5,154 matches
-
Saca, de pildă, și năbădăile lui Bodiul, "heracliteanismul" lui Victor Teleucă trecea ușor fie complex psihologic, fie insuficientă călire ideologică sau chiar, boje upasi, naționalism. Căderea din rolul social a însemnat, de fapt, urcarea omului și poetului pe un suport ontologic care i-a oferit, în sfârșit, o perspectivă cu totul nebănuită asupra eului și a lumii. Indecizia și nesiguranța au devenit prisme de refracție a unor niveluri transfinite de realitate, viziune transdisciplinară. Umbra de îngândurare și de indefinit, care înainte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
asupra eului și a lumii. Indecizia și nesiguranța au devenit prisme de refracție a unor niveluri transfinite de realitate, viziune transdisciplinară. Umbra de îngândurare și de indefinit, care înainte colora doar afectiv poezia sa, acum străluminează cele mai nepătrunse profunzimi ontologice. Ritmurile, altădată ușor cantabile și cu o aură de romantism sentimental, se ascund în adâncul textelor, capătă ceva obsesiv, de cadență primordială, de mantră budistă prin care, vorba poetului, "vreme trece, vreme vine". E o curgere simultană de plinuri și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
plin de mister și de Dumnezeu și plinul ca o curgere a indefinitului și a insondabilului, pândit mereu de Nimeni și de Nimic. Astfel, predispoziția heracliteană nativă a poetului se debarasează de complexele extremelor gândirii tari a modernității, regăsindu-se ontologic, cum demonstrează Theodor Codreanu, în gândirea slabă a transmodernismului. Gândul refuză aderența ideologică, înaintând, în transa unei continue căutări de sine, prin simultaneitatea unei curgeri fragmentare, marcată de obsesii din copilăria îndepărtată, de asociații geografice și culturale, de impresii de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
altă limbă mai frumoasă nu-i, cu punerea în rând a Limbii noastre de Alexei Mateevici, a capodoperei vierene În limba ta și a eseului Car frumos cu patru boi, de Victor Teleucă, tustrele operele acestea atingând "zona profundă a ontologicului", p. 79), Victor Teleucă și Eminescu (în care am descoperit cu o imensă bucurie spirituală demonstrația "temeiniciei eminescianismului structural, neepigonic, al lui Victor Teleucă", p. 104), Testamentul carpatic (aureolat de opinia că "acest aspect tragic al destinului basarabean constituie, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
normal, ar trebui să stea alături de Grigore Vieru" (p. 254), în fine un poet care "a reușit un salt peste marile tendințe literare ale sfârșitului de veac XX (tradiționalism, neomodernism, postmodernism), plasându-se intuitiv în transmodernism, care are ca suport ontologic atitudinea transdisciplinară" (p. 255). Altfel zis, e o carte extrem de utilă în opera de valorizare continuă a creației neordinare a lui Victor Teleucă. "Literatura și arta", nr. 21, 24 mai 2012 Emilian MARCU Vitrina cărților [Theodor Codreanu, "În oglinzile lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Constantin Călin anunțase încheierea epocii Eminescu, Theodor Codreanu revine la autorul căruia îi consacrase câteva volume consistente cu o lucrare legată de împlinirea, în 2012, a două sute de ani de la anexarea Basarabiei de către Rusia. După Eminescu Dialectica stilului, Modelul ontologic eminescian, Controverse eminesciene, De ce a fost sacrificat Eminescu?, Dubla sacrificare a lui Eminescu, Mitul Eminescu, Eminescu martor al adevărului sau Eminescu în captivitatea "nebuniei", în care formulase ipoteze curajoase, menite să detoneze unele dintre prejudecățile anterioare, criticul se oprește asupra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
publicistică atât de complexă cum este cea eminesciană, care acoperă o sumedenie de probleme, toate circumscrise ideii naționale. Basarabia posteminesciană Analiza situației Basarabiei nu se oprește la publicistica eminesciană. Un capitol extrem de interesant, care ar fi meritat extins, este Rădăcinile ontologice ale expansionismului rusesc, unde Theodor Codreanu se desparte de exegeza anterioară încercând să lumineze sursele pornirilor invadatoare ale imperiului răsăritean. Cauzele, afirmă criticul, nu sunt doar doctrinare (Marx, Engels ș.a.), ci, mai ales, raseologice. Tendința expansionistă susține criticul există în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
