21,807 matches
-
este în măsură să trimită cu gândul la atmosfera unui poem celebru ("Implor iubirea ta acum, chiar milă,/ precum Baudelaire într-un sonet iubit") sau îl determină să intre în dialog direct cu versurile celebrissime ale unui clasic al modernității poetice ("Carnea mi-e tristă, vai, ca-n Mallarmé,/ iar cărțile nu știu de le-am citit/ chiar toate..." (p. 198). Cu sau fără știință, autorul este un textualist încă din anul 1977, înainte ca Mușina, Cărtărescu & comp. să fi adus
Intimism viforos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7644_a_8969]
-
de dragul mamei lui Ioan fără Țară îi este, el, potrivnic Rosamundei, - ci dintr-o gelozie care-l face să nu suporte nici o altă roză, inclusiv rozul din La vie en rose." Șerban Foarță se abandonează adesea stărilor lirice (nu neapărat poetice) în care comentariile sale fals-savante au alura unor eseuri intelectuale, cu trimiteri nonșalante la o cultură asumată, dar mereu trădat prin pasul de distanțare față de rigori, chiar dacă practică trimiteri bibliografice tipicarnice la subsolurile paginilor, adică la Note. în totul însă
Cartea Micului Print (Șerban Foarță) by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/7646_a_8971]
-
Grete Tartler Poezia Biancăi Marcovici e numai în aparență paharul cu emoții, paharul pe jumătate gol pe care au rămas amprentele sincerității: de fapt e vorba de o construcție care îndeamnă cititorul la o lectură ciclică, din ce în ce mai profundă. Unitățile poetice se leagă între ele ca notele unei game, dar revenind mereu în altă structură; aparent, un joc, dar în realitate o structură îndelung gândită: Dacă nu mi-aș uita versurile/ nu aș mai putea scrie/ precum o gamă, doar opt
Cele opt note ale gamei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7647_a_8972]
-
douăzeci de ani trofeele artistico-literare. O primă concluzie a autorului ce ne scoate din hățișul terminologic ar fi următoarea: "poezia tradiționalistă nu se opune poeziei moderne cu care este consubstanțială, pe când tradiționalismul, ca atitudine generală, și nu ca mișcare exclusiv poetică, se opune modernității". Citându-l pe Ion Pillat cu iluminantul său studiu "Tradiție și inovație" (1943) în care intuiește complementaritatea poeziei tradiționaliste și a spiritului modern, Mircea A. Diaconu nu uită să amintească aparent paradoxala aserțiune a lui N. Manolescu
„Gândirea“, fără prejudecăți by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7648_a_8973]
-
teren virgin, scriitura criticului, analitică și totodată disociativă, limpidă și captivantă, are darul de a ne convinge, dacă mai era cazul, că spiritul "Gândirii" nu poate fi redus la ortodoxismul etnic propus de Crainic, de vreme ce el a fecundat "ca atmosferă poetică stimulatoare" cărțile și destinele unor mari poeți, gânditori și artiști români. Ceea ce nu înseamnă că trebuie să uităm ultimii ani ai revistei în care, așa cum susține D. Micu în monografia sa, ea se fascizase, proslăvind nazismul și fascismul. Mircea A
„Gândirea“, fără prejudecăți by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7648_a_8973]
-
de mare rafinament sintagme precum "etnicismul estetizant al lui Blaga", "tradiționalismul decorativ al lui Pillat", "suprafața autohtonistă a lui Voiculescu", "ortodoxismul cu inflexiuni semănătoriste al lui Crainic, "bizantinismul estetizant al lui Maniu". În cazul lui Crainic, discipol al unei estetici poetice de tip bremondian, se aduce în discuție conceptul de artă ca substitut teandric ("Isus în țara mea","Sensul teologic al frumosului"); se oferă argumente pentru orfismul poeziei blagiene sau al sinelui profund, poetic și cosmic, în defavoarea eului biografic. Acest tip
„Gândirea“, fără prejudecăți by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7648_a_8973]
-
