4,009 matches
-
satului, care sunt chemate să pregătească mesele pentru nunți, cumătrii sau alte petreceri... Așa că m a Învățat și cum se fac alivencile. ― Apoi cam de multișor n-am mai mâncat eu așa bunătăți - a vorbit tata Toader, gustând dintr o porție... Când fiecare și-a isprăvit bucata din față, bătrânul Hliboceanu a reluat povestea: ― În ziua următoare, nu m-au pus la altă treabă, ci mi-au dat voie să „mă prefac a șurubăi” pe lângă tractor și platformele cu bușteni. Colegul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Domnul Ionel e scandalizat de cîte ori vede scena. "Ghiauru' ista di cîni bé și café?" Bea. Își cere cafeaua, patru lingurițe măsurate, punîndu-și laba uriașă pe genunchiul meu. Cînd se uită la mine cu privirea aceea cerește-cîinească, îi dublez porția. Mi-s mîndru că te iubesc, mă aprobă Tano. Dacă Șichy m-ar întreba, în vederea cărții-dialog, de ce nu m-am căsătorit, aș avea curaj să-i răspund că prețiosul meu nume a fost cauza? Că n-am vrut să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vede roșu contra lor. Lui Crainic îi face un portret-simbol: "abandon al demnității omenești". De ce? Mă întrebi de ce? Pentru că, înfometat la Aiud, sorbea ciorba în care torționarul, un evreu ungur scăpat de la Auschwitz, își storcea ciorapii murdari: "Mai vrei o porție, dom' ministru?" Mai vroia! Tare era scîrbit, povestind astea, Crohmălniceanu. El își lua mesele la Capsa. Ieșit din închisoare în '62, Crainic devenise un personaj umil. Numai Arghezi îl întrecea în lașitate: "Nu-l găsise pe Dumnezeu și de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-l mai traduc. E cel care m-a eliminat din presă. Între lătratul lui Tano și lătratul unei alarme de mașină de lux, disting huruitul filtrului de cafea. Cîinele mă pilotează spre aragaz și intră în stand-by, să-și capete porția: Nimic nu se compară cu prima cafea a zilei, Iordanco. Am aflat de la Dumbravă și cum a pornit lunga polemică Minimum Mistrie-Nulă Carp. (Așa le spunea, într-o vreme, Magda U.). A debutat cu o scenă de pomină. Filiala și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cînd intrăm în han. Un pumn în plex ("nu servim cu cîini") e nimica toată pentru el. Îi sfîșie inima chelnerului cu botul lui mîhnit, cu nasul lui mîhnit, cu ochii lui mîhniți, așa că ne primește comanda: Două ("Trei Iordanco!") porții de frigărui. Da, Russ, degetul lui Șichy, oricît îți displace igrecul din nume, ar putea deveni de lumină, deget de lumină pentru tine. Ochiul slab ar percepe-o far. Vasari povestește că Paolo Ucello s-a căsătorit cu o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pentru că strigătul lui a ajuns pînă la Mine." 17. Cînd a zărit Samuel pe Saul, Domnul i-a zis: "Iată omul, despre care ți-am vorbit; el va domni peste poporul Meu." 18. Saul s-a apropiat de Samuel la mijlocul porții, și a zis: "Arată-mi te rog, unde este casa văzătorului." 19. Samuel a răspuns lui Saul: "Eu sunt văzătorul. Suie-te înaintea mea pe înălțime, și veți mînca astăzi cu mine. Mîine te voi lăsa să pleci, și-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
vorbești astfel?" 22. Samuel a luat pe Saul și pe sluga lui, i-a vîrît în odaia de mîncare, le-a dat locul cel dintîi între cei poftiți care erau aproape treizeci de inși. 23. Samuel a zis bucătarului: Adu porția pe care ți-am dat-o, cînd ți-am zis: " Pune-o deoparte." 24. Bucătarul a dat spata și ce era pe ea, și a pus-o înaintea lui Saul. Și Samuel a zis: "Iată ce a fost păstrat; pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
prânz, masa nu de adio, ci de revedere peste un an. sunt stăpânit de un sentiment de ușoară tristețe, dar asta e situația... La ora 16, mașina bine încărcată pornește la drum lung spre București. Rămân ca de obicei în fața porții și urmăresc mașina cuprins de gânduri și de speranțe pentru viitor... În timp ce EA merge spre București și... mai departe, la o jumătate de oră după plecare, vădit obosit mă odihnesc două ore bune, într-un somn profund, odihnitor, sănătos. Către
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
