4,130 matches
-
la fel și grijile care mă bântuiseră (fără să mai știe și altcineva), când plecasem de acasă. Câte nu s-ar fi putut întâmpla... Să mă accidenteze vreo mașină, să mă dezechilibrez pe serpentine, să-mi plesnească vreun cauciuc, să pățesc ceva pe când mergeam noaptea, să-mi dispară bicicleta, să mă atace vreun câine, să mă lase puterile, să... Dar îmi împlinisem un vis. BÂRA, BOGHICEA - 2005 După întâlnirea cu George în fața episcopiei, am luat-o spre Luțca, Sagna, Bâra, apoi
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Eram sub controlul lor total: gâtul, pieptul, abdomenul, bazinul, picioarele, totul era sub jurisdicția acestor insecte respingătoare, consumatoare de celule roșii. Dimineața, când m-a văzut mama, a scos un strigăt de spaimă: Titi, ce-i cu tine? Ce-ai pățit??? Ochii mei aveau cearcăne, iar pe frunte și pe obraji se puteau citi limpede urmele vizitatorilor nocturni. După ce mi-a scos pijamaua, mama a crezut că am scarlatină. Se uita la mine și nu înțelegea ce s-a întâmplat. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu apă, măi fimeai, apă, apă! a strigat moș Butu spre mama. În cea mai mare viteză, Mircea i-a întins mamei sticla, iar stropii de apă căzuți pe față m-au readus din starea de leșin. Titi, ce-ai pățit, Titi? Titicuță, dragul meu! M-a ridicat în șezut și, sprijinindu-mi capul de umărul ei, mă mângâia cu dragoste nețărmurită pe frunte, ca să-mi revin complet. La strigătele disperate și deznădăjduite ale mamei, din grupul masiv al milițienilor care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
atotcuprinzătoare uniune și prelungire a propriei sale ființe. Domnul Tiron era stăpânul absolut și incontestabil al materiei prime folosite în arta pe care o practica. Eram convins că "maestrului" nu i se va putea întâmpla, sub nicio formă, ceea ce a pățit nefericitul florentin Giovanni Battista Lulli, căruia i-a expirat viza de ședere pe planeta Pământ, primind un pașaport cu valabilitate "sine die" în spațiul unde nu este nici durere, nici întristare și nici suspin -, doar la câteva zile după ce s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
opri pe parchet. Mai e și cu rotile, Încât te poți deplasa comod de la un cap la altul al biroului. Stacy May râde cu poftă, iar eu Îmi revin din scurta emoție pe care am avut-o La frizerie am pățit la fel, dar acolo am fost așejat aproape culcat. Stacy May Îmi dă toate informațiile necesare, precum și o serie de publicații. Secretara vine și imi aduce bursa pe Octombrie plus costul transportului de la Bucureși la Ithaca. Ia apoi legătură rapidă
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Târgșorul fiind una de relaxare și optimism, nespecifică unui penitenciar. Grupul lui Stoian era puțin numeros și, de cele mai multe ori, tolerat. Crăciunul lui 1949 a fost ținut de elevi, care l-au colindat până și pe directorul închisorii fără să pățească nimic, lucru imposibil mai târziu la Pitești ori Gherla. Evadarea. Evacuarea penitenciarului În jurul datei de 1 mai 1950, Stoian și ceilalți suceveni au lipsit câteva zile din penitenciar, Andreica observând demoralizarea cu care s-au întors, prin contrast cu elanul
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
1950, însoțit de o comisie de medici de la DGP, a făcut o vizită medicală generală tuturor deținuților. În timpul acestei vizite, Jianu a trecut și pe la camera 4-spital, unde l-a văzut pe Bălănescu bătut și l-a întrebat ce a pățit. Acesta i-a răspuns după cum a fost învățat de Țurcanu, că a căzut pe gheață la closet și s-a lovit la cap. Râzând, Jianu i-a dat indicații prim-gardianului Ciobanu: 'Să luați măsuri să spargeți ghiața dela closet
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
gardienii închisorii, declarație ce a provocat zâmbete și rumoare. Martor al acuzării pentru Voinea a fost Octavian Tomuța, care l-a acuzat că l-a recrutat pe Țurcanu și ceilalți să îi tortureze. Când Voinea l-a întrebat ce a pățit el însuși în camera 4-spital, Tomuța a repetat obsesiv: 'Voinea a fost torturat, Voinea a fost chinuit îngrozitor'. Voinea pretinde că Țurcanu a refuzat și în anchetă, și în proces să spună că a susținut o activitate legionară, clamând în
