4,611 matches
-
condițiile societății democratice este necesară disciplina. Spre ea se îndreaptă orice ființă umană împinsă de două nevoi: pe de o parte, nevoia de supunere, iar pe de altă parte, nevoia de libertate, de manifestare independentă. Se impune deci, considera acest pedagog, o împletire a supunerii cu libertatea. Cum se poate ajunge aici? Prin apelul la energia interioară, la elementul eroic existent în stare potențială în fiecare ființă umană. Se realizează astfel un echilibru între disciplină și libertate, cultivîndu-se astfel disciplina liberă
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de educație. Cum Foerster punea mare preț pe apelul la "elementul eroic", deci pe efortul voluntar, el considera că munca în care vor fi angajați elevii nu trebuie să fie neapărat plăcută. Obișnuirea din vreme cu ocupații neplăcute, aprecia acest pedagog, se constituie într-un exercițiu de dominare a simțurilor, care va apăra mai tîrziu ființa umană de subordonarea față de pasiunile violente. Întrucît a propus ca modalitate de educație autoconducerea clasei de elevi însușirea normelor morale prin interrelații cu alții Foerster
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
exercițiu de dominare a simțurilor, care va apăra mai tîrziu ființa umană de subordonarea față de pasiunile violente. Întrucît a propus ca modalitate de educație autoconducerea clasei de elevi însușirea normelor morale prin interrelații cu alții Foerster este considerat ca un pedagog social. După cum vom vedea, pedagogul român G. G. Antonescu a fost puternic influențat de Foerster, rămînînd însă un teoretician al educației individualiste (cf. 2). 4 "EDUCAȚIA NOUĂ" O "REVOLUȚIE COPERNICIANĂ" ÎN PEDAGOGIE " Școlile noi", mișcarea pentru activitatea extrașcolară, ca și
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
care va apăra mai tîrziu ființa umană de subordonarea față de pasiunile violente. Întrucît a propus ca modalitate de educație autoconducerea clasei de elevi însușirea normelor morale prin interrelații cu alții Foerster este considerat ca un pedagog social. După cum vom vedea, pedagogul român G. G. Antonescu a fost puternic influențat de Foerster, rămînînd însă un teoretician al educației individualiste (cf. 2). 4 "EDUCAȚIA NOUĂ" O "REVOLUȚIE COPERNICIANĂ" ÎN PEDAGOGIE " Școlile noi", mișcarea pentru activitatea extrașcolară, ca și aceea privind educația estetică, interesul
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
materialism și idealism. Acest concept, central pentru filosofia sa experiența exprimă interacțiunea organismului cu mediul. Experienței îi sînt proprii două aspecte: acțiunea și cunoașterea; acțiunea duce la o modificare a mediului, iar cunoașterea, la o modificare a comportamentului. Dewey afirmă pedagogul american J. D. Brubacher (2, p. 299) a luat experiența într-o viziune experimentală. Ca în orice experiment, se formulează o ipoteză și se verifică capacitatea ei de a soluționa problema. Dacă în procesul încercării apare rezultatul scontat, ipoteza este
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
biologiei. J. Dewey considera că toate aceste condiții impun părăsirea vechiului sistem de educație și adoptarea altuia nou. Astfel, cei peste o sută de ani de democrație ai societății americane obligau la o reconsiderare a obiectivelor și mijloacelor de educație. Pedagogul american a făcut deseori în scrierile sale referiri la democrație, ca la una din realitățile cele mai puternice ale epocii în care a trăit. Democrația pe care o avea el în vedere era, evident, una de tip occidental, bazată pe
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
În sfîrșit, științele moderne cer și ele prin noile lor cuceriri adoptarea unei noi concepții asupra educației. Dintre toate teoriile științifice elaborate în secolul al XIX-lea, J. Dewey a fost cel mai mult influențat de evoluționism. Insistența cu care pedagogul american își întemeiază numeroase idei pedagogice pe tezele evoluționismului ne amintește de adepții principiului educației în conformitate cu natura: J. A. Comenius, J.-J. Rousseau. J. H. Pestalozzi, W. A. Diesterweg. Dacă natura este supusă evoluției aprecia Dewey educația însăși nu se
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pe educarea independenței și inițiativei, școala cultivă cu precădere atitudinea de subordonare a tinerilor față de adulți; lipsește, totodată, preocuparea pentru dezvoltarea raporturilor de colaborare interumană raporturi pe care Dewey le punea la baza societății democratice. În procesul de instrucție continua pedagogul american critica sa se separă activitatea intelectuală de cea fizică, ceea ce trebuie știut de ceea ce trebuie făcut, nesocotindu-se atît legile cunoașterii umane, cît și cerințele societății industriale. În sfîrșit, urmărind atingerea unui scop al educației, școala tradițională nega principiul
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
