4,325 matches
-
furuncule mai mici, în aceeași zonă. Când mă așezam pe scaun, aveam senzația că m-am așezat pe cuie, mă dureau ca niște înțepături. Le-am tamponat din când în când cu spirt cu crin alb, chiar le frecam cu petale de crin, scoase din spirt. Pe unele le storceam și se terminau și alte furuncule noi ieșeau. Am făcut și băi de șezut în fiertură de frunze de nuc, în apă. Am pus doi pumni de frunze de nuc în
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
la gară. Nu. E mai bine așa. Știi că nu îmi plac despărțirile pe peronul gării. Am impresia că au ceva irevocabil și definitiv în ele. Partir c'est mourir un peu57... murmură Smaranda neauzit. Marius vede o floare cu petale multicolore, tare frumoasă și se apleacă să o culeagă. O pune după urechea fetei, îi aranjează delicat părul și o sărută apoi ușor pe tâmplă. Prezența ta e mult mai necesară aici. Oamenii au nevoie de tine. "Și eu, enorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de zâmbetul fetei, toate umbrele din sufletul lui Marius dispar ca praful luat de vânt. Aleargă către ea, prăbușindu-se lângă patul metalic. Delicat, cu o mână tremurândă, îi atinge umerii slăbuți, la fel de ușor ca și cum și-ar trece degetele peste petalele fragile ale unei flori. Sărută genele încărcate cu umezeala sărată a lacrimilor încă necăzute și atent, le șterge pe cele care se preling peste obraji, către buzele arse de febră. Iubitul meu... Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a oferit fericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu bărbatul surorii ei, deznodământ pe care nu l-ai mai făcut cunoscut amicilor. La nouăsprezece ani, Eliza... Grădina publică. Fata necunoscută, venită de aiurea la rude, înaltă, fragilă, cu părul galben, cu gene lungi peste ochii negri, mușcând nervos petalele unei roze în-flăcărate... Un cântec umil de grădină publică, astăzi mort... Casa cu două rânduri din Ulița Mare... Plimbările pe sub geamurile ei din două-n două ceasuri, de dimineață până la douăsprezece noaptea... Aparițiile ei la geamuri și în cele două
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mei erau uzi leaorcă de la zăpadă. Bătrâna m-a îndemnat cu blândețe să mă descalț și, cu o naturalețe de neînchipuit, mia băgat sub picioarele reci și umede, un lighean cu apă fierbinte, în care tanti Aneta pusese mușețel și petale de trandafir. În mână, nu-mi dădusem seama cum, aveam o cană de vin fiert cu scorțișoară, piper și coreandru. Am cuprins cu privirea întreaga cameră. Soba străveche iradia o căldură plăcută, care era într-un extraordinar contrast cu vijelia
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
prea îndrăgostită de el ca să stric perfecțiunea acelei clipe aruncându-mă în brațele lui. Mi s-ar fi părut un sacrilegiu să ne atingem. I-am spus că îl iubesc din tot sufletul și drept dovadă i-am mâncat o petală din trandafirul pe care îl ținea pe piept. Apoi am fugit. De atunci trecuseră patru ani. Era o zi mohorâtă de sfârșit de martie și, în loc să fie cald, începuse, spre exasperarea tuturor, să ningă. Seara am ieșit cu Nic și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
vedea, nu pare a fi o salvare. Doar dacă salvarea n-o fi tocmai această carte și, deci, „nașterea“ unui alt scriitor... „Bisericile sunt făcute pentru proslăvire, iar eu proslăveam acolo chipuri, plete, sâni înmuguriți, trupuri zvelte, cefe ca niște petale rozalii de trandafir. Îl proslăveam de departe pe Dumnezeu și pe tinerele fete, un Dumnezeu izolat în tabernacol și fete cu fuste plisate care îngenuncheau atât de frumos și cărora eu nu îndrăzneam să le zâmbesc.“ - François Weyergans, Franz și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
cu tema mea) și apoi Însuși Tantal. Acolo s-a născut Homer. Și Aristotel Onassis. În Smirna, la est și la vest, opera și politakia, vioara și zourna, pianul și daouli se Îmbinau cu aceeași savoare cu care o făceau petalele de trandafir și mierea În patiseriile locale. Lefty se puse din nou pe mers și curând ajunse la cazinoul din Smirna. Intrarea, flancată de ghivece cu palmieri, era somptuoasă, dar ușile erau larg deschise. Păși Înăuntru. Nu-l opri nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