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de a porni o acțiune similară, întinzându-i chiar o capcană lui Bârjoveanu, pentru ca credibilitatea acestuia în ochii ofițerului politic să aibă de suferit. Cezar Tănase, prima victimă a agresiunilor din Târgu Ocna, i-a povestit lui Itul ce a pățit, acesta îndemnându-l să raporteze totul directorului închisorii. După incidentele din 1 mai 1951, Itul a fost anchetat la Securitatea Târgu Ocna de către locotenent-major Lică Livezeanu (Lövenstein). Afirmă că acesta nu era informat despre violențele din sanatoriu. Mai mult decât
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
revista noastră a fost interzisă un an, deși nu noi i-am scos în stradă pe colegi. Poate spiritul care era în centrul universitar, centrul universitar compact de la Iași. V.A. : Da, Iașul avea un mare avantaj pentru că erați gru‑ pați cu toții, spre deosebire de București, unde studen‑ țimea era dispersată. Clujul, de asemenea, ca și Timișoara. A.M.P. : Bucureștiul, în general, e un oraș greu, că e un oraș mare. Deci studenții universității au încercat să se revolte în ’87 pornind de la
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
despre noi, probabil nu toți, dar două-trei mii din cei masați chiar în fața balconului au început să strige : „Moarte lor ! Moarte lor, studenților !“. Eu eram al treilea om în stânga lui Iliescu în balcon, ca jurnalist... Deja eram des‑ tul de pățiți cu povestea cu Proclamația de la Timișoara, pe care devenise un risc să o susții strângând semnături. M-am dus înăuntru, am sunat la redacție și le-am spus : „E de rău : o să dea năvală la redacție trupeții Ăștia de aici
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
PSD. Deci în favoarea lui Adrian NĂstase, evi‑ dent. Mircea Kivu voia să spele păcatele IMAS-ului, care făcuse numai sondaje false pentru PSD, dar această sta‑ tistică a fost o lucrare foarte bună, corectă. Însă nicio‑ dată nimeni n-a pățit ceva, nu s-a întâmplat nimic care să descurajeze pe viitor. Iar domnul Botoș, ca și alți oameni din serviciile secrete, a făcut, de fapt, exact ca înainte, ca pe timpul mandatului lui Emil Constantinescu. Ei fuseseră la BĂsescu, înainte să
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
făcut niște titluri enorme. Și Iliescu a citit repede și a înțeles că eu am zis în acel prim paragraf că el a dat o lovitură de stat, deși nu spusesem așa ceva. Și a făcut un prim protest, fiind el pățit cu mine de la TVR. După aia s-a gândit mai bine și, spre amuzamentul meu, a mai făcut un al doilea protest spre seară. A treia zi, raportul Ăsta, care e destul de sec, era citit de toată lumea. MĂ lansase internațional
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
că după atîta întrerupere trebuia s-o iau de la capăt ceea ce îmi era imposibil. Cîndva, m-am gîndit să scriu o carte. Dar n-am povestit totul nici copiilor mei. Mi-am zis să duc în groapă cîte le-am pățit și le știu. Poate că, după atîta pușcărie, și mintea trebuie să meargă altfel. Cîndva, am întrebat, pe unul, pe altul: "Vă par normal?". Pușcăria mi-a marcat toată viața. Decembrie 1989 m-a revigorat un pic. Dar m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
întorceam pe o parte sau pe alta toți deodată. Ne bărbieream o dată la cîteva săptămîni, cu niște brice care ne jupuiau pielea. Doi deținuți evrei, care fuseseră și la Auschwitz, spuneau că acolo era floare la ureche față de ceea ce au pățit aici!". Împreună cu alți elevi de liceu (era în ultimul an la Liceul Comercial din Botoșani), este trimis la Tîrgșor pentru reeducare prima condiție fiind demascarea celor din afară. Strămutat, în scurt timp, la Gherla, aici va începe reeducarea după modelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
din România, a fost blîndă în comparație cu a deportaților din URSS. În 1940, familia bunicului dinspre tată a fost deportată din Kazahstan. Din cele șase persoane, s-au mai întors doar două fete. Ceilalți au murit de foame. Așa am fi pățit și noi, dacă nu fugeam în țară". Un luptător este Dorin Glavan (n. 1942), din Botoșani, teatrolog. Va fi arestat în octombrie 1958, la mai puțin de 17 ani, și condamnat la 18 ani de muncă silnică (condamnarea depășea vîrsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să ni se spună. Erau omorîți. Și cei mai importanți au fost acolo omorîți, la Secția a cincea psihiatrie a spitalului". Recunoaște că nu a fost obligat să tortureze: "Asta