4,456 matches
-
de dezoltare economică a Galiției putea fi comparat cu cel al Rusiei sau al țărilor balcanice, dar era mult în urma nivelui din Europa Occidentală. Primul studiu detaliat al situației economice a regiunii a fost făcut de avocatul, economistul și chimistl polonez Stanislaw Szczepanowski (1846-1900). El și-a publicat studiul cu titlul "Nędza galicyjska w cyfrach" ("Sărăcoa galițiană în cifre") în 1873. Szczepanowski a descris Galiția drept una dintre cele mai sărace regiuni ale Europei, bazându-se pe cifrele oficiale publicate de
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
Centrală în Kiev. Președintele primei Rade a fost Mihailo Grușevski. Deputații ucraineni au dorit să obțină aprobarea Guvernului Provizoriu de la Petrograd pentru formarea unui guvern regional. Membrii Radei Centrale aparțineau unui spectru politic larg: socialiști-revoluționari, social-democrați ucraineni sau ruși, naționaliști polonezi sau evrei, reprezentanți ai armatei și țărănimii și ai minorităților. Elementele demobilizate ale fostei armate imperiale care mai erau încă pe teritoriul Ucrainei și-au exprimat în scurtă vreme sprijinul pentru noul organ al puterii regionale. Pe 23 iunie 1917
Ucraina după Revoluția Rusă () [Corola-website/Science/319735_a_321064]
-
reușit să obțină recunoașterea din partea puterilor europene care negociau Tratatul de la Versailles, care punea capăt din punct de vedere legal Primului Război Mondial. Forțele ucrainene au participat cu rezultate modeste și la războiul polono-sovietic din 1919 - 1921. Alianța semnată de ucraineni cu polonezii nu a putut să asigure existența statului ucrainean. După încheierea conflictului polono-sovietic și semnarea tratatului de pace de la Riga (1921), teritoriul ucrainean a fost împărțit între vecini: partea răsăriteană a devenit parte a Uniunii Sovietice sub numele de RSS Ucraineană
Ucraina după Revoluția Rusă () [Corola-website/Science/319735_a_321064]
-
Belaruse și RSFS Trancaucaziene pentru formarea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste. Ucrainenii au fost conștienți de diversitatea etnică a statului lor și, pentru a nu întâmpina o opoziție puternică din partea minorităților etnice, au rezervat locuri în guvern și ministere reprezentanților rușilor, polonezilor și evreilor. Rușii erau în general favorabili unei uniuni cu Rusia și nu s-au arătat prea dornici să participe la edificarea statului național ucrainean. Din punct de vedere polici, rușii s-au simțit mai apropiați de Pavlo Skoropadski și
Ucraina după Revoluția Rusă () [Corola-website/Science/319735_a_321064]
-
la edificarea statului național ucrainean. Din punct de vedere polici, rușii s-au simțit mai apropiați de Pavlo Skoropadski și Hetmenat, dar au sprijinit înegală măsură și eforturile Armata Voluntarilor condusă de generalul Denikin pentru trecerea Ucrainei sub controlul Rusiei. Polonezii ucraineni au avut o atitudine amestecată. În 1919 - 1921, un mare număr de polonezi au fugit în vest în timpul perioadei războiului și al haosului provocat de dominația sovietică. În timpul Hetmenatului, evreii au fost excluși din viața politică și, deși erau
Ucraina după Revoluția Rusă () [Corola-website/Science/319735_a_321064]
-
mai apropiați de Pavlo Skoropadski și Hetmenat, dar au sprijinit înegală măsură și eforturile Armata Voluntarilor condusă de generalul Denikin pentru trecerea Ucrainei sub controlul Rusiei. Polonezii ucraineni au avut o atitudine amestecată. În 1919 - 1921, un mare număr de polonezi au fugit în vest în timpul perioadei războiului și al haosului provocat de dominația sovietică. În timpul Hetmenatului, evreii au fost excluși din viața politică și, deși erau primiți, cel puțin din punct de vedere oficial, cu brațele deschise de Directoratul Republicii
Ucraina după Revoluția Rusă () [Corola-website/Science/319735_a_321064]
