4,088 matches
-
opere de artă au crescut din sâmburele aromat al copilăriei. Mai există și critici de artă vegetarieni. Arta poate fi vulgarizată și interactiv. Speranțele noastre rămân ancorate în visul blindat de lectură. Marii artiști sunt ca apa. Adică știu să potolească setea semenilor. Și artiștii trebuie să discute cu pacienții lor. Misiunea avangardiștilor e să calce, nu în străchini, ci în ridicol. De regulă, caricatura este mai expresivă decât portretul. Puțini artiști nu suferă de complexul ignorării. Arta este o redută
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai are posibilitatea să încingă atâtea ruguri. Femeile se îmbracă în pantaloni pentru a deruta șovinismul masculin. Sportul este religia trupului. Încruntă - te, dacă nu - ți convine ! Dar nu da cep urii. Nu e serios poporul care nu - și poate potoli hoții și leneșii. Tragediile generează solidaritate. Dar mult prea efemeră. Schimbarea poate fi snobism. Dar și mister. Evaluare optimistă : putea să fie și mai rău. Hotărăște - te ! Lupți pentru aplauze ori pentru adevăr ? Dacă aveți febră mare, chemați pompierii, nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
din om. Tot vrăjitoare au rămas femeile. Dar lumea actuală nu mai are posibilitatea să încingă atâtea ruguri. Femeile se îmbracă în pantaloni pentru a salva șovinismul masculin. Sportul este religia trupului. Nu e serios poporul care nu-și poate potoli hoții și leneșii. Tragediile generează solidaritate. Dar una mult prea efemeră. Schimbarea poate fi snobism, dar și mister. Evaluare optimistă: putea să fie și mai rău. Hotărăște-te! Lupți pentru aplauze ori pentru adevăr.? Dacă aveți febră mare, chemați pompierii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sau să se aprovizioneze cu apă, fără tema că ar fi posibil să rămână singuri pe linia pustie, uitându-se în urma trenului. Între timp stomacul începu să i se revolte și să-și ceară drepturile sale legitime. Setea și-o potolise, dar foamea? Gândul la mâncare îl chinuia din ce în ce mai intens, în special după plecarea trenului. Pe coridorul lung și aglomerat cu ferestrele deschise, zgomotul locomotivei și al roților de fier, ce rulau cu viteză pe șine, acoperea încercările de revoltă ale
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sută cincizeci, la o sută cincizeci și unu va fi jumătatea drumului. Privea prin fereastră și înghițea în sec. Tot mai bine era dacă lua pâine și nu țigări. I se amărâse și gura de atâta nicotină. Pentru a-și potoli foamea, o singură felie de pâine i-ar fi suficient. În momentul când se visa cu felia de pâine în mână, simți cum cineva îl trage ușor de pantaloni. Era băiețelul de vreo nouă anișori. Nene, vă cheamă mama! Trecerea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cedau, lungindu-se de-a latul sau de-a lungul drumului, blocând circulația. Totuși, furia naturii nu a durat mai mult de cinci-șase minute. Șuieratul dubios, treptat, s-a diminuat. Vântul a început să slăbească din intensitate până s-a potolit de tot, lăsând în urmă copacii căzuți, scândurile putrede, rupte din gardurile improvizate ale sărmanilor și aruncate care încotro. În schimb, se pornise ploaia ce se întețea de la o clipă la alta. Pocniturile de pe acoperișul vagonului deveneau din ce în ce mai puternice și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
două salarii puse cap la cap și gestionate rațional, vor acoperi strictul necesar pentru toți membrii familiei. În calitatea lor de părinți vor avea grijă să pună la dispoziția copiilor o bibliotecă, din care să se adape și să-și potolească setea de cunoaștere, urmând exemplul personal al tatălui lor și a mamei lor. Copii vor avea parte de o moștenire genetică de invidiat. Conform teoriei lui Freud: Caracterele comune ambilor soți se transmit urmașilor". Se va căsători cu o fată
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ar fi întâmplat altundeva, în vreun restaurant sau chiar în plină stradă, nu ar fi ezitat, l-ar fi strâns de beregată, dar în propria casă, de față cu mama lui, nu avea curajul să o facă. Pentru a-l potoli ea îi șopti la ureche ceva convingător, deoarece, ca prin minune, se lumină la față. Apoi, cu un zâmbet ironic, i se adresă: Acum m-am lămurit. Știu de ce refuzi să participi la cununia noastră! De ce? Cu doi ani în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
aproximativ patru ani, până la fuga ei, la eforturile disperate depuse de propria sa mamă, precum și la toate insistențele noastre de a ne împăca, răspunsul era unul și același: un refuz categoric. În timp ce discuta cu soția Bidaru simți nevoia să-și potolească nervii, apelând la binefacerile viciului de care, în ciuda atâtor eforturi, încă nu putea scăpa. În ciuda gerului de afară, ieși în balcon să fumeze. Nu avea de gând să-și afume soția și cei trei copii care se jucau liniștiți în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Cerul se întunecă brusc, ca de un fum gros; urmă o bubuitură tărăgănată, ascunsă, apoi o scăpărare ca de amnar... vântul înălță vârtejuri, și furtuna și ploaia se dezlănțuiră cu o violență de neînchipuit. Și, tot așa, brusc, stihia se potoli, ploaia a stat și a ieșit soarele; și, sus pe deal s-a înseninat un colț de cer. În fața ochilor, ca un miracol, curcubeul lucea deasupra norilor, care încet-încet se ștergeau... Acolo, cântecul ciocârliei care se înălța în văzduh curat
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se încheagă... un univers care se înfiripă. Ghemotocul cu păr bălai, fremătând cu tot trupșorul, începu iar să gângurească. Anton, simțindu-și ochii lăcrimând, dădu copilul în brațele bătranei moașe, și ieși din casă. Era ziua albă. Vijelia s-a potolit, ninsoarea a stat. La vreo doua sulițe pe cer, un soare palid abia se arăta printre norii aducători de ninsori. Anton cu pușca în mână, neaflându-și liniștea, se luă după urmele lupului, pornite din fața casei... El descifra ca de pe
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
este o dorință, a tuturor cetățenilor... Să ne amintim, dlor, de bătrânii pașoptiști - patriarhii Unirii - ce-au spus... - Vrem întregirea!, se înflăcără mulțimea din Salon, cutremurându-se bolțile. Vrem întregirea!... - Stați, dlor! Stați așa, nu vă grăbiți! Încercă să le potolească elanul un bătrân, fost parlamentar conservator. ... Mai întâi neatârnarea, dlor! Neatârnarea, mai întâi, ș‟apoi!... Dar, nu-și isprăvi gândul, că Salonul dădu în clocot. - Vrem Neatârnarea! ...Vrem Neatârnarea! E primăvară... Deobicei, atunci când razele calde ale soarelui străpung perdeaua de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și ploaia și terenul alunecos cu suișul în piept. Aveam, însă, în suflet o dorință de nestăvilit de a-i înfrânge. Stăteam în tranșee, sub ploaia cotropitoare ș‟așteptam... așteptam cu ochii țintă spre inamic... Spre ziuă furtuna se mai potoli, dar ploaia continua să potopească!... zise el și se opri pentru o clipă. Pădurarul mai aprinse o țigară, pe care o răsucise povestind. Vorbea rar Anton, molcom și captivant, că uneori ți se tăia răsuflarea. În liniștea serii glasul lui
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fără urmă, așa... deodată, ca și cum nici n-ar fi fost. Inima îmi bătea în piept nebunește. ...Comoara, ca toate comorile, era blestemată. Cine îndrăznea să o ridice de acolo se povestea din bătrâni, trebuia să jertfească un suflet... pentru a potoli setea de aur a lui Satan. Pană atunci, dar și mult după aceea, mulți și-au încercat norocul, căutând comoara, dar nimeni nu i-a putut da de curpăn... A rămas o taină... Am plecat... În urma mea revărsatul zorilor se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din noaptea aceea, când aplecat pe gura babei lui, Lina, să-i audă ultimele șoapte... ea, cu un oftat, ce a încremenit vremile... și-a dat sufletul... Clipele astea, nu sunt timp, n-au să moară niciodată!... Focul lăuntric se potolea. Sudorile îl broboneau ca roua... O încredere atotstăpânitoare îl mai liniști... Pentru ce să-și mai întărâte ființa cu întrebări fel de fel.. mai bine să lase nedesgropate avuțiile destinului, mulțumindu-se să le știe tăinuite acolo, ca o comoară
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un fior, apoi rămâne nemișcat. Fără să-și ia ochii de la cel ce zăcea, râsul îi urmărește calm agonia. Dar, ura împotriva dușmanului său viclean, dintr-o spiță, înrudită cu el, care îndrăznise să-i calce teritoriul, încă nu se potolise. Lupta cu acest adversar se sfârșise... jignirea adusă celui mai ambițios dintre răpitori a fost ispășită. Anton s-a ridicat să asculte zvonurile pădurii, în timp ce ziua, tocmai se înfiripa... enise iarna... O neliniște împiedeca jderul să aștepte până ce noaptea avea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
