6,437 matches
-
a firii întregi care suferă în așteptarea unei întrebări. (...) Paideuma suferă, se adulterează o dată cu ratarea noastră nesemnificativă. Pierzându-ne timpul cu futilități și întrebări frivole, nu ne omorâm numai pe noi, așa cum se omorau acei cavaleri neînțelepți din legenda Regelui Pescar. Omorâm prin moarte lentă și sterilizare, o părticică din cosmos. Când omul uită să se întrebe în ce parte stă izvorul mântuirii lui, se ofilesc câmpurile și se întristează, sterpe, păsările. Ce admirabil simbol al solidarității omului cu întreg Cosmosul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cele din jur. Un cartier select, puțini localnici. Colliourul e situat la 26 de km de granița spaniolă, face parte din provincia Catalonia, care se Întinde deopotrivă În Spania și Franța, de la Barcelona la Perpignan. E un fost sat de pescari, apoi port comercial, bine protejat, cândva reședința de vară a regilor de Mallorca Între 1276-1344. Din 981, conții de Roussillon și regatul Mallorcăi Încep să amenajeze fortul Collioure, În secolul al xIII-lea este traversat de numeroase cruciade (e cunoscută
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
evident asupra economiei: facilitează comunicarea și rezolvarea urgențelor, ne economisește efort, bani și timp, (uneori) ne corectează defectele personale (ex. verbiajul), diversifică accesarea locurilor de muncă disponibile, diminuează costurile tranzacțiilor (exemplu, telefonul oferă acces la lista de prețuri pentru produsele pescarilor și fermierilor din Africa și le facilitează negocierea celui mai convenabil preț pentru produsele lor, fără a se deplasa inutil, fără a consuma timpul excesiv etc.) și lista de beneficii crește exponențial în timp. Astfel că din ce în ce mai multe servicii devin
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
Lăură... O mai privește cu atenție o clipă, apoi se ridică brusc și sare pe mal. Lăură stă cu capul rezemat pe genunchi, ca și cum n-ar vrea să-l vadă. -Ai prins ceva peste? întreba el dezinvolt. -Desigur, sunt un pescar priceput, e un hobby de-al meu din copilărie. Vin adesea aici, pentru că ador salciile acestea pletoase care mângâie cu ramurile lor luciul cristalin al apei. Andrei se întoarce spre barcă și scoate o sticlă de bere neagră: -Bea un
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
din epidemiologia geografică, au fost evocate rezultatele cercetărilor asupra variațiilor calitative a acizilor grași ai țesutului cerebral și ai mielinei, în funcție de alimentație. O alimentație bogată în acizi grași, polisaturați și vitamina D ar putea explica prevalența scăzută a SM la pescarii norvegieni. Acest ansamblu de fapte a părut destul de coerent pentru a justifica studiul eficacității regimurilor bogate în acizi grași nesaturați în SM. Din alimentație, acidul linoleic, care este un acid gras esențial se presupune că ar juca un rol important
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
la baza a numeroase compuse, care indică pe cel care îndeplinește o activitate, o profesie, o funcție: batman [΄bätmən] "ordonanță", businessman [΄biznismən] "comerciant" cameraman [΄kämərəmən], postman [΄postmən] "poștaș", showman [΄(oumən], sportsman [΄sp(:tsmən] "sportiv" etc. și, chiar, fisherman [΄fi(əmən] "pescar", de la fischer [΄fi(ər], cu aceeași semnificație, care are deja sufixul -er, de origine latino-romanică, cu care se realizează derivate ce denumesc pe cel care îndeplinește o ocupație, încît, de data aceasta man reia conținutul sufixului. Alteori însă, man realizează
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
accent și de unde iese fum de amintiri de mii de ani vechime.” Victor Hugo 357. „Adevărata carte este ca un năvod, cuvintele fiind ochiurile de plasă. Puțin importă natura acestor ochiuri de plasă. Ceea ce contează este prada vie pe care pescarul a scos-o din fundul mării, acele străfulgerări argintii care încântă.” Antoine de Saint-Exupery 358. „Nu părerile altora mă învață și nici sfaturile nu mă ajută (cel puțin în stadiul actual). (...) Iată singura întrebare care mă neliniștește și mă apasă
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
zonei priveau buimace Dumnezeu știe ce, poate apele dulci ale fluviului care, după ce traversaseră estuarul, înaintau în mare fără să se amestece cu valurile sărate. Era gata să se întoarcă, când a zărit, nu foarte departe și oarecum retrași, câțiva pescari, care, cu mânecile și pantalonii suflecați, își făceau de mâncare. Destul de tineri, dar părând mai în vârstă din cauza bărbilor zbârlite. Mulțumit că-și dezmorțea limba, intră în vorbă cu ei. "Fiți bine venit, domnule, răspunse barba cea mai în vârstă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