cazul lui Crainic, discipol al unei estetici poetice de tip bremondian, se aduce în discuție conceptul de artă ca substitut teandric ("Isus în țara mea","Sensul teologic al frumosului"); se oferă argumente pentru orfismul poeziei blagiene sau al sinelui profund, poetic și cosmic, în defavoarea eului biografic. Acest tip de lirism obiectivat se verifică și la Adrian Maniu, la V. Voiculescu ce excelează în conceptualizarea emoțiilor, la Radu Gyr, la Aron Cotruș (cu lirismul său oracular). Nu este de neglijat nici faptul
„Gândirea“, fără prejudecăți by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7648_a_8973]
-
urci, cu ea în noapte să recazi,/ fiindu-mi îngerul mântuitor de azi/ și steaua mea peste întunecimi și vreme." (Alfabet nou, III). Să mai îngăduim, nostalgic, miezul unei tendințe pe care teoria a îmbălsămat-o în muzeul cu arte poetice. Greșindu-i, fiindcă unde e trupul care suferă și unde mintea care creează, în simultanul din Lauda ființei tale? Și degetele se-alungă 'ntre rime/ să-ți cetluie o aromă specifică și-o adâncime/ și pururea ta frăgezime.// Ca să rămâi
Tendințe by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7649_a_8974]
-
lin al fulgilor, să îmbrățișezi cu privirea întreaga scenă. Și apoi, e o anume fragilitate în acești fulgi de nea care plutesc în imensitatea spațiului... virgule care dansează în aer. În plus, aici mai mult ca oriunde altundeva, transformarea, deturnarea poetică a obiectului este oricând posibilă: tânărul iese din scenă alunecând pe patine și scoțând din buzunare fulgi/paiete, pe care îi aruncă în jurul lui: zăpadă festivă, zăpadă ludică, zăpadă plină de voioșie, semn al unei intense jubilații. Cu multă vreme
George BANU - Sankt Petersburg, oraș de piatră by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/7650_a_8975]
-
populare, situat la mare distanță de palatele și de coloanele care răsar aici ca trunchiurile de palmier în deșertul african. Scriitorul locuise printre negustorii din piața Ovăzului ori pe malul unui canal pe care îl detestase (suntem departe de canale poetice precum Moika sau Fontanka). Și, împreună cu Elena, descopăr rând pe rând casa bătrânei doamne asasinate, camera lui Raskolnikov și, cincizeci de metri mai încolo, comisariatul. Elena ține să parcurgem, pas cu pas, lungul drum ocolit pe care îl face Raskolnikov
George BANU - Sankt Petersburg, oraș de piatră by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/7650_a_8975]
-
și Finlanda, dar devenită de atunci încoace un paradis ecologic. Sătulă de liniștea pădurilor natale, Elenei n-au cum să nu-i placă "zgomotele orașului". După cum îi place și să descopere cartierele scriitorilor, având drept ghid volumele acestora. "Geografia ei poetică" își identifică astfel reperele concrete pe întinsul întregului oraș. Explorând lumea lui Dostoievski, am făcut o călătorie chiar în inima Sankt Petersburgului. Piața Palatului de Iarnă: aici s-a schimbat, în "scurtul nostru secol XX", soarta unei jumătăți din omenire
George BANU - Sankt Petersburg, oraș de piatră by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/7650_a_8975]
-
Dinu Flămând Între cele circa 30.000 de versuri ce constituie abundenta operă poetică a lui Carlos Drummond de Andrade (1902-1987), cuvântul AMOR revine cu o frecvență obsedantă. Îl conțin explicit numeroase titluri de volume ( Amor, amores; Amor, sinal estranho; Amar se aprende amando) și tot în jurul lui gravitează multe poeme ce depășesc acest
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
