138,898 matches
-
primei părți este preluată din Rapsodia a II-a, cunoscuta melodie de joc îmbrăcând, spre a-și proba și confirma frumusețea, mai multe veșminte: cel preclasic, datorat redării temei în tonalitate minoră, traseului melodic de natură bachiană sau romantică, ce păstrează permanent elemente din tema folclorică originară, manierei jazzistice. Și acum, cele trei tipuri de invenție melodică sunt combinate cu o naturalețe foarte rar întîlnită. Mahala este una dintre cele mai originale secvențe ale discului, în primul rând din cauza dispunerii armonice
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
-se prin cel puțin aceeași durată periodică. Succesiunea constituită astfel, ca șir de dev-periodice (Sdp), permite Mins abordarea dpc printr-o constantă form-energetică de tempo. Relativ acestei abordări, Sdp se reconstituie în/prin și pentru Mins, ca pulsație (pentru care păstrăm același simbol literal, Sdp). Înțelegând că agentul energial este Mins, Sdp aspectează caracterial relația Mins-Fmz (energie-timp), în raport cu abordarea dpc printr-o constantă de mod tempic. Prin noțiunea de tempo punem laolaltă coordonatele de energie și de timp, în referința cărora
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
din 1906-1907. Un tom la vreo 700 de pagini, avînd, între copertele ca de piele, cu cotor verde și scris auriu, desenul marmorat al mai tuturor colecțiilor de reviste vechi - unele pagini îngălbenesc de tot, altele, din cine știe ce pricină, se păstrează. Tipărit la Institutul de Arte Grafice "Carol Göbl" din Strada Doamnei. Cîndva, a stat în rafturile Societății de lectură Andreiu Șaguna a secțiunii pedagogice (cum se poate descifra, încă bine, pe ștampilele violet, cu chipul mitropolitului, care apar, din ce în ce mai șterse
Actele timpului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8504_a_9829]
-
începutul secolului al XIX-lea, o continuare, de fapt, cum arată un trei roman înaintea subtitlului, Scriitori greci. Cu un adaus despre scriitorii bisericești. O istorie reconstituită din scrisori, între autori și editori, bunăoară, anunțînd un tipic care se va păstra pînă tîrziu. Fragmente de bună seamă mai interesante, și mai bine scrise, decît istoriile literare dificile, urmînd tiparul istoriei-istorie, pe care le avem de la Iorga. Însă nu despre ele aleg să vorbesc, ci despre cealaltă intervenție a lui Iorga, tot
Actele timpului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8504_a_9829]
-
fi scurtat viața în asedii de cetăți unde era adesea grav rănit (și tocmai la cap, de care oștirea sa avea cel mai tare nevoie!). Om politic, revelându-se un formidabil general, Cezar nu s-a pus în fruntea trupelor, păstrând o poziție de unde le putea conduce - și la fel vor proceda toți marii căpitani ai lumii care vor urma. Aici (dar e oare adevărat, pe la 1595?), Mihai al Nostru deschide cu sabia cărare armatei sale printre otomani. Nu era rolul
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
politic (așa au procedat Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu și, pe urmele lor, mulți dintre optzeciști). Textualismul, experimentalismul și postmodernismul au devenit în anii ´80 soluții salvatoare, în aceeași sferă, devenită din ce în ce mai largă, a literaturii evazioniste. Pentru a păstra șansele estetice ale literarității, important era ca literatura (partea ei salvată) să nu intre în sistem, să nu se adapteze la sistemul comunist, să nu se conformeze limbajului ideologic oficial. Nu putea și nu trebuia să răspundă cu o altă
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
a-și pierde conștiința de sine sunt Bucureștii de astăzi, după amputările din perioada comunismului și operațiile cosmetice din zilele noastre. După gravul eșec al unor șiruri de edili de a-i restitui vestigiile istorice - sau, măcar de a-i păstra fizionomia. Scump, cândva în sentiment, a devenit acum exorbitant de scump pe metrul pătrat. O fotografie luată de sus ar înfățișa din nou o urbe lipsită de oameni, dar înțesată de automobile, ca de o gigantică invazie de goange "bară
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
din 1906-1907. Un tom la vreo 700 de pagini, avînd, între copertele ca de piele, cu cotor verde și scris auriu, desenul marmorat al mai tuturor colecțiilor de reviste vechi - unele pagini îngălbenesc de tot, altele, din cine știe ce pricină, se păstrează. Tipărit la Institutul de Arte Grafice "Carol Göbl" din Strada Doamnei. Cîndva, a stat în rafturile Societății de lectură Andreiu Șaguna a secțiunii pedagogice (cum se poate descifra, încă bine, pe ștampilele violet, cu chipul mitropolitului, care apar, din ce în ce mai șterse
Pornind de la ou by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8523_a_9848]
-
