13,759 matches
-
egală cu masa sa atomică iar molecula-gram cantitatea în grame dintr-o substanță numeric egală cu masa sa moleculară. Astfel un atom-gram de sodiu cântărește 23g iar o moleculăgram de NaCl cântărește 58,5g. Numărul lui Avogadro reprezintă numărul de particule, atomi sau molecule, pe care le conține un atom-gram sau o moleculă-gram. Acesta este o constantă, având aceeași valoare, indiferent de natura substanței și starea ei de agregare, respectiv N = 6,022 · 1023 particule. Este dificil de apreciat cât de
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
Numărul lui Avogadro reprezintă numărul de particule, atomi sau molecule, pe care le conține un atom-gram sau o moleculă-gram. Acesta este o constantă, având aceeași valoare, indiferent de natura substanței și starea ei de agregare, respectiv N = 6,022 · 1023 particule. Este dificil de apreciat cât de mare este acest număr de particule. Dacă am considera că întreaga populație a României (aprox.20 milioane de oameni) ar petrece 12 ore pe zi, 365 de zile pe an, numărând particule cu o
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
le conține un atom-gram sau o moleculă-gram. Acesta este o constantă, având aceeași valoare, indiferent de natura substanței și starea ei de agregare, respectiv N = 6,022 · 1023 particule. Este dificil de apreciat cât de mare este acest număr de particule. Dacă am considera că întreaga populație a României (aprox.20 milioane de oameni) ar petrece 12 ore pe zi, 365 de zile pe an, numărând particule cu o viteză de numărare de o particulă/secundă ar trebuie să treacă aproape
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
022 · 1023 particule. Este dificil de apreciat cât de mare este acest număr de particule. Dacă am considera că întreaga populație a României (aprox.20 milioane de oameni) ar petrece 12 ore pe zi, 365 de zile pe an, numărând particule cu o viteză de numărare de o particulă/secundă ar trebuie să treacă aproape 2 miliarde de ani pentru a putea număra câte particule sunt într-un mol de substanță. Volumul molar, reprezintă volumul ocupat de o moleculă-gram din orice
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
de mare este acest număr de particule. Dacă am considera că întreaga populație a României (aprox.20 milioane de oameni) ar petrece 12 ore pe zi, 365 de zile pe an, numărând particule cu o viteză de numărare de o particulă/secundă ar trebuie să treacă aproape 2 miliarde de ani pentru a putea număra câte particule sunt într-un mol de substanță. Volumul molar, reprezintă volumul ocupat de o moleculă-gram din orice gaz în condiții normale ( 0șC și 760 mm
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
20 milioane de oameni) ar petrece 12 ore pe zi, 365 de zile pe an, numărând particule cu o viteză de numărare de o particulă/secundă ar trebuie să treacă aproape 2 miliarde de ani pentru a putea număra câte particule sunt într-un mol de substanță. Volumul molar, reprezintă volumul ocupat de o moleculă-gram din orice gaz în condiții normale ( 0șC și 760 mm Hg) și acesta reprezintă o constantă fiind egal cu 22,41 l. Masa moleculară a unui
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
cazuri, și în care se ține seama de natura mediului de reacție se observă o scădere a capacității oxidante a permanganatului de potasiu, în funcție de valoarea pH-lui. 3 CLASIFICAREA REACȚIILOR REDOX Reacțiile redox se clasifică după două criterii de bază: natura particulelor care participă la schimbul electronic din procesul redox; natura mediului de reacție: acid, bazic sau neutru: I. Reacții redox-interionice, interatomice și intermoleculare Majoritatea reacțiilor redox se încadrează în această categorie și au loc în soluție. În acest caz, schimbul de
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
este posibil ca unii dintre componenții matricei să absoarbă la lungimi de undă ale substanței de analizat. Interferența poate fi eliminată prin alegerea unei matrice adecvate sau a unei lungimi de undă convenabile pentru determinări calitative. De asemenea, distribuția mărimii particulelor de KBr influențează valorile absorbanței, pentru particule peste 15 µm, valorile obținute pentru absorbanță nu sunt reale. Înregistrarea unui spectru presupune măsurarea spectrului radiației de fond, apoi măsurarea spectrului probei de studiat și scăderea background-ului (fundalului) Scăderea background-ului
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
să absoarbă la lungimi de undă ale substanței de analizat. Interferența poate fi eliminată prin alegerea unei matrice adecvate sau a unei lungimi de undă convenabile pentru determinări calitative. De asemenea, distribuția mărimii particulelor de KBr influențează valorile absorbanței, pentru particule peste 15 µm, valorile obținute pentru absorbanță nu sunt reale. Înregistrarea unui spectru presupune măsurarea spectrului radiației de fond, apoi măsurarea spectrului probei de studiat și scăderea background-ului (fundalului) Scăderea background-ului este un termen specific în spectroscopie când