-
țări din Europa Răsăriteană, care se formaseră în timpul ocupației germane. Prăbușirea alianței Puterilor Centrale a afectat și fosta provincie austro-ungară Galiția, care avea o populație poloneză și ucraineană. Ucrainenii și-au proclamat propria republică, Republica Populară a Ucrainei Apusene, în vreme ce polonezii, concentrați în principal în Lwow, s-au orientat spre statul nou înființat, A doua Republică Poloneză. Tensiunile dintre cele două state, ucrainean și polonez, au crescut treptat. Pe 22 ianuarie 1919, cele două republici ucrainene au semnat Actul Zlukî, prin
Războiul de Independență al Ucrainei () [Corola-website/Science/319748_a_321077]
-
Roșii condusă de Mihail Tuhacevski a reușit să-i respingă forțele polono-ucrainene, alungându-le practic din Ucraina, singura regiune care nu a fost cucerită de bolșevici rămânând cea a orașului Lviv, în sudul Galiției. Soarta războiului s-a schimbat în favoarea polonezilor în august 1920, când Armata Roșie a fost învinsă la porțile Varșoviei și a fost obligată să se retragă. Forțele „albilor” de sub comanda lui Piotr Vranghel au încercat să profite de înfrângerea bolșevicilor și au lansat o nouă ofensivă în
Războiul de Independență al Ucrainei () [Corola-website/Science/319748_a_321077]
-
lui Piotr Vranghel au încercat să profite de înfrângerea bolșevicilor și au lansat o nouă ofensivă în sudul Ucrainei. Înfrângerea din Polonia, ofensiva „albilor” din sud și situația economică grea i-au forțat pe bolșevici să dorească încetarea conflictului cu polonezii. Pe 12 octombrie, delegația sovietică a semnat un armistițiu cu Polonia și a început tratativele de pace. Între timp, forțele lui Petliura, cu efective de aproximativ 23.000 de luptători, care controlau teritoriul ucrainean de la granița cu Polonia, plănuiseră o
Războiul de Independență al Ucrainei () [Corola-website/Science/319748_a_321077]
-
al Moscovei, iar din secolul al XVI-lea, termenul a început să fie folosit pentru desemnarea Țaratului Rusiei. Pentru prima oară, termenul „Rutenia Albă” a fost folosit pentru desemnarea Belarusului în Letopisețul Ipatiev, într-un pasaj care relatează căsătoria regelui polonez Cazimir al III-lea cu Ana, fiica marelui duce al Lituaniei, Gediminas. Numele „Rutenia Albă” apare „Chronicon Polonorum” (1333—1385) a lui Joannis de Czarnkow. El numește orașul Poloțk „fortăreața Ruteniei Albe”.. Pe o hartă a Europei Răsăritene din 1459
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
Komorowski a fost și Ministru al Apărării Naționale, în perioada 2000-2001 în guvernul Jerzy Buzek. Între 2005 și 2007 a fost vicepreședinte al Sejmului - camera inferioară a legislativului polonez. La 5 noiembrie 2007 a fost ales în funcția de președinte al acestei camere. Este vicepreședinte al Platformei Civice și a fost susținut de Lech Wałęsa când a candidat la președinție. Bronisław Maria Komorowski s-a născut la Oborniki Śląskie
Bronisław Komorowski () [Corola-website/Science/319056_a_320385]
-
un grup de teroriști din Garda de Fier, instruiți la Berlin.”". Filmul Trenul de aur" prezintă evacuarea tezaurului Băncii Naționale a Poloniei și tranzitarea acestuia pe teritoriul României după ce Polonia fusese atacată de armatele germane. Este prezentată și refugierea cetățenilor polonezilor în România. România și Polonia încheiaseră în 1921 un tratat ce viza apărarea comună în cazul unui atac sovietic, dar ajutorul militar românesc era aproape imposibil în situația în care Polonia era atacată atât de Germania, cât și de Uniunea
Trenul de aur (film) () [Corola-website/Science/319120_a_320449]
-
sau în altul a inducției unei bobine. Primul dispozitiv pentru detectat metale a fost construit de Alexander Graham Bell in anul 1881, iar primul brevet pentru un detector de metale apartine lui Gerhard Fisher în anii 1930. <br/br>Locotenentul polonez Josef Stanislaw Kosacki a construit în perioada celui de-al doilea război mondial, un detector cu tuburi electronice și sursă de alimentare separată ce a fost folosit la deminarea câmpurilor minate de armatele germane în retragere. Fiind o operațiune de
