5,260 matches
-
putem să-i punem, nu mă supără. Să ne dea Ntombi niște pene de la păsările pe care le-a fript! - Ntombi le-a aruncat în apă! spuse vinovat Mai-Baka, sărind în picioare și punând mâna pe arc. Dar dacă zeul poruncește, pot să vânez alte păsări. - Deocamdată nu! Odihnește-te, Mai-Baka, îl opri străinul râzând. Numele date de logodnica pământeană a cârmaciului, și pe care în scurtă vreme le folosiră toți căci erau foarte ușor de rostit, îi aduseră aminte lui
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se fi întors acei străini ciudați. Dar nu știu, slăvite, cum am putea să-i urmărim. Cine din slujitorii noștri s-ar măsura cu zborul prin văzduh al acelor străini blestemați! Chiar dacă am domestici vulturi să zburăm pe ei... - Destul! porunci bătrânul. De aceea trebuie să știm încotro se îndreaptă. Cu cât e lupta mai grea, cu atâta să fim mai pregătiți. - Dar de ce trebuie să ne temem de ei, slăvite? întrebă un preot tânăr. Totdeauna așa de stăpânit, Marele Preot
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
un strigăt de bucurie, și arcașul fu mândru și mulțumit. Curăță cu cuțitul o creangă dreaptă și o puse în două crăcane, apoi se apucă să jupoaie ciuta, pentru frigare. - Fă focul, Ntombi, și să-i poftim și pe zei! porunci el. Ntombi adună un rug de vreascuri și alegând două bețe uscate începu să le frece de zor. Abia atunci își aduse aminte Nefert și o opri. - Nu te chinui, Ntombi, aduc eu foc numaidecît! îi spuse și alergă vioaie
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o pună din nou la cale, cum zic preoții, zeii răi din turnul de argint... știți care zei! Și că marii zei puternici și buni ai tuturor popoarelor și neamurilor lumii îi urăsc pe aceștia de pe Muntele Zeului și au poruncit stăpânilor lumii să-i nimicească. Am aflat că pe lângă oastea venită din Ta Kemet ar mai fi dat și stăpânii localnici vreo douăzeci de mii de soldați. Urmează să înconjoare muntele și să vină aici pe podiș, să ne... - Dar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Auta în luntre făcîndu-i cel din urmă semn de despărțire, Mai-Baka își sprijini fruntea în arcul său, să nu i se vadă ochii. Ntombi plânse însă în văzul tuturor. Apoi coborâră, depărtîndu-se cu toți ceilalți oameni spre pădure. Așa cum le poruncise Auta, se întoarseră toți cu spatele la luntre, intrând printre cedrii înalți. Se lăsa noaptea. Un vâjâit puternic se lovi de frunze și tremură în crengi. Piatra turnului gemu. O lumină orbitoare jucă pe copaci câteva clipe, apoi oamenii se întoarseră privind
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
drăguță, dar necunoscută, a cărei îndatorire era aceea de a sta lângă împărat ținând un vas cu apă proaspătă parfumată în care acesta să-și clătească degetele după ușurarea vezicii imperiale. Cu o astfel de ocazie, Fiul Cerului i-a poruncit să ridice capul și, plăcându-i ce a văzut, fără alte formalități, i-a „prezentat imediat Ambasadorul” în Poarta ei de Jad, chiar acolo, pe canapeaua de lângă toaletă. Curând, ea a devenit consoarta sa favorită și s-a ridicat repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
făcut treaba așa cum i-am spus: perucă cu păr scurt și făcut permanent, fustă de stofă, pulover verde cu o broșă pe el. Broșa e super de bază. Perfect. Exact ca domnișoara Hunter. — Bruce Robertson, arată-te la față, ne poruncește ea. Curva are expresia, tonul și intonația care trebuie. Maisie a instruit-o excelent. Suntem nevoiți să ne supunem. Noi? Eu. Eu. — Da domnișoară, spun eu Încetișor. — Ești o rușine, Robertson, ne zice ea. Răhățișul cel mai diabolic, rău și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
care tocmai ai futut-o cum se chinuie să-și pună hainele lipsită de orice demnitate. Dar noi suntem răniți de ce a spus și vrem să urlăm. O să se-ntoarcă ea, dar nu spunem nimic despre asta. Pleacă o dată, Îi poruncesc eu. — Nu-ți face griji n măta, scuipă ea la mine În chip de răspuns și se cară. După o vreme noi, eu, noi ne dăm seama că suntem iar excitați. Nouă, mie, nouă ne-ar fi prins bine Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și îl îngrijea". Bolnavul, în cele din urmă, moare și candidatul aude familia jelindu-l. Stânca începe să se crape. "Un om a apărut din despicătură: era înalt și zvelt și avea o pană de vultur în mână. El îi poruncește să-și facă rost de cutare și cutare pene și îl învață cum să vindece. Când, dimineața, candidatul se trezește, nu zărește pe nimeni alături""29. Practic, episodul inițierii în arta vindecării mai sus menționat poate fi judecat și ca