altor personalități care înfruntă în posteritate examene mereu reluate privind cauzele suferințelor lor finale (p. 228-232). Este îndrăzneață îmbrățișarea unei alte ipoteze cea a unui Eminescu marcat definitiv de criticile kantiene, dar înclinat, precum mai târziu Heidegger, să deschidă interogația ontologică și să-i dea un răspuns inspirat de antropologie (p. 259). Găsim în cartea Eminescu incorect politic aproape toate piesele posterității "dosarului Eminescu". Theodor Codreanu ajunge la acest rezultat ceea ce nu este deloc puțin lucru. Apelul său este să fim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Al. PIRU Armonia eminesciană 36 Adrian MARINO Cărți și lecturi critice 38 Artur SILVESTRI Cultură și stil 39 Mihai CIMPOI Theodor Codreanu: Hyperion și provocarea științei 41 Eugen TODORAN......................................................................................44 Edgar PAPU.............................................................................................44 George MUNTEANU..................................................................................44 Solomon MARCUS....................................................................................45 MODELUL ONTOLOGIC EMINESCIAN,GALAȚI, EDITURA PORTO-FRANCO, 1992, COLECȚIA "STUDII EMINESCIENE" Ionel NECULA "Eminescu Dialectica stilului" 46 Mihai CIMPOI Poemul ființei 48 Sandra CRISTEA Theodor Codreanu: "Modelul ontologic eminescian" 50 Lucian CHIȘU Eminescu filosoful 51 PROVOCAREA VALORILOR, GALAȚI, EDITURA PORTO-FRANCO, 1997 Constantin TRANDAFIR
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
științei 41 Eugen TODORAN......................................................................................44 Edgar PAPU.............................................................................................44 George MUNTEANU..................................................................................44 Solomon MARCUS....................................................................................45 MODELUL ONTOLOGIC EMINESCIAN,GALAȚI, EDITURA PORTO-FRANCO, 1992, COLECȚIA "STUDII EMINESCIENE" Ionel NECULA "Eminescu Dialectica stilului" 46 Mihai CIMPOI Poemul ființei 48 Sandra CRISTEA Theodor Codreanu: "Modelul ontologic eminescian" 50 Lucian CHIȘU Eminescu filosoful 51 PROVOCAREA VALORILOR, GALAȚI, EDITURA PORTO-FRANCO, 1997 Constantin TRANDAFIR Legea conservării 54 Teodor PRACSIU Maturitatea criticului 55 DUBLA SACRIFICARE A LUI EMINESCU, TÂRGOVIȘTE, EDITURA MACARIE, 1997, COLECȚIA "MEMORIA"; EDIȚIA A DOUA, BRAȘOV, EDITURA SERAFIMUS
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
116 Constantin TRANDAFIR Eminescologie 118 Gheorghe LUPU "Controverse eminesciene" 120 Adrian COSTACHE Domnul profesor de la Huși 123 COMPLEXUL BACOVIAN, IAȘI, EDITURA JUNIMEA, 2002; COMPLEXUL BACOVIA, BUCUREȘTI-CHIȘINĂU, EDITURA LITERA INTERNAȚIONAL, 2003, ED. A II-A, COLECȚIA "BIBLIOTECA ȘCOLARULUI" Constantin CĂLIN Calea ontologică 125 Dan MĂNUCĂ Complexe cu probleme 127 Aureliu GOCI Un eveniment de excepție în critica și istoria literară Descrierea fenomenologică a operei bacoviene 130 Constantin TRANDAFIR Bacovia într-o tălmăcire impunătoare 132 Mircea DINUTZ O carte de referință "Complexul Bacovia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
plecarea, gara în spate, mai personal decît interpretarea mea, Săbăoani decorul de gară, le punem pe toate în ordine și ne-am retras, dacă obiectele lasă loc de retragere, lumini în aer limpede, laminorul Roman odată cu semnul, precaritatea situației lui ontologice, peretele înalt de fabrică depășit, peroanele gării Roman pustiu luminat în lung, legenda la ilustrată Criza de călători pe calea ferată reduce metafora. (c) Centrala CFR, subiectul unui text este metafora lui centrală, ea reface empiric utopic, dilatat uruind podul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
