3,789 matches
-
plecarea din țară îi mai sunt publicate volumele de versuri Legile pământului (1973) și Roata timpului (1979), precum și Inima cea mică (1977, literatură pentru copii), eseul Fidias (1978). După 1990 îi sunt editate Intrarea în infinit sau Dimensiunea Eminescu (1992), Predici profane pentru dezmorțirea minții (1997) și traducerea Plugarul și moartea din Johannes von Tepl. Concomitent colaborează la Encyclopédie des religions (1997), în care semnează articole despre icoană și valoarea inimii în isihasm, despre sensul mistic al rugăciunii în ortodoxie ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290081_a_291410]
-
cărora le închină, omagial, gânduri proprii, reconturând un tablou al mitologiei locale, integrată în spațiul liric. Lexicul, dar mai ales sintaxa lirică relevă aspirațiile religioase ale autorului, unele poeme părând a fi, nu atât prin conținut, cât prin atitudine, scurte predici morale. Coeziunea tematică a celor trei cărți, pe care T. le va considera de domeniul trecutului, este remarcabilă, vădind un poet cu program bine stabilit și atent urmat în timp. Volumele apărute după 1990, menite a-l readuce în actualitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290081_a_291410]
-
SCRIERI: Trenos, București, 1968; Legile pământului, București, 1973; Inima cea mică, București, 1977; Fidias, București, 1978; Roata timpului, București, 1979; Intrarea în infinit sau Dimensiunea Eminescu, București, 1992; Prin ochiul lui Nichita, tr. Gabriela Duda și Micaela Gulea, București, 1996; Predici profane pentru dezmorțirea minții, București, 1997. Traduceri: Johannes von Tepl, Plugarul și moartea, pref. trad., București, 1997 (în colaborare cu Emmerich Schäffer). Repere bibliografice: M. N. Rusu, Întreținerea poeziei, LCF, 1968, 13; Valeriu Cristea, „Trenos”, AFT, 1968, 28; George Pruteanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290081_a_291410]
-
încercate. Aceasta este bîntuită de moarte și se observă dezvoltîndu-se o liturghie a morții și o artă funebră, înmulțindu-se capelele și monumentele funerare. Pietatea oscilează între două tendințe: o formă individuală, care duce la misticism, și mari ceremonii comunitare predici, procesiuni, patimi interpretate în piața din fața bisericilor (parvis) care exprimă aspirația la penitență și la mîntuire colectivă. Arta flamboyantă și poemele lui Francois Villon sînt reflectarea acestei epoci frămîntate. Tulburările sociale. Asemenea tensiuni duc la violență. În sate, după înfrîngerea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
noiembrie 1587, în vreme ce, cîteva zile mai tîrziu, Henri de Guise învinge o altă armată protestantă la Auneau. Popularitatea sa crește prin aceasta, iar prestigiul regelui este oarecum atins. Populația Parisului, susținătoare crîncenă a Ligii și menținută în aceste sentimente de predicile călugărilor cerșetori, îl aclamă pe Henric cel "însemnat"și la sfîrșitul zilei "Baricadelor", 12 mai 1588, îl forțează pe Henric al III-lea să-și părăsească capitala. Cedînd presiunilor Ligii, acesta convoacă la Blois stările generale, care ascultă de duce
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
fără să facă atîta zgomot. Pe legea mea, nu-mi mai aud nici vocea! Hai, bucătare, du-te și comunică-le mesajul meu. Uite, ia felinarul ăsta își smulse unul de lîngă cabestan), hai, du-te și ține-le o predică! Apucînd felinarul, posomorîtul moș Țigău porni șchiopătînd pe punte, spre parapet; ajuns acolo, coborî felinarul deasupra apei, ca să-și vadă mai bine enoriașii, iar cu cealaltă mînă își agită solemn vătraiul; apoi, aplecîndu-se peste parapet, începu să le vorbească rechinilor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
astea! Dom’ Stubb zice că vă puteți umple cît poftiți bărdăhanurile blestemate, dar, pentru Dumnezeu, încetați odată cu gălăgia asta! Ă Bucătare, îi tăie vorba Stubb, bătîndu-l pe umăr, nu se cuvine, crăpa-ți-ar ochii, să înjuri cînd ții o predică! Nu în felul ăsta se cuvine să-i convertești pe păcătoși! Ă Cine? A... Păi, n-aveți decît să le predicați singur, zise bucătarul, cu țîfnă întorcîndu-se, să plece. Ă Nu, bucătare, continuă, continuă! - Bine... Dragi semeni... Ă Excelent! exclamă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Păi, n-aveți decît să le predicați singur, zise bucătarul, cu țîfnă întorcîndu-se, să plece. Ă Nu, bucătare, continuă, continuă! - Bine... Dragi semeni... Ă Excelent! exclamă Stubb, aprobator. încearcă să-i măgulești, așa, bună idee! Drept care, moș Țigău își continuă predica: Ă Deși sînteți niște rechini, foarte lacomi din fire, eu totuși vă zic, dragii mei semeni, că această, lăcomie - nu mai izbiți cu coada, încetați odată! Cum naiba o să m-auziți, dacă plescăiți și vă foiți atîta, afurisiților? Ă Bucătare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu mai izbiți cu coada, încetați odată! Cum naiba o să m-auziți, dacă plescăiți și vă foiți atîta, afurisiților? Ă Bucătare, strigă Stubb, apucîndu-l de guler, nu-ți permit să vorbești urît, vorbește-le ca un gentleman. Bucătarul își reîncepu predica: Ă Nu atîta pentru lăcomia voastră, dragi semeni, vă fac morală - așa vi-i firea, nu-i chip să v-o schimbați - totul este să vă stîpîniți pornirea asta ticăloasă. Sînteți, firește, niște rechini, dar, dacă vă stăpîniți cum se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