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
Structura substanțelor a constituit o problemă importantă, care a preocupat cercetătorii încă din cele mai vechi timpuri. Astfel, din antichitate s-a emis teoria conform căreia materia este alcătuită din particule extrem de mici, invizibile și indivizibile, numite atomi. Atomii substanțelor diferite se deosebesc între ei prin proprietăți, masă și dimensiune. În substanțele chimice, atomii nu sunt izolați ci se reunesc în molecule și chiar agregate mai mari prin diferite tipuri de
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
polarizabilitatea moleculară medie, care măsoară deformabilitatea învelișului electronic al moleculelor; α = r3 (din electrostatică se știe că polarizabilitatea unei sfere de rază r este egală cu cubul razei); µ = moment de dipol permanent; N = numărul lui Avogadro, reprezentând numărul de particule conținut de 1 mol de substanță; N = 6,023·1023 particule (ioni, atomi, molecule, etc.); k = constanta lui Boltzman; k = 1,38·10-16 erg/grad T = temperatura absolută (°K); În relația (41) se notează cu: a = polarizarea de deplasare Acest
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
r3 (din electrostatică se știe că polarizabilitatea unei sfere de rază r este egală cu cubul razei); µ = moment de dipol permanent; N = numărul lui Avogadro, reprezentând numărul de particule conținut de 1 mol de substanță; N = 6,023·1023 particule (ioni, atomi, molecule, etc.); k = constanta lui Boltzman; k = 1,38·10-16 erg/grad T = temperatura absolută (°K); În relația (41) se notează cu: a = polarizarea de deplasare Acest termen ce reprezintă polarizarea de deplasare (Pd) este independent de temperatură
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
stratul eteric, făcând raportul acestor concentrații se obține de fiecare dată aceeași valoare constantă de repartiție k. Dacă substanța dizolvată suferă o transformare chimică (de exemplu disociere sau asociere) în ambii solvenți, legea nu este valabilă direct. Astfel, dacă mărimea particulelor substanței repartizate în unul din solvenți (2) este de două ori mai mare dacât mărimea particulelor substanței dizolvate în primul sovent (1), atunci legea repartiției poate fi scrisă: I xx 3 (56) Pentru cazul general, legea are forma dată de
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
k. Dacă substanța dizolvată suferă o transformare chimică (de exemplu disociere sau asociere) în ambii solvenți, legea nu este valabilă direct. Astfel, dacă mărimea particulelor substanței repartizate în unul din solvenți (2) este de două ori mai mare dacât mărimea particulelor substanței dizolvate în primul sovent (1), atunci legea repartiției poate fi scrisă: I xx 3 (56) Pentru cazul general, legea are forma dată de relația (57): unde: n = parametru constant pentru un anumit sistem, la temperatură constantă și reprezintă gradul
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
primul sovent (1), atunci legea repartiției poate fi scrisă: I xx 3 (56) Pentru cazul general, legea are forma dată de relația (57): unde: n = parametru constant pentru un anumit sistem, la temperatură constantă și reprezintă gradul de asociere al particulelor. Partea experimentală Reactivi: * Acid acetic; * Eter; * Apă bidistilată. Mod de lucru * se prepară patru soluții de acid acetic cu concentrațiile: 1 N; 0,75 N; 0,5 N și 0,25 N; * în patru baloane cu dop rodat, cu un
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
stratul organic, făcând raportul acestor concentrații se obține de fiecare dată aceeași valoare constantă de repartiție k. Dacă substanța dizolvată suferă o transformare chimică (de exemplu disociere sau asociere) în ambii solvenți, legea nu este valabilă direct. Astfel, dacă mărimea particulelor substanței repartizate în unul din solvenți (2) este de două ori mai mare dacât mărimea particulelor substanței dizolvate în celălalt sovent (1), atunci legea repartiției poate fi scrisă: Pentru cazul general, legea are forma: unde: n = parametru constant pentru un
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
k. Dacă substanța dizolvată suferă o transformare chimică (de exemplu disociere sau asociere) în ambii solvenți, legea nu este valabilă direct. Astfel, dacă mărimea particulelor substanței repartizate în unul din solvenți (2) este de două ori mai mare dacât mărimea particulelor substanței dizolvate în celălalt sovent (1), atunci legea repartiției poate fi scrisă: Pentru cazul general, legea are forma: unde: n = parametru constant pentru un anumit sistem, la temperatură constantă și reprezintă gradul de asociere al particulelor. Partea experimentală Reactivi: * Iod
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