Detector de metale () [Corola-website/Science/319264_a_320593]
-
Galiției, regiune care este acum parte a Ucrainei apusene. Luptele de la Liov au fost scânteia care a declanșat războiul polono-ucrainean, care a fost câștigat în cele din urmă de A doua Republică Poloneză. Lvivul contemporan ucrainean era numit Lwów de către polonezi, Lviv de către ucraineni și Lemberg de către austrieci. La începutul secolului al XX-lea, populația orașului era formată aproximativ din 60% polonezi și 20% evrei, iar orașului era considerat unul dintre cele mai importante centre culturale poloneze. Ucrainenii formau însă majoritatea
Bătălia de la Liov (1918) () [Corola-website/Science/319294_a_320623]
-
a fost câștigat în cele din urmă de A doua Republică Poloneză. Lvivul contemporan ucrainean era numit Lwów de către polonezi, Lviv de către ucraineni și Lemberg de către austrieci. La începutul secolului al XX-lea, populația orașului era formată aproximativ din 60% polonezi și 20% evrei, iar orașului era considerat unul dintre cele mai importante centre culturale poloneze. Ucrainenii formau însă majoritatea populației a Galiției răsăritene, regine în care se afla orașul Liov. Datorită intervenției arhiducelui Wilhelm de Austria, un Habsburg cu vederi
Bătălia de la Liov (1918) () [Corola-website/Science/319294_a_320623]
-
Datorită intervenției arhiducelui Wilhelm de Austria, un Habsburg cu vederi pro-ucrainene, au fost încartiruite în octombrie 1918 în Liov două regimente austro-ungare constituite în mare majoritate din militari ucraineni. În același timp, cele mai multe unități austro-ungare în rândul cărora erau mobilizați polonezi erau trimise pe alte fronturi, pentru evitarea conflictelor. În afară de cele două regimente din Liov, în Bucovina era staționată o mare unitate militară formată prin unirea mai multor miliții ucrainene. Această unitate de pușcași putea să ajungă cu relativă ușurință la
Bătălia de la Liov (1918) () [Corola-website/Science/319294_a_320623]
-
de etnie ucraineană din Parlamentul austriac și Dietele din Galiția și Bucovina) plănuiseră să proclame fondarea Republicii Populare a Ucrainei Apusene pe 3 noiembrie 1918. Acest eveniment a fost devansat cu două zile, pe 1 noiembrie, datorită informațiilor conform cărora polonezii încercau să preia controlul asupra orașului. Pe 1 noiembrie, între orele 3 și 4 dimineața, soldații ucraineni au ocupat clădirile publice și obiectivele militare principale din Liov, au arborat drapelul național ucrainean și au proclamat nașterea unui nou stat: Republica
Bătălia de la Liov (1918) () [Corola-website/Science/319294_a_320623]
-
aparțineau de drept Poloniei. Forțele poloneze, care au avut la început efective de aproximativ 200 de oameni, comandante de Zdzisław Tatar-Trześniowski, au organizat o pungă de rezistență într-o școală din suburbiile vestice ale Liovului. După izbucnirea primelor lupte între polonezi și ucraineni, grupului inițial de luptători anti-ucraineni li s-au mai adăugat sute de voluntari, în special tineri cercetași și studenți. Peste 1.000 de oameni s-au alăturat forțelor poloneze în chiar prima zi a conflictului. Polonezii au reușit
Bătălia de la Liov (1918) () [Corola-website/Science/319294_a_320623]
-
lupte între polonezi și ucraineni, grupului inițial de luptători anti-ucraineni li s-au mai adăugat sute de voluntari, în special tineri cercetași și studenți. Peste 1.000 de oameni s-au alăturat forțelor poloneze în chiar prima zi a conflictului. Polonezii au reușit în scurtă vreme să recucerească unele cartiere apusene ale orașului, în timp ce cea mai mare parte a Liovului, inclusiv centrul, a rămas în mâinile ucrainenilor. Deși aveau superioritate numerică, erau bine echipați și aveau experiență de luptă, soldații ucraineni