începutul secolului al XIX-lea, o continuare, de fapt, cum arată un trei roman înaintea subtitlului, Scriitori greci. Cu un adaus despre scriitorii bisericești. O istorie reconstituită din scrisori, între autori și editori, bunăoară, anunțînd un tipic care se va păstra pînă tîrziu. Fragmente de bună seamă mai interesante, și mai bine scrise, decît istoriile literare dificile, urmînd tiparul istoriei-istorie, pe care le avem de la Iorga. Însă nu despre ele aleg să vorbesc, ci despre cealaltă intervenție a lui Iorga, tot
Pornind de la ou by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8523_a_9848]
-
îmbrăcată în furoul bunicii și cu/ bigudiuri argintii în părul negru/noi credem că între timp Oona a crescut/ măcar cu un cap dar se poate prea bine să/ fi crescut de două ori pe atât// pe măsuță lângă oglindă păstrăm păpușa ei cu păr auriu/ ne aducem bine aminte cum strălucea în soare/ când Oona o scutura de praf pe hăinuțe și râdea// odată ne-am urcat în pod și-am găsit o cărticică/ mică de rugăciuni era așa îndoită
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
comunistă se lovește, în cazul conștiinței lui Nicolae Balotă, de o imunitate absolută. Când și cum și-a creat un tânăr o asemenea imunitate? El s-a dovedit, de altfel, la fel de intransigent și în judecarea fascismului. Presupunerea că și-a păstrat clarviziunea datorită formației sale umaniste este infirmată de entuziasmul iresponsabil al altor intelectuali, cu o pregătire similară, față de o ideologie sau alta. Nici fervoarea mistică (sau teologică) a lui Nicolae Balotă nu explică întrutotul infailibilul său discernământ politic. Înclinăm să
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
trimise companiilor engleze, versificarea fiind un reflex liric al pasiunii sale. Filmul urmează cursul romanului, dacă facem excepție de desemnarea ca retrospectivă a celei mai mari părți a lui, fapt care nu schimbă datele problemei. Mike Newell a încercat să păstreze o notă dramatică care nu survine din punerea în paralel a evenimentelor celor două existențe separate, sau prin aventurile lui Florentino, configurînd o viață plină, încărcată de noutate, sub semnul "dragostei divizate". Tensiunea survine din micile evenimente, din privirea cu
Dragoste și puțină holeră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8542_a_9867]
-
doi" și "doi fete"). Desigur, așa cum am mai arătat altă dată, situațiile exemplificate sînt diferite: doar în "doisprezece teme" e vorba de un acord propriu-zis (al unui numeral cu valoare adjectivală), "ora doisprezece" fiind o formulă tradițională, în care se păstrează, apozițional, forma numeralului din "douăsprezece ceasuri". Tendința de simplificare și de regularizare e așadar mai puternică pentru "ora doisprezece", dar este explicabilă și în celelalte cazuri (în fond, majoritatea numeralelor nu au distincție de gen). Complexitatea limbii naturale se manifestă
"O mie și una de lucruri..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8538_a_9863]
-
este însă o carte invitație la dialog. Transilvania a fost de-a lungul secularei sale existențe un model al toleranței etnice și religioase. În pofida unei istorii adesea contorsionate, românii, ungurii și sașii care populează acest ținut au reușit să-și păstreze limba și identitatea culturală. Pentru fiecare locuitor al acestor locuri, indiferent de limba pe care o vorbește, Transilvania înseamnă acasă. Este locul de care îl leagă poveștile părinților și bunicilor săi, mormintele strămoșilor îngropați în cimitirul satului. Transilvania nu trebuie
Viețile altora by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8536_a_9861]
-
al polițelor plătite public, al vîlvei care se face dincolo de creație. Cînd, de fapt, numai despre asta este vorba. Despre valoare, despre ce este marcant pentru un anumit interval teatral. Îmi este foarte greu să cred că anul 2008 nu păstrează în memorie, din punctul de vedere al juriilor Galei, Faust-ul lui Purcărete, nimic din minuțiozitatea lucrului cu actorul - o direcție dificilă a regizorului Alexandru Dabija - un rol cu totul remarcabil pe care îl face Bogdan Zsolt în Astrov nu există
Doamne, Dumnezeule, e singura sărbătoare a breslei! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8560_a_9885]
-
din prezentul "cultural" se amestecă și se tulbură. Sub cerul Mănășturului "ca un cearșaf murdar", luând-o pe sfoara potecii de pe Canalul Morii, autorul ce-și ghidează personajul (pe el însuși) ajunge din nou în acel limb care și-a păstrat, întreagă, puterea de fascinație. Peisajul este dezolant, o margine a marginii, un perimetru străjuit "de peturi și de căcații bețivilor/ de aurolacii cu ochi mari, cu ochi mari cât ai libelulelor, adormiți". Dar abia aici și atunci, în durata scoasă
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
Constantin Argetoianu face parte Maria Cantacuzino-Enescu în memoriile sale din volumul Umbre și lumini. Ea declară deschis că nu a vrut "să pozeze în scriitor". Și totuși... Memorialista se pricepe să evoce diverse medii, să reconstituie o anumită atmosferă specifică, păstrând parfumul de epocă, desenează ample tablouri ale modului de viață ale boierimii patriarhale (Rosetti-Tescanu) și al strălucitei familii Cantacuzino, care afișa un lux exorbitant, ca la o curte regală; participă la nunți fastuoase și înmormântări pline de pompă. Maria Cantacuzino-Enescu