de cochetărie șăgalnică în reconstituirea dramei". Fără șagă, comentatoarea purcede la alte comparații, dorite probabil flatante pentru autoarea comentată: "frumusețea arhetipală este atributul tinereții și, paradoxal, ca în Luceafărul eminescian, al morții". Ileana Mălăncioiu, Mihai Eminescu... Oare ce alți termeni poetici și valorici ar mai putea fi introduși în discuție, pentru a dimensiona convenabil statura Carolinei Ilica? "E capătul de drum, punctul final al Erosofiei căreia Carolina Ilica i-a consacrat întreaga sa operă", stă scris la finalul celui de-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7466_a_8791]
-
solitudinea nu e pentru el apăsătoare și nu doare efectiv. Ieșit când și când în afara spațiului intim, securizant, poetul resimte o ușoară agorafobie și caută un alt refugiu: subteranele unei Fundații al cărei "arhivar" este timp de cincisprezece ani. Jurnalul poetic filtrează la maximum realitatea și viața exterioară, savurând în schimb liniștea deplină a interiorului. Când privirea se întoarce totuși spre realitatea înconjurătoare, aceasta își pierde contururile și devine... virtuală: "După multe zile/ astăzi am ieșit/ pe terasă erau acolo/ multe
Jurnal de poet by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7474_a_8799]
-
dar mic-burgheze la oraș - ci dintr-o stare pe care locurile o comunică și care amână tradiționala idilă cu învățătoarea. Este acolo ceva mai grav, prezența morții în plin elan vitalist, iar regizorul știe să încheie filmul pe o notă poetică deloc disonantă. Atât Vulpe-Vânător cât și Stare de fapt (1995) probau o încercare a regizorului ca și a colegilor de generație de a valorfica trecutul recent și traumele unei identități rănite. În absența unei alternative, până la apriția cineaștilor din noul
Tablou de familie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7482_a_8807]
-
autor. Și aici are modele. ș...ț Propune și impune Ťfraza melcť, fraza răsucită, aidoma umanității, tipologiei și lumii sale constant vizate. Breban își definește fraza ca fiind întoarsă spre cititor și scriitor. Ei bine, este o frază de tip poetic, prozodic, vers însemnînd în sens originar tocmai Ťîntoarcereť. Al doilea înțeles al frazei întoarse, dincolo de cel poetic, este de natură retorică: apropierea comunională cititor-scriitor. Să ne amintim că P. Valéry acorda cititorului o importanță creatoare egală cu a autorului: cel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7489_a_8814]
-
și lumii sale constant vizate. Breban își definește fraza ca fiind întoarsă spre cititor și scriitor. Ei bine, este o frază de tip poetic, prozodic, vers însemnînd în sens originar tocmai Ťîntoarcereť. Al doilea înțeles al frazei întoarse, dincolo de cel poetic, este de natură retorică: apropierea comunională cititor-scriitor. Să ne amintim că P. Valéry acorda cititorului o importanță creatoare egală cu a autorului: cel din urmă posedînd în plus doar talentul expresiei artistice, ultima, fundamentala condiție de autor. Stilul rămîne primordial
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7489_a_8814]
-
întru rănire pură cu numai apă și / prescură, / gustînd cuvînt lăuntrul cură / în necuvînt alunecînd în sus / cu îngerul din gînd" (Rugăciunea). Fiind, în aceste peisaje expresioniste, un delegat al unui păcat obștesc, d-sa renunță la orgoliul inițial al poeticii sonore, conținînd o mîntuire laică, scriitura, smerindu-se, impersonalizîndu-se. Impersonalizarea e o evacuare a contingentului pentru a face loc absolutului. Tot ceea ce Dumnezeu pretinde, în mod expres, este să ieși din tine însuți, în măsura în care ești creatură" (Meister Eckart). Relevantă e
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
și atît de diverși în / gusturi și dezgusturi se risipește brutal" (Despre ștafetă). În fond, e ceva ce ține de "memoria inimii", ce nu are nevoie de prelucrarea metaforică, de machiajul stilistic. Pasajele prozastice aduc o emoție care transcende textul poetic ca atare, precum o aură paradoxală a terestrității: "Pentru mine, ca femeie, despărțirea a fost o / binecuvîntată eliberare. Dar ca mamă de minori / pe care justiția găsise de cuviință să-i des- / partă, am agonizat îndelung. Întîmplarea am resim- / țit-o