formulate de "educația nouă". După cum pe plan filosofic gînditorul american ținuse să depășească opoziția dintre materialism și idealism, tot așa și în construirea sistemului pedagogic a urmărit să se situeze dincolo de teoriile aflate la poli opuși. În fundamentarea teoriei sale, pedagogul american a pornit, de cele mai multe ori, de la delimitarea a două poziții extreme, care se înfruntau și pe care tinde să le depășească. Astfel, el distinge două concepții fundamentale asupra educației: una dintre ele aprecia că procesul paideutic constă în dezvoltarea
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
revoluția coperniciană" în pedagogie: copilul devine soarele în jurul căruia se învîrtesc mijloacele de educație (4, p. 103). Educatorului nu-i rămîne decît să se sprijine pe "instinctele rudimentare" ale naturii umane. După ce a insistat atît de mult asupra aspectului psihologic, pedagogul american se întoarce spre celălalt aspect cel sociologic. În procesul educației considera el este necesară cunoașterea mediului social în care trăiește copilul, pentru ca instinctele și tendințele sale să fie raportate la condițiile acestuia. Numai dintr-o astfel de raportare rezultă
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
dacă nu se creează un mediu educativ care să permită potențelor și intereselor valoroase să se manifeste. Prin corelarea condițiilor externe cu cele interne, Dewey credea că a depășit opoziția dintre concepția sociologică și cea psihologică a educației. În realitate, pedagogul american n-a trecut dincolo de aceste tendințe, ci le-a păstrat pe amîndouă, punînd accentul cînd pe aspectul psihologic, cînd pe cel sociologic. Această caracteristică a pedagogiei deweyiste va deveni mai evidentă pe măsură ce vom înainta în cunoașterea aspectelor sale esențiale
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
are copilăria cea mai îndelungată; în timpul acesteia el învață să-și readapteze activitatea la noi condiții. Capacitatea de învățare nu trebuie să dispară odată cu copilăria. Adultul trebuie să-și păstreze curiozitatea naturală, reacția imparțială, franchețea gîndirii specifice copilului. În concepția pedagogului american, cultivarea capacitații de a învăța, de a forma deprinderi, de a readapta activitatea la noi condiții, poartă numele de creștere. Acțiunea prin care se oferă condițiile care asigură cultivarea capacității de a învăța este tocmai educația. În felul acesta
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Din punctul de vedere al lui J. Dewey, teoria educației înțeleasă ca proces de creștere este superioară tuturor celorlalte teorii (educația ca pregătire, educația ca dezvăluire, educația ca proces de dezvoltare a aptitudinilor, educația ca formare etc.) (5, pp. 48-70). Pedagogul american concepea fenomenul paideutic într-un mod prospectiv; pentru el a educa însemna cultivarea capacității de readaptare a activității la condiții noi sau, cu alți termeni, organizarea și reorganizarea experienței care, adăugîndu-se experienței precedente, mărește capacitatea de a dirija evoluția
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
sau, cu alți termeni, organizarea și reorganizarea experienței care, adăugîndu-se experienței precedente, mărește capacitatea de a dirija evoluția experienței care urmează (5, p. 67). Încă o dată se constată că în concepția lui J. Dewey procesul educației coincide cu scopul acesteia. Pedagogul american adoptă față de problema scopului educației un punct de vedere diferit de al tuturor celorlalți teoreticieni. În sprijinul tezei sale el aduce trei argumente: unul furnizat de biologie, iar celelalte două de realitățile sociale americane. a) A admite existența unui
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
admisă: "să-i facă pe indivizi capabili să-și continue educația" sau, cu alți termeni, să asigure o continuă creștere. O astfel de formulare nu poate să nu stîrnească cel puțin o întrebare: ce direcție va avea această creștere? Chiar pedagogii americani au reacționat în fața încercării de a identifica scopul educației cu creșterea continuă. Apreciind că această creștere poate fi "bună" sau "rea", ei simt nevoia unei analize a direcției creșterii înainte de a o accepta ca scop al educației. De altfel
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ci indirect, prin situațiile la care tinerii participă, și care-i obligă la o reacție anume. Procedîndu-se astfel crede Dewey educația dobîndește eficiență socială fără a constrînge natura copilului. Căutînd să răspundă la întrebarea: care este rolul social al educației?, pedagogul american face unele precizări: "Participarea la corectarea privilegiilor nedrepte și a privațiunii nedrepte, și nu perpetuarea lor, este țelul educației progresiviste" (5, p. 104). Iată-l dar pe J. Dewey vorbind totuși de un "țel al educației". Aflăm aici răspunsul
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Aflăm aici răspunsul la întrebarea ce se pusese: care este orientarea creșterii? După cum se vede, această orientare vizează societatea și anume, ameliorarea ei, prin instaurarea spiritului de dreptate. După ce adusese numeroase obiecții ideii de a formula un scop al educației, pedagogul american stabilește el însuși un astfel de scop, pe care, este adevărat, ține să-l considere destul de larg pentru a nu stînjeni manifestarea liberă a fiecărei individualități. Așa după cum s-a menționat mai sus, nedreptățile împotriva cărora îndemna Dewey să