suprema noastră dogmă" (Goga, 1927, p. 28). Ideea națională - dominanta în jurul căreia pivota întregul sistem de credințe al naționalismului fanatic românesc - își găsea reazem în convingerea blagiană a "fatalității etnice" (Crainic, 1929, p. 6). Această imperioasă pecete etnică definește coordonatele ontologice ale sufletului românesc, imprimându-se implacabil pe fiecare expresie a culturii autohtone. Națiunea etnică este inescapabilă. Născut în marele organism al neamului de sânge pătruns de cheagul conștiinței unității de destin istoric care este națiunea, individul va muri ineluctabil în
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
prin abordări etnopsihologice (Rădulescu-Motru, 1937) ori prin mijloacele monografice specifice Școlii sociologice de la București, la care trebuie adaugate eforturile teologale întreprinse de N. Crainic, D. Stăniloae sau M. Vulcănescu. Indiferent prin ce mijloace specifice, radiografierea idiografiei spiritualității românești, stabilirea coordonatelor ontologice ale duhului național - acestea sunt imperativele identitare ale vremii la a căror împlinire își dau concursul literații României Mari. Niciunul însă nu plăsmuiește o poetică a românismului care să rivalizeze stilistic cu metafizica cronotopului românesc înfăptuită de Blaga. Coordonatele axiale
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Prin această teorie a apriorismului românesc codificat într-o matrice stilistică autohtonă care se încrustrează indelebil în orice suflare culturală a geniului etnic, Blaga elaborează un foarte puternic argument, înrădăcinat într-un sistem metafizic de o robustețe geometrică, în favoarea permanenței ontologice a românismului în spațiul mioritic. Venerabila teză a continuității românești își găsește în metafizica blagiană a românismului aprioric desăvârșirea stilistică. Cuplată cu ideea la fel de tare a "unității stilistice" a spiritualității românești, care adaugă încă un contrafort doctrinei unității neamului românesc
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
s-au născut ca popor creștin" (Scurtu et al., 1999, p. 30), este postulată identitatea dintre românism și creștinism: "a spune român înseamnă a spune creștin" (Ochescu și Oane, 1998, p. 17). Sunt reperabile reflexii ale doctrinei interbelice a identității ontologice dintre românism și ortodoxism, potrivit căreia ființarea românească nu poate avea loc decât ca ființare ortodoxă, iar a fi român însemna a fi ortodox. Biserica Ortodoxă Română este reinvestită, după mai bine de cincizeci de ani, cu rolul de depozitară
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
doua timporizări. Părtinire, ordonare și autorizare ideologică / 375 5.2.1. Structura "formei" ideologie / 377 5.2.2. Preeminența celei de-a doua timporizări / 380 5.2.3. Reducția celor trei acte la timp / 381 5.2.4. Saltul de la ontologic la pragmatic / 382 Capitolul 6. Resursele originare ale logos-ului și judicativul regulativ / 385 6.1. Subiect, ființă, autorizare în perspectiva judicativului regulativ / 385 6.2. Fenomenul originar al judicativului regulativ: "retragerea timpului" / 395 6.3. Fenomenul inflației de autorizare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
într-un mod "liber", folosind spontaneitatea proprie ființării care de fiecare dată are sensul ființării omenești. În plus, jocul însuși se reproduce pe sine, asemenea și cel care participă la el, jucătorul, ceea ce înseamnă că este asigurat astfel un sens ontologic al acestora (joc și jucător) și, mai departe, o semnificație în direcția adevărului; în urmare, experiența corespunzătoare acestui adevăr, aparținând unei ființe istorice, poate fi "acreditată". Dar jocul, care își conservă toate aceste funcții prin faptul că este jucat ca
