3,683 matches
-
de produsele oferite, deoarece procurarea unor produse mai ieftine îi face să se simtă superiori. Se simt furioși și intră în depresie dacă trebuie să plătească prețul întreg sau nu pot reduce semnificativ prețul; 5. Pariorul se simte entuziasmat și optimist când își asumă riscuri. Le este foarte greu să se oprească chiar și atunci când pierd, din cauza puterii pe care o resimt atunci când câștigă. Este posibil ca cele cinci tipuri subliniate de Forman (1987 apud Furnham și Okamura, 1999) să fie
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
36,83%) apreciază veniturile ca suficiente doar pentru strictul necesar. Un procent de 30,40% consideră că veniturile le asigură un trai decent. 14,59% dintre subiecți se consideră săraci. Putem spune că percepția veniturilor este relativ reală, chiar ușor optimistă dacă e să luăm în considerare că doar 14,59% declară că nu le ajung pentru strictul necesar și că 30,4% apreciază că le ajung pentru un trai decent, fără cumpărarea unor lucruri mai scumpe (Figura 10). Poate fi
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
șase ani de trăit, „a făcut zi din noapte” și și-a dublat astfel timpul care Îi fusese profețit. Oricum ar fi, În acest timp, destinul este adesea tovarășul lui Renenutetxe "Renenutet", zeița recoltelor și a abundenței, ilustrând astfel fondul optimist al societății, care va face ca, În epoca greacă, Psoisxe "Psois" (pe numele pe care Îl va avea atunci) să fie redată cu agathòs daimon; nu este Însă lipsit de semnificație nici faptul că, de-a lungul timpului, notarea cuvântului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a unui original Logos tèleios („Cuvântarea desăvârșită”; Nock-Festugière, 1954-1960). Este dificil să propunem o evaluare globală a fenomenului și a dimensiunii sale religioase specifice, din cauza prezenței unor elemente doctrinare destul de variate, câteodată contradictorii, care au dus la distingerea unei tendințe „optimiste”, inspirată dintr-o viziune monisto-panteistă, și a unei tendințe dualiste, care, pe de altă parte, nu pot fi separate net deoarece uneori ele converg În una și aceeași lucrare. În unele tratate, lumea este prezentată Într-o lumină cu totul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a perfecțiunii și fericirii viitoare a vieții umane și universale. Pentru zoroastrism, bogăția nu e mai puțin apreciată decât descendența numeroasă sau fericirea materială și spirituală, personală sau a altora; este un scop spre care se tinde cu o perseverență optimistă, cu dedicație și muncă asiduă, În deplin respect față de legea divină benefică. Dezvoltarea structurilor economice și sociale ale comunității parsilor a avut loc În același ritm cu cea a structurilor religioase. La sfârșitul secolului al XIX-lea existau 120 de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care ți le cerem: bogăție, forță, victorie, viață plăcută, deținerea adevărului, un bun renume, pace interioară, Învățătură, progres, cunoaștere, biruința care este darul zeului ș...ț 34 Așa Încât, noi, cei care avem un suflet bun, suntem bucuroși, veseli și optimiști, să putem Învinge orice dușman; așa Încât, noi, cei care avem un suflet bun, suntem bucuroși, veseli și optimiști, să putem Învinge ura zeilor și a oamenilor răi, a vrăjitorilor și a vrăjitoarelor, a păgânilor și a celor ce Îngaimă rugăciuni
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cunoaștere, biruința care este darul zeului ș...ț 34 Așa Încât, noi, cei care avem un suflet bun, suntem bucuroși, veseli și optimiști, să putem Învinge orice dușman; așa Încât, noi, cei care avem un suflet bun, suntem bucuroși, veseli și optimiști, să putem Învinge ura zeilor și a oamenilor răi, a vrăjitorilor și a vrăjitoarelor, a păgânilor și a celor ce Îngaimă rugăciuni. Așadar, Mithraxe "Mithra" este zeul care răspândește ordinea universală răsplătindu-i și ocrotindu-i pe cei buni, la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fi avut originea În religia indo-europeană, desființându-se astfel clar cunoscuta opinie conform căreia orice reflecție escatologică ar fi străină. Dimpotrivă, această reflecție, chiar dacă se găsește Într-o formă primară, a existat cu siguranță și a avut un caracter esențialmente optimist: după o victorie inițială a răului și o Întâlnire care, la prima vedere, pare a-i pecetlui triumful, În final, binele este menit să Învingă, dând naștere unei epoci a inocenței și a bucuriei. Alături de divinitățile proprii fiecărei funcții, religia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mărturisire, să monteze „întreaga operă a acestui mare maestru [...] de pe pozițiile actualității”, ceea ce, pe plan literar, echivalează cu șansa de a ridica dramaturgia din spațiul basarabean, sleită de un realism terestru, la forme dinamice de expresie. Piesele sale refuză patosul optimist, promovat de sistemul totalitar, valorificând situații instabile și grotești, proprii teatrului absurdului. De aici proiecțiile lor accentuate în metafizic, aplecarea insistentă a autorului spre motivele mitologice, apelurile dese la motivele biblice. Piesa Iosif și amanta sa (1992) a fost distinsă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285966_a_287295]