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
m-am temut, căci sînt gol, și m-am ascuns" [Facerea, 3:11]; descoperirea păcatului și cercetarea lui: Și i-a zis Dumnezeu: Cine ți-a spus că ești gol? Nu cumva ai mîncat din pomul din care ți-am poruncit să nu mănînci?"" [Facerea, 3:11]; o procedură de "coborîre" a judecătorului cunoscător la nivelul celui pe care trebuie să îl cerceteze se manifestă în acest context; cu siguranță că Dumnezeu cunoștea actul comis de Adam, dar recunoașterea lui explicită
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să îl detroneze pe tiranul din Elea, Nearchos. Pentru a sprijini această cauză, făcea contrabandă cu arme. Din nefericire pentru Zenon, Nearchos a aflat despre complot și Zenon a fost arestat. Sperând să descopere cine erau ceilalți conspiratori, Nearchos a poruncit ca Zenon să fie torturat. Dar Zenon s-a grăbit să-i implore pe călăi să înceteze și a promis că își va da în vileag colegii. Când Nearchos s-a apropiat de el, Zenon a insistat ca tiranul să
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
oraș, dar Arhimede a rămas surd la panica din jurul lui. Stătea așezat pe pământ și desena cercuri pe nisip, încercând să dovedească o teoremă. Un soldat roman l-a văzut pe bătrânul zdrențăros de 75 de ani și i-a poruncit să-l urmeze. Arhimede a refuzat, deoarece nu-și terminase încă demonstrația matematică. Soldatul înfuriat l-a înjunghiat și astfel a pierit cea mai luminată minte a lumii antice, măcelărită fără motiv de romani. Uciderea lui Arhimede a fost una
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
s-au sculat să joace. / Domnul [YHWH] a zis lui Moise: Scoală și pogoară-te; căci poporul tău, pe care l-ai scos din țara Egiptului, s-a stricat. / Foarte curând s-au abătut de la calea pe care le-o poruncisem Eu; și-au făcut un vițel turnat, s-au închinat până la pământ înaintea lui, i-au adus jertfe și au zis: Israele, iată dumnezeul tău [ele eloheikha], care te-a scos din țara Egiptului!“ Fragmentulaleseste, nu întâmplător, problematic prin ambiguitatea
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au spăimântat, și au zis: «Este o nălucă!» Și de frică au țipat. / Isus le-a zis îndată: «îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!» / «Doamne», I-a răspuns Petru, «dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape.» / «Vino!» i-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie, și a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
pământ. Copiii lui Israel s-au uitat la ea, și au zis unul către altul: «Ce este aceasta?» căci nu știau ce este. Moise le-a zis: «Este pâinea pe care v-o dă Domnul ca hrană. / Iată ce a poruncit Domnul: Fiecare din voi să strângă cât îi trebuie pentru hrană, și anume un omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui.» [...] / Moise le-a zis: «Nimeni să nu lase ceva
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
în toate diminețile, fiecare strângea cât îi trebuia pentru hrană; și, când venea căldura soarelui, se topea. / în ziua a șasea, au strâns hrană îndoit, și anume doi omeri de fiecare. [...] / Au lăsat-o până a doua zi dimineața, cum poruncise Moise; și nu s-a împuțit, și n-a făcut viermi.“ 3. Oferirea unei mandala. Mandala te ajută „să intri pe cale“ și să parcurgi în armonie toate treptele; ea indică și restituie drumul; odată parcursă, este precum scara de care
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
e puterea izvorâtoare a acesteia. (n.s. 340, p. 165) footnote>“. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 25, în PSB, vol. 81, p. 165) „Da, atunci mai cu seamă crezi, când nu cauți să afli pricina celor ce ți se poruncesc, ci simplu împlinești poruncile”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia VIII, I, în PSB, vol. 23, p. 102) „Dacă tu crezi, toate suferă-le, iar dacă nu suferi, este dovada că nu crezi. Nu oare acestea sunt