predică creștinească! Dă-i înainte! Ă N-are rost să le mai vorbesc, afurisiții se încaieră și se sfîșie mai departe unii pe alții, dom’ Stubb! N-aud o vorbă din ce le zic eu, n-are rost să ții predici unor hrăpăreți ca ăștia pînă nu și-au umplut bărdăhanul, iar bărdăhanul lor parcă e fără fund; și chiar cînd și-l umplu, tot nu te mai ascultă, fiindcă se dau la fund și se duc repede să doarmă pe-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Capricornul, adică țapul, dă buzna spre noi și ne-mpunge cu coarnele, din plin. Pe urmă sosește Aquarius sau Vărsătorul, care-și varsă peste noi potopul și ne îneacă; în sfîrșit, cînd apare Pisces, zodia Peștilor, adică, adormim. Iată o predică scrisă colo sus, pe firmament, prin care soarele trece an de an, ieșind dintr-însa veșnic viu și vesel. Așa cum se rotește el în ceruri, rămînînd vesel prin necazuri și cazne, veselul Stubb purcede pe pămînt. Da, vesel, ăsta-i
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu chiar să ne întoarcem puțin îndărăt. Eminescu vrea să ne întoarcem îndărăt. Socialiștii vor să sărim cine știe unde, în necunoscut. Dar nu puteam sta nici pe loc, nici merge înapoi, nici face sărituri în necunoscut și în imposibil. Și, deci, predica acelora care voiau aceste lucruri nu putea să fie decât o predică în pustiu. Iar retragerea în expectativa critică a atâtor capete eminente - absența atâtor capete eminente de la munca pentru a merge, cuminte și cu discernământ, mai departe - și-a
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
îndărăt. Socialiștii vor să sărim cine știe unde, în necunoscut. Dar nu puteam sta nici pe loc, nici merge înapoi, nici face sărituri în necunoscut și în imposibil. Și, deci, predica acelora care voiau aceste lucruri nu putea să fie decât o predică în pustiu. Iar retragerea în expectativa critică a atâtor capete eminente - absența atâtor capete eminente de la munca pentru a merge, cuminte și cu discernământ, mai departe - și-a dat roadele sale. Și această absență, pe lângă alte lucruri, explică starea în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ale locuitorilor din ținuturile ripheice unde „Boreas leagă fluviile cu gheața”. Bessii cei duri, mai duri chiar decât gheața, războinici temerari, învățau să prețuiască munca și pacea. Păgânii vestiți prin omucideri și tâlhării care locuiau prin munți, deveniți monahi în urma predicii lui Niceta, trăiau acum ca fii ai păcii. Datorită misionarismului său, Sfântul Niceta a devenit învățător iscusit al celor neștiutori. Sfântul Paulin indică și regiunile și populațiile al căror „părinte” se poate numi episcopul Niceta de Remesiana, spunând: „Pe tine
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Datorită misionarismului său, Sfântul Niceta a devenit învățător iscusit al celor neștiutori. Sfântul Paulin indică și regiunile și populațiile al căror „părinte” se poate numi episcopul Niceta de Remesiana, spunând: „Pe tine te numește părinte întreaga regiune a Borei; la predicile tale, scitul se îmblânzește și cel învrăjbit cu sine părăsește pornirile sălbatice, fiindu-i tu învățător. Aleargă la tine geții și amândouă felurile de daci: cei ce cultivă pământul în interior și cei ce poartă căciuli de oaie și cresc
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
culturală la mai multe populații din bazinul dunărean, încă neîncreștinate, sfințenia vieții sale, îl așează pe Sfântul Niceta între marii Sfinții Părinți ai patristicii, cunoscuți pentru atitudinea lor ecumenică. IV. Contribuția Sfântului Niceta de Remesiana la dezvoltarea literaturii patristice Pe lângă predica vorbită, Sfântul Niceta s-a slujit în activitatea sa misionară îndelungată și de lucrările scrise. Unele dintre aceste lucrări s-au pierdut, altele s-au păstrat fragmentar, iar altele s-au păstorit în întregime. Moștenirea teologico-literară a Sfântului Niceta, ajunsă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
doua categorie fac parte lucrările: Ad lapsam virginem libellus; De vigiliis servorum Dei; De psalmodiae bono; și imnul Te Deum laudamus. 1. De diversis appellationibus (Despre diferitele numiri ale Domnului nostru Iisus Hristos) este un tratat dogmatic, cu ținută de predică asupra numirilor date Mântuitorului Iisus Hristos în Sfânta Scriptură. Scrierea are nuanță polemică împotriva arienilor; practic este o „predică dogmatică” cu aplicații morale. Predica este simplă, clară și metodică, fiind bine închegată, cu un conținut unitar. 2. Fragmentele păstrate din
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Deum laudamus. 1. De diversis appellationibus (Despre diferitele numiri ale Domnului nostru Iisus Hristos) este un tratat dogmatic, cu ținută de predică asupra numirilor date Mântuitorului Iisus Hristos în Sfânta Scriptură. