4,025 matches
-
se pecetluiește cu un sărut prelung și se sfârșește în pace. Conversație în franceză și în engleză. Hans își mușcă buza de jos cu incisivii, mai are puțin și o să‑și facă o gaură acolo, ceea ce e oricum preferabil unei prăpăstii de principii, căscată dinaintea ta. Totuși, în principiu, domnește înțelegerea între el și Sophie, care soarbe cu paiul o limonadă. Mama ei a avut din nou o criză de isterie azi‑dimineață, înainte de a pleca la banca ei personală unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în secret. În plus, soarbe din ochi trupul Sophiei care astăzi e bine expus privirilor. Rainer și Hans vor să ajungă sus, în vârf, unde Sophie se oferă pe ea însăși, și se împing unul pe altul în spate, spre prăpastie, fiindcă fiecare vrea să ajungă el primul. Anna îl pipăie mută pe Hans, pentru care și ea reprezintă o mică ascensiune în comparație cu el însuși - oare de ce vrea să se cațere imediat pe marile piscuri fără să se fi aclimatizat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
merge decât de la Rainer înspre Sophie, fără să mai facă și cale întoarsă. Rainer tocmai se pregătește să țină iar o scurtă prelegere despre această iubire sau chiar s‑o cuprindă cu brațul pe Sophie, alături de care stă pe marginea prăpastiei acoperite de șiruri foarte regulate de viță de vie, o sinteză între artă și natură - natura e vița de vie, arta e metoda de cultivare - când Sophie spune că omul trebuie să iasă din sine, fiindcă în sine se găsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
deranjau mecanismele din interiorul revistelor și editurilor, relațiile patron-client din literatură, grupurile de prestigiu (ca să citez pe cineva). Așa că nu ne-a fost prea greu să trecem de la sociologia culturii la sociologie În general, apoi la politică. Ce-i drept, prăpastia ce ne despărțea de politic s-a umplut, Încetul cu Încetul, tot cu reziduurile artistice ale Celebrului animal. Erau vremuri bune. Pentru toată lumea și pentru mine. Mă mai liniștisem, C.a. mă obligase să trec mai des pe la Joy’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ei, un scrâșnet pe care el are marea șansă de a-l auzi în preajmă și de a-i oferi modesta sa protecție. Nimic altceva decât hrană sau jertfă, în acest enorm căscat flămând ? Infernul numit plictiseală, căscatul enorm, deschizând prăpăstii. Îi mulțumește, iată : glasul său abia ridicat din aburii fierbinți ai cafelei sună călduț, șovăielnic. Manole : un reazem sigur. Nimic de oferit sau de pierdut sau de regretat sau de recuperat, o permanență, egală cu ea însăși. Își șterge bărbia
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Of, of ... Ce-a mai fost după aceea! Cum ai mai mers tu În fruntea puhoiului de neamuri care te urmase doar pentru că țineau la legămintele lăsate de Tatăl. Au plecat peste zăpezi și troiene, au trecut peste dealuri și prăpăstii, așa cum aveau și-ai tăi s-o facă de atâtea ori, după ce vor fi Învățat cumsecade cuvinte precum de ce laolaltă cu intonația potrivită, cea care vă face să spuneți mai multe vorbe decât rostiți, căci nu-i altceva decât rămășița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
abia auzite, iar Gelu Își lăcrima ochii privind drept În pata albă și strălucitoare din mijlocul acelui nor uriaș. Partea cenușie a norului se curbă Încet și luă forma a două emisfere cerebrale. Pata albă rămânea În mijloc ca o prăpastie În memorie. Fata șopti: — Pleacă, G.P., pleacă! El se aplecă deasupra ei și Începu să o mângâie. Nu știa exact ce e mai bine de făcut În astfel de momente, dar Își zise că cel mai bine e s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
toate aventurile lumii”. În ciuda construcțiilor realiste, în roman întâlnim pasaje de un romantism siropos. De fapt prin Manuela, autoarea își exprimă viziunea despre cuplu, despre rolul fiecărui membru. Silueta de femeie se înalță pe marginea unui bloc abrupt, pe buza prăpastiei, iar bărbatul mai înalt ca ea, o cuprindea, o îmbrățișa, o chema la el. El rămâne în ipostaza de culegator al ei. Ea se retrăgea, iar el înainta într-o armonie inversă, de împreunare. Se observă că ideea de cuplu
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Ea ar fi împlinită. În toată pledoaria despre bărbat se concluzionează că bărbatul ideal nu există, la fel cum nu există mâna sigură și blândă de care să te sprijini ușor cu două degete, să treci grațios și surâzând peste prăpăstii ca un acrobat pe sârmă, găsind cumpăna supremelor măsuri ale fericirii. Viața ca acrobație este pentru Manuela o generatoare de pasiuni, dar nu și de energii. ZILE DE PLOAIE Ca un lait motiv, ploaia este ecoul trăirilor Manuelei, în directă
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
nevăzute ale negurei ce pătrunde adânc, va fi schimbată cu vremea în Sogul lui Albu, stâlp mai subțirel, iar acesta va ajunge ca și Căciula Dorobanțului, ciot de piatră cu o lespede în vârf; și ea se va rostogoli în prăpastia deschisă, spre a se schimba în lespegioara cu care un băiețandru, ca și Creangă, scoate dracii din Ozana” (Ion Simionescu, Prin munții noștri) Cerințe: 1.Găsiți cuvinte cu sens apropiat celor scrise cursiv în text. 2.Construiți cinci întrebări pe
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
oameni care goneau fiarele și le aduceau în bătaia arcului sau a suliții. Se afunda în codrii neumblați, pe unde picior de om nu călcase vreodată. Nu-l înspăimântau întunecimile pădurii, stejarii trăsniți și schimonosiți, peșterile, stâncile înalte de pe marginea prăpastiei fără fund. Căta mereu lucruri tot mai ascunse, primejdii tot mai mari, fiare tot mai sălbatice. Într-o bună zi băiatul nu s-a mai întors acasă. Degeaba iscodi, degeaba pedepsi Negură Împărat pe însoțitorii flăcăului, că nici unul nu știa
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
întors. Mult l-a jelit bătrânul, multe lacrimi a vărsat de dorul copilului pierdut! Credea că o să moară de inimă rea. Îi venea să-și pună capăt zilelor, la gândul că feciorul său drag, singurul moștenitor, se rostogolise în cine știe ce prăpastie sau fusese ucis de tâlhari, sau sfâșiat de lighioanele văgăunilor. “Cine știe ce zimbru l-a spintecat gândea el, cine știe ce urs l-a strâns în brațe de i au trosnit oasele”. Ca să mai uite de amar Negură-Împărat căuta tot felul de cazne
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
vreau să vă spun că nu numai cu oamenii, ci și cu animalele se purta cu grijă și milă. Într-o zi, umblând cu prietenul său Duran prin pădurile din preajma Sarmizegetusei, a găsit un pui de lup căzut într-o prăpastie. Era mic, abia făcea ochi și în cădere își rupse un picior. Tremura, scheuna, părea gata să moară. Decebal l-a dus în cetate, i-a legat piciorul rupt între lopățele și l-a adăpostit într-o șură. Când s-
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
morți!... Cu ochii duși dincolo de clipa când aștern pe hârtie aceste rânduri, privesc și ascult freamătul pădurii, susurul izvoarelor ce-mi dezmierdau auzul și-mi descrețeau fruntea ca o rugăciune. Atunci, plin de înflăcărare și nădejdi, urcam înălțimi și biruiam prăpastii adânci. Mă năpădesc gânduri învolburate care răscolesc în suflet nori negri, șuvoaie de pătimiri înroșindu-mi fața și înmulțindu-mi bătăile inimii acum când le retrăiesc... Timpul s-a grămădit în oasele mele, mult chinuite și pângărite iar pătimirea, care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
altădată din drama blândului Nazarinean, biciuit și țintuit pe cruce pentru eliberarea din moartea veșnică a omului. Banul, în zilele noastre, stăpânește interesul general. Românul, încovoiat de lipsuri, se bălăcește în propriile sale păcate și neputințe și nu percepe adâncul prăpastiei în care coboară și e târât, zi de zi, de cruzimea celor fără Dumnezeu și nu mai caută drum de întoarcere, care este unul singur: drumul Golgotei lui Iisus Hristos. Azi, însăși așezarea creștină a lumii se clatină. S-a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
tem întîia oară, cu adevărat, de moarte și mă văd silit să constat cât de puțin valorez. Încerc să mă împotrivesc, să nu las răul din mine să avanseze, numai că între "a vrea" și "a putea" e, acum, o prăpastie. Tot ce izbutesc e să consimt că n-are rost să mă lamentez. Viața îmi prezintă nota de plată. Și trebuie s-o achit fără să crâcnesc. Ziua se întunecă încet. Ciorile au dispărut. Până anul acesta, n-am avut
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
umilința și ranchiuna, ceea ce a avut, probabil, efecte dezastruoase asupra psihologiei mele. Îi invidiam pe colegii mei că erau bine îmbrăcați, că știau să se poarte și că nu aveau nici un fel de complexe. Pe lângă ei, eu eram un necioplit. Prăpastia care ne separa se vedea ușor. Nu izbuteam deloc să fiu natural, dezinvolt, mă mișcam fără grație, trădând la fiecare pas o stinghereală care arăta că nu mă simțeam în apele mele. Și, în loc ca mediul select în care nimerisem
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
flămânde de-atâtea bunătăți dornice de mulțumiri ricoșate în timp; elipsele cu centrele asimetrice, intersectate pe nicăieri se zbăteau îndrăcite prin grădina împărătesei în ținută prea elegantă; în infinitul ușor depărtat și-n opoziție continuă ai pus la copt acoperind prăpăstiile, o vânătă și-un ardei gogonat rătăciți împreună în spuza fierbinte risipită-ntr-o clipă indusă voit, cutreierând spaimele, asaltând visele înflăcărate, realitățile fecunde și mai ales stelele întunecate de vești negrăite. În magazinul de șmecherii ai împroșcat din trompetă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
fost zadarnic, să fugă nu se putea, să se opună din răsputeri realiza că n-ar fi făcut nimic, ar fi încasat numai lovituri înfiorătoare și cine știe, poate ar fi omorât-o pentru bani. Se afla la marginea unei prăpăstii! Niciodată nu s-a simțit atât de dependentă de lumea din jur, acum își dorea numai să fie departe de siluetă. Ce s-ar fi întâmplat? Nimic... nu putea face nimic, în acest caz trebuia să păstreze tăcere! Să ajungă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și am vorbit despre cartea pe care o scriam, m-a lăsat s-o iau. Simplu ca bună ziua. Findlay oftă, cuprins de admirație. — Splendid, Michael, splendid. Mă uluiește economia mijloacelor tale de investigație. Sper însă că, având în vedere această prăpastie dintre capacitățile noastre, să nu mă consideri cu totul nevrednic de încrederea ta. Cu alte cuvinte, poate că a sosit în sfârșit momentul să-mi împărtășești conținutul acestei note enigmatice. Dar nu v-ați terminat povestea. Mai târziu, în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fost una dintre ultimele pe care i le-a trimis. Devenise inutil să pretindă că mama și fiul mai aveau ce să-și spună: și peste încă doi ani, se va adăuga între ei și distanța fizică pentru a mări prăpastia neînțelegerii și indiferenței. Fiind invitată la a cincizecea aniversare a zilei de naștere a lui Mortimer, Mildred avea rara ocazie să arunce o privire în viața prosperă a familiei Winshaw. Pe parcursul majorității lungilor ei ani de văduvie, familia părea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
viața ei nevinovată? Era ca și cum pe ecran ar fi început să apară crăpături și această cumplită realitate se scurgea afară: sau ca și cum bariera de sticlă se prefăcuse în mod miraculos în lichid și fără să-mi dau seama alunecasem peste prăpastie ca un Orfeu visător. Toată viața încercasem să-mi găsesc drumul spre cealaltă parte a ecranului: de la vizita mea la cinematograful din Weston-super-Mare. Însemna că în sfârșit reușisem? Doctor Gillam m-a prevenit în privința aparatului respirator. Mi-a spus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de conducători lași și timizi, ea va deveni prada dușmanilor ei; dacă armata e condusă de bărbați viteji și îndrăzneți, aceștia vor fi periculoși pe timp de pace, după ce au servit în război. Republicile s-au ridicat mai totdeauna din prăpastia tiraniei pe culmile libertății și tot așa, aproape toate au recăzut de la libertate în sclavie. Aceiași atenieni care, pe timpul lui Demostene, îl umileau pe Filip de Macedonia, s-au ploconit în fața lui Alexandru. Aceiași romani care urau regalitatea, după expulzarea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
eternitate, și care trebuie să se petreacă pe lume pentru ca fiecare individ să-și îndeplinească soarta ce i-a fost hărăzită. Iată cum, încercînd să eviți Caribda, te aproprii prea mult de Scylla și cum filosofii se împing reciproc în prăpastia absurdității, în vreme ce teologii se duelează pe întuneric și se blestemă cucernic din milă. Aceste tabere se luptă între ele cam așa cum o făceau cartaginezii și romanii. Cînd exista temerea de a vedea trupele romane în Africa, flacăra războiului era dusă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
am onoarea să vă citesc nu este, deci, o disertație academică, rece, plină de citate; este mai curînd o dramă, dacă putem considera cum sînt înclinat să cred sub un anume aspect dramatic, încercarea de a arunca puntea spiritului peste prăpastia generațiilor și a evenimentelor. Nu voi spune nimic nou. Întrebarea este: Ce mai rămîne viu în Principele, după patru secole? Mai pot avea, oare, sfaturile lui Machiavelli vreo utilitate pentru conducătorii statelor moderne? Valoarea sistemului politic din Principele este, oare
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]