realiză că propria lor țară Îi abandonase, că Smirna nu mai avea acum nici un guvern, că nu mai era nimic Între ei și turcii care avansau. (Și v-am spus cum, vara, străzile din Smirna erau pline de coșuri cu petale de trandafir? Și cum toată lumea din oraș vorbea franceza, italiana, greaca, turca, engleza și olandeza? Și v-am pomenit de celebrele smochine, aduse În caravane trase de cămile și descărcate pe jos, mormane imense de fructe cărnoase zăcând În noroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bunicul ei. Eram nou-venită În cartier și voiam să-mi fac prieteni. De pe terasa noastră de pe acoperiș vedeam câte odată o fetiță cam de vârsta mea, care locuia În casa din spatele nostru. Ieșea serile pe un balcon micuț și rupea petalele florilor din jardinieră. Când era Într-o dispoziție mai veselă, făcea piruete leneșe, parcă În acompaniamentul cutiei mele muzicale, pe care o aduceam Întotdeauna cu mine pe acoperiș, să-mi țină de urât. Avea un păr lung, de un blond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
numea mereu. Faimosul cântec care o imortalizează se născu după vreo jumătate de an de trai zi și noapte-mpreună și are versuri cum nu se mai scriseseră pe malul Dîmboviței: Cînd apari, senorita, în parc pe-nserat Cu, în juru-ți, petale de crin, Ai în ochi patimi dulci și luciri de păcat Și ai trupul de șarpe felin. Gura ta e-un poem de nebune dorinți, Sânii tăi un tezaur sublim. Ești un demon din vis care tulburi și minți Dar
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
prin casă și ne-am apucat să gătim într-o cutie de conserve ruginită (în care cineva aprinsese niște lumânări), eu am adus patru râme, le-am rupt bucățele și le-am lăsat să fiarbă în tocăniță, fetele au mărunțit petale de trandafiri, boboci de crăițe, frunze de stânjenei, au presărat pietriș și praf, au amestecat bine în oală, să nu se prindă de fund, și, când a fost gata, au pus mâncarea în farfurii (niște bucăți de ziar rupte cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și, cu inima tropăind bezmetică, am găsit melcii și scorbura furnicilor. Întotdeauna crezusem despre furnici că nu merită nici cea mai mică atenție și că mai mult de-un ingredient de felul piperului într-o tocăniță absurdă (cu râme și petale de flori) gătită de fete nu vor fi niciodată. Era evident că greșisem. Ceea ce se întâmpa în fosta grădină, actualul sanctuar, împrumutase ceva din sobrietatea unui ritual sacru, în care melcii (și nu era vorba de unu sau doi, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ești si în pământ te vei întoarce!” ” - De ce plângi, Fată... ?! ”o întrebă el, văzându-i două lacrimi rostogolindu-se pe obraz. ”- Nu știu... nu știu !” murmură ea ridicând din umeri. Iorgu o mângâie pe obraz, ca atingerea unui fluture o petală de cais înflorit. ”-... Huhu meu, băiatul meu.!” șopti ea cu ochii închiși. La despărțire, ea lăsă să-i păstreze mâna într-a lui mai mult... Erau mulțumiți si emoționați deopotrivă. Iorgu o privi cum se depărtează, și, i se păru
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
un pat ajunge și ea până la urmă", mai murmura 23 câte unul seara, la orele de atelier, privind-o cum umblă cu șurubelnița într-un adaptor de impedanță (pe care le rebutam cu zecile), de parcă ar fi dat delicat deoparte petalele unui trandafir în căutarea staminelor. Mai la o parte, pe un gard de fier năpădit de volbură stătea Tîti, Titina, cum i se zicea, cu mutra încrețită a junelui Voltaire. Băieții s-au apucat să joace fotbal cu o cutie
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
apoi ne-am așezat pe iarba-ncîlcită. Corolele tindeau să se-nchidă deasupra capetelor noastre. Ne-am lungit unul lângă altul și am stat acolo, schimbând din când în când cîte-o vorbă, toată dimineața. Pe obrazul ei tremurau umbrele colorate ale petalelor atinse de soare. Un gândac cu carcasa metalică, verde-sclipitor, se cățăra pe o tulpină. O pânză de păianjen se umfla de vânt între două crenguțe. Priveam cerul care se lumina și se-ntuneca după cum curgeau norii. Când soarele, în crucea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o tulpină. O pânză de păianjen se umfla de vânt între două crenguțe. Priveam cerul care se lumina și se-ntuneca după cum curgeau norii. Când soarele, în crucea bolții, a început să ardă atât de tare încît aproape că incendia petalele multicolore ale mării de flori, ne-am ridicat din aerul nostru verde și, cu ochii strânși, cu florile tremurătoare până la piept, am luat-o înapoi către șosea. Nici 57 nu ne dăduserăm seama cât de adânc intrasem dimineața în văioagă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
perișori ca acel verde care abia se-ntinge în galbenul lămâilor, cu filiere roze și aproape invizibile inele frez. Aluniul, ultramarinul, galbenul-canar, ocrul și acajuul, verdele-albăstrui trecând lent, cu ape nesfârșite, în albastru-verzui, jadul, pana de păun, solzul de crotal, petalele strălucitoare, cărnoase, a miliarde de flori, toate se întindeau și luceau și sclipeau și se confundau și se separau, piereau și reapăreau pe pielea umedă a marelui păianjen, în nuanțe metalice și nuanțe catifelate, încît nici o floare, nici o pasăre, nici o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
tapetele de pe pereți, sânt un singur decor. Lumi omogene, fără istorie, lumea tinereții fiecărei generații. Dansau. Se distrau. Pierdeau timpul, sau mai curând uitau timpul, care se concentra în pelvis, acolo unde ardea al doilea chakra, floarea secretă a sexualității. Petalele, strânse până atunci într-un mugur abia schițat, începeau să se desfacă, rupîndu-se, descleindu-se una de alta cu o voluptuoasă suferință. Din timp în timp zidul muzicii era spart și se anunțau premii și concursuri. Disc-jockey-ul apropia gura de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
din șolduri, pe când toate fețele celelalte, de măscărici și vedete de cinema și vampiri 140 și arabi, se estompaseră ca niște becuri stinse. Se rotea lent, ca în transă, cu gâtul ud de transpirație, cu botul porcin roșu ca o petală de mac, cu buclele înfiorate de briză. își ridica în sus, pe pulpele groase, în ciorapi sidefii, fustița, până când deasupra jartelelor apăreau chiloții de dantelă, cu oribilul sex străvăzîndu-se, negricios ca un păianjen-maimuță, prin ochiurile fine. Apăru un tip care
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ce aveam să fiu pentru o mie de veșnicii, pentru un eon de eoni: plete de aur până la brâu, sâni rotunzi de femeie pe pieptul musculos, șolduri largi adăpostind între curbele lor sexul viril - și un trandafir între degete, cu petale de lumină de aur. Creșteam în aurul rarefiat ca o statuie de lumină, creșteam atât de rapid că am spart curând în țăndări caverna și scara spiralată și nesfârșitele paliere, și pământul și cerurile, 161 , până când în tot cosmosul doar
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
caverna și scara spiralată și nesfârșitele paliere, și pământul și cerurile, 161 , până când în tot cosmosul doar eu și noaptea ne mai aflam, arhonți ai eternității. Globul purpuriu migrase în corpul meu de-a lungul coloanei, aprinzând șase chakra cu petalele sale de foc, iar acum îmi radia chiar pe creștet, ca o diademă a mai-mult-ca-Dumnezeirii. Pluteam pe spate în spațiul mai mic decât mine, cu pleoapele-nchise, zâmbind. Așa fusesem, așa aveam să fiu. Fiecare punct al corpului meu era
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
să fie bărbat și femeie-n același timp și să facă dragoste cu sine însuși în singurătatea de fiară a palatului cerebral. Acolo-n centrul creierului, unde fusesem în viziunea acelei nopți, se află adevăratul sex și miezul trandafirului cu petale de labirinturi. Acolo se află Ieșirea către o altă lume, de parcă toate creierele tuturor oamenilor ar fi insule care străpung fața constelată a universului și-și înalță vârfurile spre ceruri de negândit. Cei care fuseseră acolo erau stigmatizați pentru totdeauna
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Cel mai rău mă durea faptul că ea nu se ferea de mine, că a venit de câteva ori la banca mea, când citeam câte ceva într-o pauză, și mi-a desenat repede pe un caiet o floare cu patru petale lângă care a scris GINA. Vioiciunea ei în mișcări era neobișnuită: ritmul pașilor, mișcările mâinilor, rapiditatea scrisului ei mă uimeau întotdeauna. Faptul că mă considera doar un simplu prieten, că nu vedeam mai nimic schimbat în purtarea ei față de mine
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dacă e oboseală sau tristețe pe figura ei, pe care-o observam tot timpul cu coada ochiului. După ultima pauză, când m-am întors în banca mea, am văzut pe colțul unui caiet care stătuse pe bancă floarea cu patru petale, pe care o știam atât de bine, și lângă ea, cu litere de tipar, GINA. Am privit spre ea, dar ea nu îmi dădea atenție: copia de pe tablă o listă de verbe englezești neregulate. E ciudat cum îmi putea schimba
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]