la bar - ia mai dă-o dracului de bere, gata pe ziua de zi, hai să trecem la chestii serioase! Iar, tu, voce interioară insinuantă, ai face bine să taci. Definitiv! -, apucă sticla de J&B și își turnă o porție apreciabilă în pahar. Drumul până la frigider i se păru mai lung decât de obicei, iar degetele scotociră grăbite printre cuburile din cutia congelatorului. Ca și cum nu ar fi fost toate la fel și ar fi dorit să aleagă. - Aberant, murmură, alege
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se scurgea pe lângă bordură, îndreptându-se către gurile hulpave ale canalizării. Își spuse că nu va mai dura mult până când toate canalele vor fi înfundate, iar apa va intra în curți pentru a da bătăi de cap proprietarilor. Ajunse în dreptul porții fără să realizeze că exact acolo, peste drum de casa lor, un stâlp de telegraf căzuse și terciuise un Land Rover în care se aflaseră două personaje ale unui roman care se scria singur. Descuie, deschise poarta și atunci îl
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
a mai găsit. A fost unul care oferea un regat pentru un cal. Eu aș da un șpriț sau chiar două pentru un nor... Se opri, duse mâinile la gură, făcute pâlnie, și strigă: - Fac cinste cui îmi dă o porție de ploaie! Se oferă cineva? Bineînțeles că nu se oferi nimeni, așa că porni mai departe, pe marginea șoselei. De la o vreme, avu senzația că trece printr-un peisaj cu totul necunoscut, ceea ce îi produse o nouă surpriză. Făcea acest drum
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pumnul, exact, mai veniți pe la noi, pe aici sunt oameni ospitalieri, chiar dacă unii ies direct din manuscrise ascunse în fișiere word și bulversează definitiv viața scriitorului siderat și bețiv și inconștient; veniți, oameni buni, abandonați visele frumoase și luați o porție de plăcintă cu mere, plus una de activitate paranormală, nici nu are rost să apăsați butoanele de la telecomandă, puteți să renunțați la abonamentul de la cablu, Dosarele X sunt chiar aici, lipsește Fox Mulder, lipsește Dana Scully, nici extratereștrii nu se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
gând că semăna cu un somnambul. Femeia o luă la fugă, încercând să nu privească în urmă. * - Hai să alergăm prin ploaie, domnule Scriitor! Vrei? Să nu-mi spui că nu vrei, fiindcă dacă faci asta te voi tăia de la porție! Lucia își dădu părul pe spate, aruncă umbrela lângă bordură, se răsuci pe călcâie și începu să alerge. O văzu, surprins, cum se îndepărtează și își spuse că adolescența era foarte departe, iar el cu mult mai bătrân și mai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
La finele clasei a IV-a, Mihăiță luă premiul II și i se puse pe cap o coroniță de flori de câmp. După serbare, când pășea mândru alături de părinți către cofetăria din centrul orașului pentru a sărbători evenimentul cu o porție dublă de înghețată, trecând pe lângă un magazin cu instrumente muzicale, copilul nu-și dezlipi ochii mult timp de vitrina acestuia. Părinții bănuiră ce anume îl atrăsese, dar îl lăsară să și mărturisească singur dorința. Nu făcu decât vreo câțiva pași
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Săndel își îmbogăți cântecul, cu note de jale, de bucurie, de inimă albastră, dar Alex nu mai zăbovi; se întovărăși cu drumul spre căminul lui, purtând cu greu aburii condensați ai alcoolului care nu se evaporaseră încă. Când ajunse în dreptul porții, se opri câteva clipe; în sufragerie era lumină! Ar fi preferat ca Ina să doarmă, era dificil pentru el să întrețină un dialog. La ora aceea, l-ar fi pus într o situație jenantă. Deschise ușa și, văzând-o pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
fete și am văzut cum se Întorc să vadă dacă nu sunt cumva vreo somitate. Fâs. Am planat repede și scurt pe lângă niște fripturi senzaționale de miel și cotlete de vițel și, cu un efort de voință, am virat pe lângă porția de pizza cu roșii uscate la soare și brânză de capră (care se lăfăia pe o măsuță exilată Într-un colț al Încăperii, pe care toată lumea Îl numea „Colțul Hidrocarburilor“ă. Nu mi-a fost la fel de ușor să navighez pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
prin cap să-i spun ce se petrecuse, Îmi doream cu ardoare ca ea să fie o colegă amabilă, Îmi doream să formăm cu adevărat o echipă, dar știam că nu aș face decât să mă aleg cu o nouă porție de abuz verbal. Ceea ce nu-mi doream câtuși de puțin În clipa aceea. — A fost peerfect. Nici o problemă. Luau masa și am lăsat toate exact acolo unde mi-ai spus. — E-n regulă. Ei bine, o să faci treaba asta În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