privise de atâtea ori în vis, și începu să plângă... I se părea că lucrurile lăsau dâre lungi pe pământ, ca niște umbre întunecate printre vibrațiile luminoase ale zăpezii singuratice. De îndată ce intră în casă, urletul din sufletul ei se mai potoli. Se azvârli în pat cu nasul în pernă. Nică îi stăpânea gândurile cu atâta putere, încât în noaptea aceea nu reuși să adoarmă de grija lui. El nu era ca Suru, care se putea apăra de răpitori. Trecuse o zi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îi strigă de departe... „Fa Anucă, fa... ci faci, pe‟ ici, fa...?! El o îndrăgea pe fată, de la horă, dar nu cuteza să se apropie de dânsa. Niște dulăi flocoși, cu hămăit rar și gros, o simțiră... dar, s-au potolit singuri. Târla stânii era măturată și stropită cu apă, iar grămada de gunoaie ardea mocnit cu fumul drept în sus, ca o coloană... Mirosul înțepător de oaie și fum, îi năvăli în nări de departe. Anuca își simți sufletul răscolit
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
spânzurare. Alesese metoda asta de-a dreptul la întâmplare; nu-i păsa deloc cum va muri, ci îi păsa doar că va muri, și atât. Teribil îl mai încânta ideea. Iar, îndată ce macrabra decizie fu luată, neastâmpărul sufletesc i se potolise oarecum, căci se simțea slăbit din vâltoarea îndoielilor și a contradicțiilor sale, care se mai domoliseră un dram. Istorisiri nesănătoase fericirii 49 Și așa, cu acest nestrămutat gând al său, total neabătut își făcu cele pregătitoare pentru marea clipă, fiindcă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
eram mai bătăios înainte... Eloi, Eloi, lama sabachthani?1” 1 Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? (în limba aramaică). Cuvinte atribuite lui Isus Cristos. 52 Rareș Tiron Doar abia către ziuă, zbaterea năvalnică din el mai se potoli și, desfăcându-se treptat din încordare, se putu încredința somnului. Pe la orele amiezii, dânsul se deșteptă și, buimac și fără să știe prea limpede de ce, îmboldit fiind doar de niște îndemnuri cu totul tainice și neobișnuite, se îmbrăcă și se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nădejde în viitor. Numai acesta este limanul condamnaților și singura cale, care conduce la o caznă mai ușoară! Pe urmă, după ce, vrând-nevrând, m-am acomodat în întregime cu regimul închis al închisorii și totul a intrat perfect în firea lucrurilor, potolindu-mi inima și limpezindu-mi bine mințile, m-am apucat cu interes să scriu amănunțit întocmai lucrurile pe care... Brusc, însă, m-am oprit din citit, întrerupt fiind de o cerșetoare sărmană, care se apropiase pe nesimțite de mine. Avea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dar care, în cele din urmă, ajung să se spulbere în cele patru zări, dispărând subit, nu înainte, totuși, de a băga nedumerire și curiozități de tot felul în oameni, îndemnându-i la clevetiri îndrăznețe, care cu greu se mai potolesc. Pe când traversam și eu un astfel de cartier periferic și profund angoasant, în auz mi-a răsunat clar o asemenea istorisire, încât n-am avut putința necesară de a trece mai departe cu nepăsare, plictisit. Am ascultat acolo, astfel, o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
după alta, și iată că venise și iarna. Era una dintre acele ierni crâncene, care, atunci când pornesc, în toată puterea lor de manifestare se desfășoară câteva luni de zile bune, fără întrerupere deloc, până ce abia cu greu primăvara o mai potolește cât de cât, domolind-o. Iar iarna despre care este vorba acum avea să aibă o înrâurire cu totul nebănuită, brutală și definitivă asupra tânărului Osvald. Se va vedea de ce. În luna ianuarie, adică în luna din iarnă cel mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se vor limpezi. Iată dovada: Istorisiri nesănătoase fericirii 127 „Dar, oare, nu mă văicăresc doar?, își zicea ea. Ce tot sunt cu atâtea mofturi la mine? Poate că gărgăunii aceștia ai mei vor trece! Trebuie să fac cumva să-mi potolesc sufletul și să mi-l liniștesc din zbuciumul lui. De fapt, nici măcar nu-mi pot închipui viața fără slujba mea de acum. Ce mă tot frământ atât, ce pot schimba eu? Poate că lucrurile sunt orânduite așa, pentru că așa trebuie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
căci era neputincioasă - lucru care s-a văzut -, își pusese în gând ca, sinucingându-se, s-o înșele și, astfel, tot s-o învingă! În sufletul ei, din zi în zi, era o neliniște tot mai sălbatică și mai greu de potolit. Lucrul acesta nu trebuie să fie, însă, de mirare pentru nimeni, căci, în ființa sinucigașilor, întotdeauna se învârt gânduri și sentimente dintre cele mai tari și mai neobișnuite unei inimi ușoare. Continuu, și tot mai haotic, în Adriana erau arderi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]