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
ochiul dintre rândurile poemului fără însă ca prin aceasta paternitatea lui Ion Beldeanu asupra versurilor să fie vreo secundă pusă la îndoială. Un poem al lui Ion Beldeanu se numește Între ironie și aversiune, titlu ce sintetizează întreaga sa atitudine poetică. Poetul este un inadaptat, un om dintr-o altă lume, crescut în spiritul unor valori vetuste, incapabil să se familiarizeze cu dinamica de viață a postmodernității. Orașul și-a pierdut liniștea patriarhală, dimensiunea spirituală, elementele protectoare și de confort care
Melancolii și dileme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7498_a_8823]
-
total inaccesibil), ea s-a transmis sub forma unei marcate rețineri și în studiile lui T. Vianu: "Eminescu al manuscriselor este un Eminescu anterior lucrării sale de autocritică, prin urmare un Eminescu dinaintea momentului celui mai caracteristic al actului său poetic". După lumina egală proiectată de G. Călinescu asupra celor două sectoare ale operei, am asistat iarăși - pentru simetria traseului critic - la postularea disjuncției lor structurale (I. Negoițescu), și noimă în noua versiune cu exaltarea inflamată a postumelor. Să recitim împreună
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]
-
a lui I. Negoițescu. Ideea ei centrală este că în opera lui Eminescu "se disting două tărîmuri diferite"; "fără a se contrazice, tărîmurile se distanțează totuși în așa măsură unul de celălalt încît descoperă o ruptură în chiar structura personalității poetice eminesciene", "ce merită a fi analizată ca un fantastic și straniu fenomen". Criticul numește neptunică "acea parte a operei eminesciene ce corespunde în general antumelor și care ș...ț își are originea în straturile mai tangibile ale spiritului: e poezia
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]
-
la urmă aceeași tendință de a părăsi concretul frumuseților obscure, noaptea imaginii, pentru natura comună și sentimentală, pentru soarele idealismului raționabil"; "caracterul nu o dată deliricizant al lucrului eminescian: Cuprins de-adînca sete a formelor perfecte, el se înșela asupra semnificației formei poetice și își sărăcea în acest mod chiar substanța lirismului"; "travaliul formal" produce "sterilizarea și deliricizarea din adîncime"; "poemul eminescian urmează direcția mai generală a conceptualizării și deci a depoetizării" etc. Ca o posibilă explicație a fenomenului, Negoițescu invocă acțiunea modelatoare
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]
-
concret nu încape în ea, așa cum o arată versurile. Doar un joc de lumini pe vise, vise care țintesc foarte sus, nimerind înșelătoarele umbre ale unui soare mișcat. Constrîns, poate, ca toți cei din al doilea cerc al complicatei ordini poetice, la parodie, Virgil Huzum nu se dezice de tot nici în acest al treilea volum, de tinerețe deja coaptă. Teme care nu sînt numaidecît ale lui, ci ale valului din care face parte, tratate cu un bemol al tatonării, își
Sus pe cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7235_a_8560]
-
nevoindu-mă, la simcea groasă ca aceasta, âpre> prea aspră piatră, multă și îndelungată ascuțitură să fie trebuit am socotit". În absența cuvintelor stil, stilistică, literatură, Cantemir folosea termenele "ritoricesc", "ritorică". Trebuie să precizăm că în epocă prin "retorică", opusă "poeticii", se înțelegea nu numai arta elocinței persuasive, ci și arta de a scrie (frumos) în proză. într-un loc din Istoria ieroglifică, unde un personaj, Hameleonul, citează versuri ale unui autor clasic grec, Cantemir comentează: "Hameleonul meșterșugul ritoricăi în poetică
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]