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
IX, p. 375) „Iar sfătuindu-ne să nu ne încredem numai în credință, cu lipsa făptuirii, a spus: Intrând împăratul să vadă pe cei așezați (la masă), a văzut acolo pe un om neîmbrăcat în haină de nuntă și a poruncit să-l arunce în întunericul cel mai dinafară (Mt. 22, 11-14). Căci intră pentru numele de creștin, dar sunt aruncați, deoarece nu au făptuirea”. (Cuviosul Isaia Pustnicul, Douăzeci și nouă de cuvinte, cuv. 21, cap. 5, în Filocalia..., vol. XII
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
judece cu tine și să-ți ia haina ta, lasă-i lui și cămașa ta (Mt. 6, 39-40); și celui ce răpește ale tale, nu i le cere înapoi (Lc. 6, 30). Apoi cerând prisos de credință peste prisos, ne poruncește să ne rugăm pentru dușmanii noștri și să iubim, și să facem bine celor ce ne urăsc pe noi, și să ne rugăm pentru cei ce ne prigonesc pe noi (Mt. 5, 44). Și ne poruncește să facem altele multe
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
credință peste prisos, ne poruncește să ne rugăm pentru dușmanii noștri și să iubim, și să facem bine celor ce ne urăsc pe noi, și să ne rugăm pentru cei ce ne prigonesc pe noi (Mt. 5, 44). Și ne poruncește să facem altele multe, din care să se arate credința noastră în El. Numai atunci trebuie să zicem că suntem credincioși. Căci fără acestea credința noastră este moartă (Iac. 2, 20) și noi înșine suntem morți<footnote Tâlcuirea Pr. D.
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Căci cunoștința naturală premerge credinței”. (Marcu Ascetul, Despre legea duhovnicească, cap. 110, în Filocalia..., vol. I, p. 246) „Încă nu e slugă credincioasă cel ce se reazemă pe simpla cunoștință; ci cel ce crede prin ascultare lui Hristos, Care a poruncit”. (Marcu Ascetul, Despre cei ce-și închipuie că se îndreptățesc prin fapte, cap. 5, în Filocalia..., vol. I, p. 254) „Tuturor relelor le premerge neștiința; iar a doua după neștiință e necredința”. (Marcu Ascetul, Despre cei ce-și închipuie că
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
-a, cap. X, 57.3., în PSB, vol. 5, p. 511-512) Încercarea credinței „Constanțiu (tatăl Sfântului Constantin) a dat ascultare unui gând înțelept și cuvios, purcezând la un lucru de necrezut și a cărui înfăptuire stârnește uimirea: anume, el a poruncit tuturor oamenilor săi (începând chiar cu cei aflați în slujbele palatului și până la demnitarii în funcție) să se hotărască - fie a jertfi demonilor (în care caz puteau rămâne mai departe în preajma sa, păstrându-și rangul neatins), fie să nu le
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
trimis și pe apostoli? Nu a făcut cu dânșii semne? Nu i-a amenințat cu gheena? Nu le-a făgăduit Împărăția Cerurilor? Nu în fiecare zi răsare soarele Său peste cei buni și peste cei răi? Oare cele ce a poruncit nu sunt atât de ușoare și lesne de împlinit, încât mulți covârșesc poruncile lui prin prisosința filosofiei lor? Ce trebuia să facă viei sale, și n-a făcut? (Is., 5, 4). Dară, zici tu, pentru ce nu ne-a insuflat
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
se cere și o mai mare filosofie. Pentru aceea când ucenicii cereau ca să se pogoare foc din cer, ca pe vremea lui Ilie, Hristos le zice: Nu știți al cărui Duh sunteți voi? (Lc., 9, 55). Pe atunci li se poruncea a urî nu numai necinstirea, ci și pe cei necinstitori, ca nu cumva prietenia cu dânșii să se facă pricină de nelegiuire pentru credincioși. Pentru aceea îi depărta pe dânșii și de rudenii, și de atingerea cu necredincioșii și îi
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
îi depărta pe dânșii și de rudenii, și de atingerea cu necredincioșii și îi îngrădea din toate părțile. Dar acum, când ne-a adus la o mai înaltă filosofie și ne-a făcut mai presus de o asemenea vătămare, ne poruncește a ne apropia de cei necredincioși și de a-i chema la noi, fiindcă de la dânșii nu ne poate veni vreo vătămare, ci de la noi mai ales aceia vor avea folos. Deci ce, zici tu, oare nu trebuie a urî
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]