acceptasem eu. Nu am fost amenințat, dacă nu faci asta pățești ceva. Asta pot să spun în fața lui Dumnezeu, aș minți să spun că cineva a făcut presiuni asupra mea, dacă nu faci asta o pățești, sau eu știu ce altceva. A existat o presiune la mine, din partea lui Drăghici, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fost obligat să tortureze: "Asta acceptasem eu. Nu am fost amenințat, dacă nu faci asta pățești ceva. Asta pot să spun în fața lui Dumnezeu, aș minți să spun că cineva a făcut presiuni asupra mea, dacă nu faci asta o pățești, sau eu știu ce altceva. A existat o presiune la mine, din partea lui Drăghici, după grațiere, cînd n-am vrut să mă angajez la ei, dar nu înainte. Dar toți ăștia, ce-am făcut prin toate închisorile, cei de la Direcția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
săracă fără excesele de la Pitești și, nu mai puțin, de la Gherla. Cunoșteam și eu cîteva victime ale acelor grozăvii, oameni traumatizați definitiv și care, acum, la peste zece ani de la experimentul organizat de Securitate, erau incapabili să descrie coerent ceea ce pățiseră, dacă nu cumva se baricadau în muțenie. Unul dintre ei se numea Mîndru. Arestat pe cînd era elev de liceu la Tulcea și condamnat într-unul din numeroasele loturi legate de rezistența anticomunistă din pădurile Babadagului, Mîndru trăise în penitenciarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ce să vezi ? Ce să vezi ? strigă tot barul. — La plimbare, pe o vreme-nnourată, a văzut șezând pe-o bancă o femeie-nsărcinată, s-a dus la ea și i-a spus, s-a dus cu tot cu bunicuța : Vezi ce ai pățit, cucoană, dacă te-ai jucat cu puța ? Aplauze și chiar un vin din partea casei, care l-a uns pe suflet pe scriitor : — Dacă primesc un vin cunună, trebuie că e o poezie bună, râde el. — Piticanie, ai ceva cu greutatea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ar fi lipsit de la vreun spectacol, chiar dacă îl văzuse de nenumărate ori, și-ar fi rămas acasă măcar o zi, Fernic, Pribeagu sau alt prieten cu siguranță s-ar fi îngrijorat să nu se fi îmbolnăvit sau să nu fi pățit ceva. Căci așa era Cristi, nu stătea o clipă, își trăia viața din plin, de parcă a doua zi ar fi dat colțul. Nu rata nici expozițiile de artă sau muzeele. Nu era crâșmă nouă care să se deschidă și în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Păi, atunci ce treabă mai ai cu inima ta ? Atunci o să fii sus, în Rai, cu taică-tu, amintindu-ți și râzând de toate astea. Ai văzut ce grijă a avut de noi, să ajungem sănătoși ? Ai uitat ce a pățit Victoraș, că a dat ortul de frig ? Taică-tu a fost lângă noi tot timpul și ne-a ascultat atent bătăile inimi- lor, să nu încetinească. Ajunși acasă, în loc să se odihnească după drum și să-și reia cum puteau viața
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
foame. A văzut cum li se fura măruntul orbilor cerșetori din pălării și nu putea face nimic, pentru că, dacă doar ridica glasul, ar fi fost pocnit de i-ar fi sărit dinții din gură. Și nu o singură dată a pățit-o, dar n-a spus nimănui. A învățat să tacă micuțul Cristian în fața jafului și a nedreptății care aveau loc în fiecare zi. A văzut răniți veniți de pe front și lăsați de izbeliște să moară în chinuri în loc să fie îngrijiți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cerut, cinci i-am făcut în nici două ore, sunt atât de proaste încât nu vreau să-mi apară nici numele pe ele. Un vin pentru această afacere ? și-i întinde sticla. — Mnu... — Refuzi un vin ? Dar matale ce-ai pățit ? — Uite-aici, și-i trântește pe masă o pungă grea, în care Fernic găsește zeci de caiete pline de texte. Unele terminate, altele ba, unele care necesitau neapărat revizuiri, altele per- fecte, gata de potrivit pe o melodie. — Păi, și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să pedalez de câteva ori... — Doamne, Ionele, cum crezi tu că le poți face pe toate ! Apăi le fac pe rând, amice, nu pe toate- odată, râde Ionel. — Mașinăria asta este una a morții, gândește-te numai la ce a pățit văru-tău. Gheorghe Fernic, vărul său mai mare și idolul copilăriei sale zbuciumate, murise într-un accident tragic în 1930, într-un zbor demonstrativ pe aerodromul Curtiss- Reynolds din Chicago. — Nu, nu, nu le-amesteca. La Gheorghe a fost altceva, știi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]