mai mare dacât mărimea particulelor substanței dizolvate în celălalt sovent (1), atunci legea repartiției poate fi scrisă: Pentru cazul general, legea are forma: unde: n = parametru constant pentru un anumit sistem, la temperatură constantă și reprezintă gradul de asociere al particulelor. Partea experimentală Reactivi: * Iod; * Tetraclorură de carbon; * Apă distilată. Mod de lucru: * în 3 baloane cu dop rodat (flacoane iodometrice) se introduc canități de 0,05 g; 0,10 g și 0,15 g iod; * în fiecare balon se adaugă
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
determinat experimental trebuie sa fie egal cu pH-ul teoretic. SISTEME DISPERSE ETEROGENE Sistemul dispers eterogen este un sistem fizico chimic alcătuit din două faze cu stări de agregare identice sau diferite, dintre care una este divizată sub formă de particule de dimensiuni mai mari sau mai mici în cealaltă care constituie mediul de dispersie. Dimensiunile unităților cinetice (particulelor) ale sistemelor disperse sunt cuprinse între 10-9 și 10-3 m. Gradul de dispersie (∆) reprezintă valoarea inversă a mărimii d care este diametrul
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
sistem fizico chimic alcătuit din două faze cu stări de agregare identice sau diferite, dintre care una este divizată sub formă de particule de dimensiuni mai mari sau mai mici în cealaltă care constituie mediul de dispersie. Dimensiunile unităților cinetice (particulelor) ale sistemelor disperse sunt cuprinse între 10-9 și 10-3 m. Gradul de dispersie (∆) reprezintă valoarea inversă a mărimii d care este diametrul particulei disperse. Dacă diametrul se exprimă în metri, atunci gradul de dispersie va fi: După gradul de dispersie
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
de dimensiuni mai mari sau mai mici în cealaltă care constituie mediul de dispersie. Dimensiunile unităților cinetice (particulelor) ale sistemelor disperse sunt cuprinse între 10-9 și 10-3 m. Gradul de dispersie (∆) reprezintă valoarea inversă a mărimii d care este diametrul particulei disperse. Dacă diametrul se exprimă în metri, atunci gradul de dispersie va fi: După gradul de dispersie, sistemele disperse se clasifică în 4 grupe: dispersii moleculare (∆ = 109 - 1010 m-1); sisteme disperse ultramicroeterogene (dispersii coloidale) (∆ = 107 - 109 m-1); dispersii
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
m-1); dispersii microeterogene (semi- sau pseudo-coloidale) (∆ = 105 - 107 m-1); dispersii grosiere (∆ = 103 - 105 m-1). Deosebirea esențială dintre aceste tipuri de sisteme disperse o reprezintă stabilitatea cinetică, adică creșterea tendinței de separare prin sedimentare. După structura unităților cinetice (particulelor) ale sistemelor disperse și după modul de interacțiune cu mediul de dispersie, sistemele disperse se împart în 3 clase (tabelul 24). Principalele metode de obținere ale sistemelor disperse sunt: * condensarea (agregarea) micromoleculelor; * dispersarea sistemelor grosier disperse. Metodele de obținere se
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
sistemelor grosier disperse. Metodele de obținere se subîmpart, după procedeul utilizat, în metode fizice și chimice. Stabilitatea sistemelor disperse se poate mări în prezența coloizilor de asociație sau a compușilor macromoleculari care exercită o acțiune protectoare prin absorbția la suprafața particulelor. STUDIUL COLOIZILOR MOLECULARI (SOLUȚII DE COMPUȘI MACROMOLECULARI) Soluțiile compușilor macromoleculari (polimeri) sunt sisteme disperse în care componentele sunt dispersate la nivel molecular. Acestea prezintă proprietățile generale ale soluțiilor: omogenitate (existența unei singure faze), stabilitate termodinamică (formarea lor este însoțită de
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
soluție. Din acest motiv, moleculele de lichid pătrund în corp și se repartizează în acesta cu o viteză mult mai mare decât aceea a moleculelor polimerului, când acesta trece în soluție. Gelurile provin din soluții de coloizi macromoleculari în care particulele fazei dispersate se angrenează într-un fel sau altul, formând o structură spațială continuă, un agregat fără fluiditate, cu însușiri care le apropie de un corp solid. Structura gelurilor poate avea un aspect compact, atunci când concentrația particulelor este mare în
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
macromoleculari în care particulele fazei dispersate se angrenează într-un fel sau altul, formând o structură spațială continuă, un agregat fără fluiditate, cu însușiri care le apropie de un corp solid. Structura gelurilor poate avea un aspect compact, atunci când concentrația particulelor este mare în precipitatul obținut, numit coagel și o structură afânată când concentrația particulelor este mică în precipitat, numit liogel. Liogelurile au proprietatea de a-și mări volumul prin absorbția de lichid, suferind și ele fenomenul de umflare: rețeaua afânată
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]