că afacerile nu prea merg. Dacă nu era sanatoriul, am fi dat faliment." "Dar localnicii nu mănâncă pește?" "Ce localnici?" Petea se apucă să numere pe degete: "Învățătorul, vameșul, șeful gării, comandantul portului, poștașul, și mai sunt câțiva... Afară de noi, pescarii, ăștia sunt localnicii. Veniți toți din Regat. Unii cu familiile, alții, neînsurați, mănâncă la restaurantul gării, singurul care rămâne tot anul deschis. Când nu mai sunt turiști, se oprește tot. Iarna, poșta nu se deschide decât de două ori pe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
trimitea în vid semnale care semănau mai mult cu niște strigăte după ajutor decât cu îndrumări pentru nave. A luat-o pe strada mare, paralelă cu calea ferată, și a lăsat în urmă ferestrele luminate ale sanatoriului. În satul de pescari care se ghicea în depărtare, clipeau lumini mici, gata să se stingă. Dar mai aproape, un felinar, atârnat pesemne pe un stâlp de pe chei, lumina (slab) gara al cărei fronton, cu scrisul de la distanța asta ilizibil, era singurul care ieșea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
-o în zonă pe tânăra lui nevastă. Locuiesc tocmai la capătul Bugazului, într-o vilă frumoasă, al cărei proprietar, un fost căpitan de cursă lungă care trăiește singur, a fost foarte mulțumit să aibă companie. Ceilalți locuiesc în satul de pescari sau în case mai modeste, pe țărmul estuarului. Trupa, cum poate, în barăci. E primit cu bunăvoință de comandant, care aproape că îi prezintă un raportul: "E tensiune pe frontieră. Vecinul nostru are acum mâinile libere ca să-și regleze conturile
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
om cu gura căscată: "Dar, domnule locotenent, cum să duci călare o oală plină cu borș?." "Descurcă-te, băiete. Du-te la madam Segal și cere-i sfatul", spune locotenentul și, așa cum îl știu eu, îi ordonă să le dea pescarilor dublu de cât or să ceară. În clipa când ordonanța vine cu borșul într-un container, pe care madam Segal l-a împrumutat de la administratorul sanatoriului, și cu un borcan mare de caviar, strigă toți ura! Rămâne să fie hotărât
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
bărbătească au fost înscriși cu forța în corpul ienicerilor și vreo 2000 de fete au fost repartizate între haremuri și piețele de sclavi. Înainte de atacul turcesc, regiunea număra 20.000 de locuitori, după, au rămas doar 200 de familii de pescari. Mai târziu, în 1538, turcii au transformat Cetatea Albă în raia, unitate administrativă care depindea direct de Imperiul otoman, din cauza importanței ei strategice. Bugazul își datorează numele acestui trecut dificil. Invadatorii otomani numeau această limbă de nisip cu un substantiv
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu mine." Ce griji, de exemplu? Uite, școala e gata să-și deschidă porțile și copiii n-au tăblițe, caiete, creioane, încălțăminte. Și cine trebuie să se ocupe de toate astea dacă nu eu? Și de încălțăminte? Sigur că da, pescarii sunt săraci și oricum nu-și trimit copiii la școală... Și cum te ocupi de asta? Făcând chetă la sanatoriu, la gară, la poștă, peste tot. Poștașul, pe care tocmai l-am solicitat, mi-a oferit încălțăminte și haine care
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ai găsi până și o dragoste oarecare." Chiar de asta se temea Filip: "Dar de ce?" Pentru că materialmente este imposibil. Medicii și infirmierele de la sanatoriu trăiesc între ei, nu-i vezi decât la gară, când vin să ia trenul. Satul de pescari, minat de alcoolism și sărăcie, are alte griji, iar cei câțiva funcționari veniți din Vechiul Regat sunt fie deja căsătoriți, fie celibatari care nu se au bine cu dragostea, ca, de exemplu, bietul vameș, care o urmărește cu flama lui
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
spitalicească. Francamente, doar dacă printr-o minune..." "Să nu excludem minunile, Nicolae", spuse locotenentul care nu-și pierduse speranța s-o găsească pe frumoasa înotătoare, dacă n-o fi părăsit stațiunea golită de turiști. "Dezolat, sunt raționalist și agnostic." Un pescar bărbos, pe care locotenentul îl cunoștea, venea spre ei. "Unde te duci așa, Petea?" întrebă învățătorul. "La gară." "Pentru?" "Să trag o dușcă." Învățătorul se întoarse spre locotenent: "Eram sigur. Bea zdravăn Petea, și de cum are vântul în pânze, devine