Bătălia de la Liov (1918) () [Corola-website/Science/319294_a_320623]
-
aveau superioritate numerică, erau bine echipați și aveau experiență de luptă, soldații ucraineni erau în marea lor majoritate săteni, nedeprinși cu războiul urban. În plus, regimentul pușcașilor ucraineni din Bucovina au pătruns cu greu în oraș datorită rezistenței puternice a polonezilor din suburbia Klepariv. Deși polonezii erau prost echipați și în cea mai mare parte nu aveau pregătirea de luptă, ei se bucurau de avantajul bunei cunoașteri a orașului, ceea ce s-a dovedit vital în primele zile ale luptelor. În doar
Bătălia de la Liov (1918) () [Corola-website/Science/319294_a_320623]
-
echipați și aveau experiență de luptă, soldații ucraineni erau în marea lor majoritate săteni, nedeprinși cu războiul urban. În plus, regimentul pușcașilor ucraineni din Bucovina au pătruns cu greu în oraș datorită rezistenței puternice a polonezilor din suburbia Klepariv. Deși polonezii erau prost echipați și în cea mai mare parte nu aveau pregătirea de luptă, ei se bucurau de avantajul bunei cunoașteri a orașului, ceea ce s-a dovedit vital în primele zile ale luptelor. În doar câteva zile de la izbucnirea conflictului
Bătălia de la Liov (1918) () [Corola-website/Science/319294_a_320623]
-
prost echipați și în cea mai mare parte nu aveau pregătirea de luptă, ei se bucurau de avantajul bunei cunoașteri a orașului, ceea ce s-a dovedit vital în primele zile ale luptelor. În doar câteva zile de la izbucnirea conflictului, efectivele polonezilor se ridicau la aproximativ 6.000 de luptători, bărbați și femei, dintre care peste 1.400 de elevi de gimnaziu și tineri. Vitejia, eroismul marelui număr de tineri le-a adus supranumele de „Puii de Vulturi din Lwów” (Orlęta Lwowskie
Bătălia de la Liov (1918) () [Corola-website/Science/319294_a_320623]
-
din Lwów” (Orlęta Lwowskie). Pe 3 noiembrie câteva subunități ucrainene sosite din Bucovina au reușit să pătrundă în oraș. A fost numit un nou comandant al forțelor ucrainene în persoana colonelului Hnat Stefaniv. În ciuda sosirii unor noi forțe ucrainene, asaltul polonezilor asupra gării din Liov s-a încheiat cu un succes. Cu această ocazie, polonezii au capturat două trenuri cu provizii ucrainene, reușind astfel să echilibreze situația în ceea ce privește armamentul și muniția. Până pe 5 noiembrie, ucrainenii au fost expulzați din partea apuseană a
Bătălia de la Liov (1918) () [Corola-website/Science/319294_a_320623]
-
reușit să pătrundă în oraș. A fost numit un nou comandant al forțelor ucrainene în persoana colonelului Hnat Stefaniv. În ciuda sosirii unor noi forțe ucrainene, asaltul polonezilor asupra gării din Liov s-a încheiat cu un succes. Cu această ocazie, polonezii au capturat două trenuri cu provizii ucrainene, reușind astfel să echilibreze situația în ceea ce privește armamentul și muniția. Până pe 5 noiembrie, ucrainenii au fost expulzați din partea apuseană a orașului, dar atacul polonez asupra centrului Liovului a fost oprtit și luptele au ajuns
Bătălia de la Liov (1918) () [Corola-website/Science/319294_a_320623]
-
au fost respinși din zona cimitirului Łyczaków, una dintre cele mai importante obiective ale orașului. În noaptea următoare, s-au retras din oraș, deși au continuat să înconjoare Liovul de la o anumită distanță, pe trei laturi. În timpul cuceririi orașului de către polonezi au avut loc tulburări, cele mai grave fiind cele două zile în timpul cărora pușcăriași și soldați polonezi scăpați de sub control au comis jafuri. În timpul acestor tulburări, sute de polonezi, ucraineni și evrei au fost uciși. Evreii erau acuzați că ar
Bătălia de la Liov (1918) () [Corola-website/Science/319294_a_320623]