele părți ale regatului său” și a converti la catolicism pe locuitorii aflați în ele: „schismatici, philistei, cumani, tartari pagani et alii...”. La 19 iunie 1351, Ludovic plecă spre Cracovia. Unindu-și oastea cu cea polonă, el eliberă Galiția și apoi Lodomeria, și la 27 iulie se afla deja în Sandomir, iar puțin după aceea, în Lublin. Îmbolnăvindu-se Cazimir, Ludovic luă comanda supremă a operațiunilor și la Wladimir, prinse chiar pe Kieystut
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
mongolilor, pe care i-au scos din Halici. Dar, Kieystut izbuti să fugă în timpul unei nopți și reîncepu războiul, în timp ce Olgerd pătrunde cu tătarii în Galiția și prin Moldova, în Transilvania. Odată ostilitățile reluate, Ludovic a trebuit să revină cu oastea ca să-l pedepsească pe Kieystut și să-și apere cuceririle. El a părăsit Buda, la 22 februarie 1352. După multe pericole, înfruntate din cauza dezghețului, ajunge, la 21 martie, sub zidurile cetății Belz „in confinibus tartarorum”, unde îl aștepta, de șase
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și să-și apere cuceririle. El a părăsit Buda, la 22 februarie 1352. După multe pericole, înfruntate din cauza dezghețului, ajunge, la 21 martie, sub zidurile cetății Belz „in confinibus tartarorum”, unde îl aștepta, de șase zile, Cazimir cu o mare oaste polonă. Luptele din jurul acestei puternice cetăți au durat și armatele polono-ungare au avut pierderi mari. Oastea lituaniană era condusă de viteazul Jurg Coriat, castelan al cetății fiind Drozga. În timpul asediului, la 31 martie, a murit eroic românul maramureșan Tatomir, fiul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
înfruntate din cauza dezghețului, ajunge, la 21 martie, sub zidurile cetății Belz „in confinibus tartarorum”, unde îl aștepta, de șase zile, Cazimir cu o mare oaste polonă. Luptele din jurul acestei puternice cetăți au durat și armatele polono-ungare au avut pierderi mari. Oastea lituaniană era condusă de viteazul Jurg Coriat, castelan al cetății fiind Drozga. În timpul asediului, la 31 martie, a murit eroic românul maramureșan Tatomir, fiul lui Dragomir și al fiicei lui Sas, voievodul Moldovei dintre Carpați și Siret și însuși Ludovic
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ai oamenilor din suita sa. De aici, dădu un nou ordin de mobilizare. Nicolae de Zyrma, comitele de Solnoc, retransmitea, în 8 aprilie, porunca regală în Transilvania. Printre alții, Petru, castelanul de Orăștie trebuia să fie gata de plecare, cu oastea sa de saxoni și români, în timp de două săptămâni împotriva cânilor de tătari. Cronica arhidiaconului Ioan de Küküllo descrie evenimentele din anii 1351 și 1352 în capitolele XXIX și XXX intitulate De exercitu contra lithvanos și De exercitu ad
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de Küküllo descrie evenimentele din anii 1351 și 1352 în capitolele XXIX și XXX intitulate De exercitu contra lithvanos și De exercitu ad rutheniam, fără a da amănunte prea multe. Expediția din anul 1351 a fost făcută cu o mare oaste și o miliție proprie, fără a avea în ajutor alte națiuni. Atunci a fost prins ducele lituanian, fără a-i da numele. În expediția a doua, regele a luat în oaste și străini. Ea a fost făcută pentru apărarea Rusiei
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
din anul 1351 a fost făcută cu o mare oaste și o miliție proprie, fără a avea în ajutor alte națiuni. Atunci a fost prins ducele lituanian, fără a-i da numele. În expediția a doua, regele a luat în oaste și străini. Ea a fost făcută pentru apărarea Rusiei Roșii, supusă regatului Ungariei. Spre deosebire de ea, Însemnările de la Buda și Cronica Dubnicense, pe lângă o serie de informații de amănunt, descriu, odată cu aceste campanii, și o expediție în contra tătarilor, încât cu greu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]