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
atitudine: "acceptarea experienței" (5, p. 105). Ulterior, teoria lui Dewey asupra educației a fost criticată pentru faptul că nu a pus în fața tineretului american un ideal pentru care să lupte, ci, dimpotrivă, a stimulat adaptarea lui la realitățile existente. Teoria pedagogului american cu privire la educație ca proces de creștere și la scopul educației cuprinde și unele elemente valoroase care au fost dezvoltate în ultimele decenii. Așa este, de pildă, ideea dezvoltării accelerate a societății contemporane care impune preocuparea pentru o continuă dezvoltare
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
educativ al instrucției. Acest al doilea aspect este și mai mult pus în evidență de concepția didactică a lui J. Dewey. La baza acestei concepții se află teoria cunoașterii prin experiență, prezentată succint în prima parte a acestui capitol dedicat pedagogului american. De altfel, în concepția sa, a instrui înseamnă, după cum s-a văzut, a crea anumite situații pentru ca tinerii să dobîndească aceeași semnificație despre lucruri ca și adulții în mediul cărora trăiesc. Numai în felul acesta, prin experiență directă, prin
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Dewey nu este de acord cu formularea lansată de H. Spencer: "școala pregătește pentru viață"; școala, spunea el, este însăși viața. De aceea, chiar metoda de instruire îl pune pe elev în situații similare acelora în care îl pune viața. Pedagogul american consideră că nu se poate face o demarcație netă între conținut și metodă și că nu se poate vorbi separat de metode de învățămînt. Dobîndind cunoștințe în procesul efectuării unei activități, elevul nu "învață", nu are conștiința actului instrucției
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
este incapabil să dezvolte voința, să formeze caractere. Teoria instruirii bazată pe plăcere apreciază că activitatea desfășurată fără interes devine pentru elev o corvoadă pe care caută să o evite, îndreptîndu-se spre ceea ce îl interesează. Din punctul de vedere al pedagogului american, atît teoriile care fac din plăcere un stimulent, cît și cele care recurg la sforțarea artificială ajung la același rezultat: "Teoria efortului se adresează întotdeauna la plăcere sau la durere ca îndemnuri la acțiune. Și teoria plăcerii, fiind lipsită
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
9, pp. 242-289). Metoda problemei oferă avantajul unei motivații interne, întrucît creează condiții pentru angajarea elevului într-o activitate ce prezintă un interes spontan pentru el. Obstacolele pe care le întîmpină îi mobilizează efortul pentru a le depăși. În concepția pedagogului american, între interes și efort nu este nici o opoziție, dimpotrivă, efortul este un produs al interesului. Dar interesul cum apare? Interesele afirmă Dewey sînt semne ale unor puteri care tind să se dezvolte. Cînd copilul se orientează spre o activitate
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
i-au relevat legile esențiale ale educației ea a creat, "cu mare exactitate", ambianța cea mai proprie pentru a lăsa copilul să se manifeste liber. Libertatea devine astfel o metodă de educație (13, pp. 16-18). Natura copilului era înțeleasă de pedagogul italian ca o putere creatoare prin care ființa se făurește pe sine însăși după un plan imanent infailibil dacă nu este împiedicată de forțe exterioare. Se considera că în ființa umană se află o impulsie naturală către creștere, către propria
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
libertate intră în conflict cu spiritul rigid al metodei! După ce s-a asigurat dezvoltarea simțurilor, începe procesul de instruire. Mai întîi se învață citit-scrisul. Și de data aceasta Montessori adoptă o metodă analitică, în opoziție cu cei mai mulți dintre psihologii și pedagogii vremii. Se începe, după cum s-a văzut, cu învățarea literelor, gruparea lor în silabe și apoi în cuvinte. Cunoscînd concepția despre educație a Mariei Montessori, ușor ne putem da seama despre rolul pe care ea îl rezerva educatoarei. În "casa
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
deși, uneori, insistența asupra instinctelor, a tendințelor interne, lasă impresia unei poziții dominant biologizante). De altfel, după cum s-a arătat, se află în concepția sa o contradicție care nu a scăpat unora dintre contemporanii ei (15). Pe de o parte, pedagogul italian a adoptat o concepție spiritualistă privind dezvoltarea psihicului copilului, iar, pe de altă parte, la baza metodei sale de educație se află o concepție senzualistă, potrivit căreia dezvoltarea se realizează de la periferie spre interior. Prin teoria sa, Montessori ne
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]