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ca anul ăsta să-ți lași băiatul să vină la școală. Știu ce aveți voi în cap,dar n-aveți dreptate, se adresă învățătorul prin Petea tuturor bărbilor încrustate cu iarbă de mare, care credeau că, pentru a se face pescari, copiii lor n-aveau nevoie să-și piardă timpul la școală. Îți aduci aminte că am ajutat un băiat să intre la liceul militar?" Asta-l făcu să râdă pe om: "O să fie ofițer ca dumneavoastră, domnu... comandant!" Băiatul tău
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
liniștită. Noi analize, noi vizite de control peste trei luni. III Când locotenentul și învățătorul s-au putut în sfârșit reîntâlni, au reluat discuția de unde o lăsaseră înainte de alarmă. "Cu ce să începem, Filip?", întrebă suspinând învățătorul, după ce mâncaseră la pescari. "Din nefericire, de la vameș, pentru că el era, nu-i așa?" Aa, ai ghicit!" Cine altcineva de pe-aici mi-ar fi putut dovedi o asemenea dușmănie?" " Îmi cer scuze pentru incident." "Nu te scuza, n-ai niciun amestec. Nici eu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în vreme ce locotenentul alesese deja, de la un moment dat, să se mute. Vai! concedierea Nastiei făcuse lucrul de negândit... În ciuda vremii execrabile, amestec de ploaie și zăpadă, porni la întâmplare spre restaurantul gării, sperând să-l găsească acolo pe învățător. Câțiva pescari așezați la o masă, într-un colț, ciocneau de câte ori ridicau paharele și beau fără să scoată o vorbă. Grigore îl asigură că Nicolae nu trecuse încă pe-acolo, dar că va trece sigur, înainte de a merge la șeful gării care
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mine, Hector ne-a comunicat că e gata." Locotenentul care, la vederea marelui câine negru, își schimbase hotărârea și chiar se temea că șeful de gară n-o să-și mai repete invitația, se lăsă dus fără să protesteze. Între timp, pescarii taciturni plecaseră, restaurantul era gol. Ieșind, șeful de gară îi făcu un semn din cap lui Grigore, ca pentru a-i indica direcția de urmat. Pe peron, vijelia fu cât pe ce să le smulgă căciulile, caschetele și chipiele. Se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
demențial. Locotenentul făcu un pas spre ușă. Zgomotul încetă brusc. După o clipă, madam Segal, în cămașă de noapte, cu privirea rătăcită, apăru în prag. "Trebuie că am visat", spuse ea și, făcând stânga-mprejur, dispăru. În restaurantul gării, câțiva pescari stăteau la masă cu carafele de vin dinainte. Când îi văzură intrând, le cerură într-un glas să le cânte ceva. Neînțelegând bine despre ce e vorba, locotenentul îi făcu învățătorului semn să aștepte, se așeză la pian și cântă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
un glas să le cânte ceva. Neînțelegând bine despre ce e vorba, locotenentul îi făcu învățătorului semn să aștepte, se așeză la pian și cântă rondoul final din sonata în la minor de Mozart, Alla turca, spre marea bucurie a pescarilor care îl aplaudară frenetic. Faci acum pe muzicantul satului, Filip?" Dacă le place Mozart, de ce nu? "À propos, ce-ai hotărât? Vrei să cânți ceva la concertul sanatoriului?" Nu pot să particip la concertul de la sanatoriu. Nastia și, mai ales
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
am făcut-o când am sosit, este un loc minunat. Mi-ar plăcea să mă stabilesc aici pentru totdeauna, într-o vilă pe malul mării (pe care mi-aș construi-o după gustul meu), luând masa la Grigore sau la pescari, petrecându-mi serile cu șeful de gară... Idealul meu ți se pare modest, mediocru chiar? Și totuși, mami dragă, nu visez la o fericire mai desăvârșită decât să trăiesc la Bugaz, cu, drept societate, acest mic cerc de prieteni. Ai
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și preotul a acceptat să facă înmormântarea pe gratis, că n-avea un ban. Ca spioni, nu erau prea grozav plătiți flăcăii ăștia. Locotenentul mai rămase o clipă să-și asculte prietenii care nu conteneau să deplângă situația critică a pescarilor, și își luă rămas bun: În seara asta, sunt obosit, Constantin, dar o să trec pe la tine într-una din zilele următoare, când o să ne meargă mai bine..." Vino când vrei, ești oricând binevenit. De altfel, ai încheiat un tratat de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
daruri care trebuiau să-și aibă locul la poalele pomului de Crăciun. Dar dacă se ducea la gară, asta presupunea să-l salute în drum și pe Grigore. Nu putea să pice mai prost. Într-un colț al restaurantului, câțiva pescari cu fețe mohorâte beau în tăcere, iar în celălalt capăt al sălii, cine stătea la masă? Vameșul. Împreună cu comisarul de poliție. Imposibil să te înșeli, păzitorul ordinii publice era în uniformă. Cu ura vameșului înfiptă ca un cuțit în ceafa
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]