-
adoptive (o femeie infernală) -, care îl eliberează de obsesiile copilăriei, permițându-i intrarea în normalitate. Deși tinde să demonstreze că aparent solida existență vizibilă este construită pe subterane amenințătoare ale sufletului omenesc, romancierul oprește derularea evenimentelor pe o imagine luminoasă, optimistă. P. H. încearcă să textualizeze fluxurile libere ale memoriei afective, cu toate contorsionările lor față de axa timpului sau de cea logică, și să dea consistență stărilor psihice normale ori morbide. Aproape totul capătă aspectul unei confesiuni lirice, adesea cu o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
serios. Buzdugan i-a adus lui Iorga știrea că Cristian Rakovski, eliberat din închisoare de soldații ruși răzvrătiți, se adresa mulțimilor. Însoțit de Buzdugan, Iorga a dat fuga și l-a găsit pe Rakovski în plină activitate oratorică. Iorga era optimist: după părerea lui, românii îl considerau pe Rakovski drept un animal scăpat din cușcă 78. Dar Buzdugan adusese știri mai amenințătoare; unitățile rusești staționate în afara Iașului plănuiau arestarea familiei regale române. Trupele erau sub influența studentului anarhist Rashal și a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
reală: Europa de Vest a luat calea pe care astăzi o cunoaștem atât de bine tocmai pentru a reteza capul vechilor demoni: șomajul, fascismul, militarismul german, războiul, revoluția. Europa postnațională a statelor asistențiale, pașnică și cooperantă, nu s-a născut din proiectul optimist, ambițios și prevăzător pe care Îl imaginează retrospectiv euroidealiștii de astăzi. Ea a fost copilul șovăielnic al anxietății. În umbra istoriei, liderii europeni au implementat reforme sociale și au clădit instituții noi ca măsură profilactică: pentru a ține trecutul la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ani după 1945 În umbra războaielor și a dictatorilor din trecutul recent. Este una dintre experiențele care Îi unesc pe europenii din generația postbelică și Îi separă de americani, cărora secolul XX le-a dat lecții diferite și mult mai optimiste. și este un punct de plecare necesar pentru oricine vrea să Înțeleagă istoria Europei dinainte de 1989 și să aprecieze cât de mult s-a schimbat după aceea. Comentând viziunea lui Tolstoi asupra istoriei, Isaiah Berlin făcea o distincție esențială Între
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
realizările. În doar câțiva ani, multe dintre promisiunile NHS s-au dovedit prea costisitoare pentru a mai putea fi Îndeplinite, calitatea serviciilor a scăzut de-a lungul anilor și, cu timpul, a devenit clar că anumite ipoteze fundamentale - inclusiv prognoza optimistă a ocupării integrale a forței de muncă - erau cel puțin mioape. Dar oricine a crescut (asemenea autorului) În Anglia postbelică are motive Întemeiate să fie recunoscător statului asistențial. Același lucru se poate spune despre generația postbelică de pe restul continentului, deși
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ne ocupăm de aceste probleme acum, următoarea generație va trăi În epoca sovietică”. Deși difereau implicit În răspunsurile propuse la acțiunile sovietice, Harriman și Kennan erau perfect de acord asupra a ceea ce făcea Stalin. Alți lideri erau Însă mult mai optimiști, și nu doar În primăvara anului 1945. Charles Bohlen, diplomatul american căruia Kennan Îi adresa scrisoarea citată mai sus, credea În posibilitatea unui aranjament postbelic bazat pe cooperarea Între marile puteri și pe principii generice de autodeterminare. Conștient de necesitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În cuvintele lui sir William Strang, de la Ministerul de Externe, „este mai bine să domine Rusia Europa de Est decât Germania Europa de Vest”. Strang scria lucrurile astea În 1943. În 1945, când amploarea dominației sovietice a devenit limpede, liderii britanici erau mai puțin optimiști decât omologii lor americani. După lovitura de stat aranjată de ruși la București În februarie 1945 și, ulterior, amestecul grosolan al Uniunii Sovietice În România și Bulgaria, era evident că prețul local al hegemoniei sovietice avea să fie ridicat. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai nereușite existaseră În secolul al XIX-lea În Europa Centrală și de Vest, și chiar Înaintea primului război mondial se afirma ocazional, din idealism, că viitorul Europei stătea În unirea părților ei disparate. Războiul Însuși, În loc să spulbere asemenea viziuni optimiste, părea să le fi alimentat: după cum insista Aristide Briand, politician francez și entuziast autor de propuneri și pacte europene, venise timpul ca vechile rivalități să fie uitate, iar oamenii să gândească, să vorbească și să simtă ca niște europeni. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sinistrul deceniu dinaintea războiului. Între 1946 și 1948, 150.000 de britanici au emigrat În Canada, Australia și Noua Zeelandă, și mult mai mulți se gândeau la aceeași soluție, Însă În 1951 greul părea să fi trecut, iar țara oferea spectacolul optimist al unui Festival Britanic ce marca 100 de ani de la marea Expoziție a prințului Albert din 1851. Humphrey Jennings a rezumat admirabil sentimentele vremii În documentarul său despre Anglia anului 1951, „Portret de familie”. Titlul În sine (pe care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a deceniilor de prosperitate care au urmat. Puțini europeni de atunci, informați sau nu, anticipau amploarea transformărilor ce aveau să urmeze. Experiența ultimilor cincizeci de ani le indusese multora un scepticism amar. Înainte de primul război mondial, Europa era un continent optimist: politicienii și jurnaliștii priveau cu Încredere spre viitor. Treizeci de ani și două războaie mondiale mai târziu, oamenii fixau cu anxietate un trecut teribil. Mulți observatori anticipau o nouă criză postbelică, alt val de extremism, un al treilea război mondial
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
votul ex-naziștilor și a căror popularitate scădea oricum cu fiecare scrutin -, nici unul dintre partidele austriece nu putea spera că va forma un guvern stabil; orice proiect legislativ controversat risca să stârnească amintiri amare. Prognoza pentru democrația austriacă nu era deloc optimistă. și totuși, Austria a reușit nu numai să evite repetarea istoriei, ci să devină În scurt timp democrația alpină model: neutră, prosperă și stabilă. Era În parte meritul Armatei Roșii, care a ocupat până În 1955 sudul Austriei, după care s-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1989, dar comunismul Își dăduse duhul cu douăzeci de ani Înainte: la Praga, În august 1968. Anii ’60 s-au sfârșit rău pretutindeni. Încheierea unui lung ciclu postbelic de prosperitate și dezvoltare a disipat retorica și proiectele Noii Stângi; accentul optimist pe alienarea postindustrială și dezumanizarea vieții moderne va fi Înlocuit curând de grija slujbei și a salariului 17. În Est, mesajul anilor ’60 a fost că nimic nu se putea face „În interiorul sistemului”; nici În Vest nu exista o alegere
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
amplu exprimată În anii ’70, că democrațiile europene au pierdut controlul propriului destin, izvora din surse multiple. În primul rând, exista o nervozitate acumulată sub impactul revoltelor iconoclaste din anii ’60: tot ceea ce păruse interesant și chiar palpitant În atmosfera optimistă de atunci părea acum să prevestească nesiguranță și anarhie. Exista apoi o anxietate mai concretă provocată de inflație și pierderea locurilor de muncă, În privința cărora guvernele păreau neputincioase. Faptul că liderii europeni păreau să fi pierdut controlul era În sine
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
stânga, au obținut cu 10% mai puțin decât socialiștii. În acel moment, Georges Marchais (liderul insipid al PCF) a realizat ce greșeală făcuse legându-și soarta de partidul tânăr și energic al lui Mitterrand - o decizie luată și sub influența optimistă și ecumenică a „eurocomunismului” -, Însă era prea târziu. După noua candidatură la președinție din 1974 (cu rezultate și mai bune decât În 1965: Giscard d’Estaing l-a Învins la limită pe candidatul forțelor de stânga reunite), Mitterrand avea un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Scriitorilor din Cehoslovacia În iunie 1967, le recomanda colegilor săi o strategie „ca și cum” similară. Ar trebui, spunea el, „să ne purtăm ca și cum am fi cetățeni... să ținem discursuri ca și cum am fi adulți, independenți din punct de vedere legal”. În atmosfera optimistă a anilor ’60, Vaculík putea spera Încă la toleranță și flexibilitate din partea celor aflați la putere. Când Michnik și Havel au invocat argumente similare, circumstanțele se schimbaseră. Ideea nu mai era să dai sfaturi guvernului despre cum ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de-a lungul deceniului precedent. Însă tonul Programului reflecta cu acuratețe starea de spirit a mulțimii În zilele euforice din noiembrie: În același timp pragmatică, idealistă și teribil de ambițioasă. La Praga și În restul țării, atmosfera era mult mai optimistă decât În cazul „tranzițiilor” din alte țări comuniste, efect al ritmului accelerat al evenimentelor 25. La o săptămână după reprimarea sângeroasă a manifestației studențești, conducerea partidului demisionase. O săptămână mai târziu, Forumul Cetățenesc și Opinia Publică Împotriva Violenței (OPIV, un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]