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
iar descoperirea o percepi ca pe o mică revelație, ba chiar ca pe o răsplată a efortului depus. Și atunci te comporți ca subiectul unei reacții în lanț: dificultatea cere efort, efortul duce la descoperirea unei relații, iar relația îți păstrează viu interesul pentru problemă. În cazul celălalt, nepăsarea pune capăt înțelegerii ușoare. Cartea lui George Gamow și Russell Stannard oferă spectacolul unui dublu efort: unul de înțelegere din partea autorilor și apoi unul de povestire a ceea ce ei înșiși au înțeles
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
foarte necesar pentru mulți vor-bi-tori. E imposibil să cunoști regulile de pronunție ale tuturor limbilor din care, în actuala si-tua-ție de globalizare, ne vin per-ma-nent informații despre locuri și persoane. Adeseori numele proprii nici nu au o ortogra-fie fonetică, ci păstrează trăsături ale evoluției lor istorice, ceea ce face ca pronunțarea lor să fie imprevizibilă. Nici internetul nu e deocamdată foarte de folos, deși Wikipe-dia (cel puțin în varianta în engleză) indică uneori pronunțarea numelor proprii pe care le tratează în articole
Pronunțarea numelor proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8557_a_9882]
-
E foarte bine că dicționarul combate implicit tendința iritantă de a pronunța cu accentul pe i (ca penultimă silabă) nume de familie precum Olariu, Rotariu, Pușcariu: se arată că acestea sînt echivalente cu formele Olaru, Rotaru, Pușcaru, deci trebuie să păstreze accentul pe a din sufixul de agent -ar(iu). O opțiune corectă mi se pare și cea de a oferi o dublă indicație pentru termenii cu dublă identitate lingvistică: de exemplu, pronunția engleză și franceză a denumirii Airbus. Sînt totuși
Pronunțarea numelor proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8557_a_9882]
-
colaborare cu jurnalista Adina Mutar, aș fi înclinat sa cred că scurtcircuitul inspirațional i se datoreaza. Oricum, scenaristul a mixat talentuos cele două proze ale lui Cărtărescu, Ruletistul și Zaraza, am apreciat că în cazul celei de-a doua se păstrează prin multe detalii în linia textului cărtărescian; apar Borilă, povestea cu rivalitatea dintre Zavaidoc și Cristian Vasile explicată mai pe larg, istoria retragerii din circulație a cîntărețului, dar și a frumoasei vedete interbelice interpretată cu o pasionalitate catastrofal-telenovelistica, mi amor
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]
-
lasă impresia unui spectacol de varieteu pe teme nostalgic-ironice împletind cuplete cu Stela Popescu și Alexandru Arșinel și parcă nici Limbă (Jean Constatin) nu mai are haz ca odinioară. Oricît de șarjate și ideologizate, filmele primei serii cu comisarul pistolar păstrau un anume șarm, glumele cam gonflate mergeau, iar teatralismele ciocnirilor prin săli de teatru goale, măcelării sau cimitire erau de efect. Din păcate, Sergiu Nicoleascu nu mai poate să ducă rolul, jucînd cu intermitență pe prințul decadent, rafinat, Andrei Morudzi
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]
-
să distrugă relația, dar aceasta rămîne doar un deziderat. Deoarece, dacă nimicul se oglindește pe sine, are nevoie de un martor. Iar acesta se conservă în acea parte a imaginației ce știe că în orice proces liric, oricum, relația se păstrează". În paginile d-sale critice, Aurel Pantea propune ideea unei "transcendențe pline", replică la conceptul lui Hugo Friedrich, al "transcendenței goale". Ea ne apare acum coroborată de acest gest "imperial" al ființei creatorului ce renunță la reperele extrinseci, devenind propria
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
de Viola Vancea. Pentru mai toți autorii, lectura lui Proust cere o schimbare a ritmului interior, o decuplare de la curgerea haotică, trepidantă și agresivă, a vieții reale. Cu alte cuvinte, nu poți să fii un degustător al prozei proustiene dacă păstrezi aderențe ferme cu realitatea exterioară. Sau, mai pe șleau, nu poți să-l intuiești pe franțuz dacă nu-i semeni. De aceea, împătimiții de Proust se racolează din rîndul intelectualilor absorbiți de propriul univers lăuntric. Ce e în mine e
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
și simți studiind-o. Primele tablouri din arta românească pictate la Balcic datează din jur de 1913-1914, când orașelul, cândva sortit unei promițătoare dezvoltări economice, nu mai era decât un mic port cu depozite de grâne părăsite, dar care-și păstrase intactă atmosfera orientală, exotică și totuși familiară pentru ochiul pictorului român școlit la München sau Paris și hrănit cu un alt fel de exotism - cel breton de pildă. Jean Al. Steriadi, Ion Theodorescu-Sion, Iosif Iser, Camil Ressu, Nicolae Dărăscu, Al.
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]