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de tip "fenomenologic", ceea ce este originar pentru gândirea formală, autonomizată: judecata și timpul; acestea mai pot fi sesizate, tocmai pe o asemenea cale, ca unitate originară a gândirii formale și a propriului ei obiect: ea însăși; de aici și sensul ontologic al reducției care este pusă la cale în cercetarea de față. Abia pe acest temei va fi posibilă o hermeneutică radicală, în stare a da seamă de jocul tradiției împreună cu regulile sale, la care participăm noi, cei care avem statutul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
tematizare filosofică conduc spre domenii filosofice și "interdisciplinare" noi, cum sunt, printre altele, Philosophy of mind, Cognitive sciences, Neurosciences, toate angajând, pe lângă problema principală a statutului de subiect, pe aceea a naturii obiectului. Totuși, problema formulată este mai degrabă una ontologică, vizând un fapt de a fi, anume faptul de a fi ceva de felul gândirii sau conștiinței, subiectului etc. Dar în ce condiții survine puterea "gândirii", "conștiinței", de a constitui ceva, de a înființa un "obiect", de a-l întemeia
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constitui ceva, de a înființa un "obiect", de a-l întemeia "conștient", adică prin ceva ce nu este sau măcar nu pare a fi posibil prin el însuși? Și care este riscul "ontic" al obiectului constituit astfel: capătă un sens "ontologic"? Și este acesta un "surplus" pentru el? Iată întreabări puse de alți filosofi contemporani, urmând și ei aporetica mai veche a filosofiei și, totodată, suspendând evidența de "obiectivitate" a obiectului, ca și cum aceasta, acceptată, totuși, la un moment dat, ar fi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
întrebare, gândirea (conștiința) însăși. De unde, așadar, puterea "transcendentală" față de ceva ce devine, tocmai prin intervenția acestei puteri, "obiect"? Și în funcție de această problemă se structurează fel de fel de întrebări care dau seamă de anumite intenții de tematizare filosofică. Dar nuanța ontologică a acestei probleme pare a fi fermă de la bun început, fiindcă este vizat, fără rezerve, tocmai faptul de a fi al "obiectului" și, desigur, al "subiectului", acesta din urmă constituindu-l pe cel dintâi. Din astfel de tematizări decurg anumite
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
regăsi în sensul reorizontalizării tematice a subiectului și predicatului logic (în sens fenomenologic, acte "subiectiv-obiectuale" pe mai multe trepte, în mai multe orizonturi), ceea ce înseamnă deschiderea unor perspective noi asupra lor, diferite de cea propriu-zis logică (formală și funcțională): perspectiva ontologică, etică, epistemologică, praxiologică etc.; în felul acesta este structurată și "realizată" dialectica. Prima resemnificare a structurii S P, cea proprie analiticii, rămâne, în esența sa, formală; cea de-a doua, proprie dialecticii, este mai degrabă aplicativă. De aceea, analitica este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
așa fel încât să fie cazul să postulez "ceva" precum "datul", "ființa", "lumea", o ființare privilegiată, "lumea trăită" etc. ca fiind începutul însuși, cel a cărui originaritate ar fi dincolo de orice contestație (și dincolo de orice pericol de dedublare lingvistică, logică, ontologică etc., de distribuire de sens către două instanțe, subiect și predicat). Cel puțin începutul acestui demers să se fi aflat într-o atare situație. Chestiune de convenție, se pare! Totuși, problemă de metodă. Pentru că tocmai metoda se află, ca simplă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
poate arăta filosofia corespunzătoare acestuia doar într-o formă "îngrijită" rațional, fără adumbriri ce par a da seamă de unele "fețe" non-raționale, de exemplu, "filotice"? Și putem da la o parte, fără riscul de a neantiza idealul însuși, aspectul său ontologic, oarecum firesc, renunțând la faptul că el presupune ceva ce este, luând în seamă doar miza sa directă în privința exercițiului unor funcții epistemice? Chiar și atunci când concentrăm discursul către arătarea de sine prin propria natură atât de amalgamată, idealul în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]