carne din care se scurgea la sânge de Înecase vasul de tot, carne atât de crudă, de ziceai că abia dacă atinsese grătarul. Prezent. Doi cartofi copți, fiecare cât un pisoi, fiecare aburind. Prezent. Un vas mai mic cu o porție de piure cu smântână și unt. Opt tulpini perfecte de sparanghel, cu vârfuri care păreau moi și zemoase și capetele de jos curățate perfect, de li se vedea albeața. Prezent. Și mai era și un vas plin de unt topit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Întoarce cu ochii În lacrimi. „De ce?“, Întreabă mut. „Nu se mușcă din felia vieții prin imitație, cara mia“, Îi spun eu ritos, „nu trebuie să-ți vină poftă văzându-i pe alții cum Înfulecă. Nu poți să Înfuleci decât din porția ta. Nu poți să mănânci decât, cât te țin fălcile și lărgimea intestinelor tale. Dacă bagi mai mult, atunci trebuie să dai afară surplusul. De aceea vomită cei care se lăcomesc. Tu prea vrei să fii În surplus În tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un bărbat cu fața prăjită de soare, uscat, vioi și energic, cu o pălărie veche, într-o haină scurtă de piele, cizme cu turecii moi și înalți. Când auzi clopoțeii și văzu brișca de la Amara, se opri pe podețul dinaintea porții și salută ceremonios și respectuos: ― Să trăiești, coane Grigoriță!... Bine te-ai întors și cu noroc! Iuga răspunse rece, ridicând pălăria. ― Arendașul? șopti Titu cu ochii la omul de pe podeț. Grigore dădu din cap, iar când se mai depărtară puțin
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fiecare seară: ― Păsărelele mamii, păsărele, păsări, păsă... Găinile și puicile veniră din toate părțile ca niște copii ascultători; se îmbulzeau și se ciocăneau la picioarele ei. Le numără. Lipseau două bătrâne și cocoșul. Deșertă blidul, goni câinii să nu mănânce porția galițelor și porni spre uliță, chemând mai prelung: ― Păsărelele mamii, păsărele, păsări, păsă... Când deschise portița, auzi din sus un uruit zgomotos și o trâmbiță care tutuia amenințător. Zări în marginea cealaltă a uliței găinile scăldîndu-se într-o pojghiță de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de forța acelei respirații care părea să golească aerul din jur cu o putere ce nu era o suflare de vânt, dar îndoia vârfurile copacilor, le rotunjea, făcând ca lumea să pară lipsită de muchii și unghiuri. Se opri în fața porții. Scoase cheia și o vârî, dibuind, în gaura încercuită cu o placă de fier bătut. Porțile se deschiseră singure, de parcă cineva le-ar fi tras dinăuntru. Curtea era ca totdeauna și totuși nu era. Soarele, ajuns până aproape de creneluri, așezase
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
doar că, dintr-odată, înțelese mai multe lucruri care i s-ar fi părut de necrezut cu câteva clipe mai înainte. În loc să coboare spre oraș, urcă din nou spre castel. Cum trecuse de al șaselea ceas, Petrache se opri în fața porții, își făcu o cruce mare, descuie și împinse amândouă porțile cât să încapă doi oameni, așezați umăr lângă umăr. Abia apoi coborî spre oraș, silindu- se să nu se uite înapoi. Erau nouă ceasuri. Petrache văzu de departe cum oamenii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ea se ridică pe vârfuri și îl sărută pe obraz : Îți mulțumesc că faci toate astea pentru bunicul meu. Nu de asta era vorba, spuse el, dar nu mai adăugă nimic, privind-o cum se îndepărtează. Cosmina se opri în fața porții, căutându-și cheile la lumina felinarului. Îi simți privirile și se întoarse. Pe trotuarul de vizavi, el aștepta ca fata să intre în casă și să-l lase singur. Cosmina nu păru surprinsă, doar vorbise despre el ceva mai devreme
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nouă umilință. Cei ce refuzau să mănânce erau ținuți cu gura deschisă ca să li se toarne pe gât zeama fierbinte. Iar după aceea, cu gâtul numai o rană, mâncatul devenea o tortură. Cel ce refuza apa își primea, în schimb, porția duhnitoare din hârdăul cu nevoi. Ori erai silit să bei apă, dar nu de oricare, ci un fel de saramură grunjoasă care îți sugea apa din oase până le lăsa ușoare, ca scheletul unei păsări. Încât, peste voința ta, ajungeai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]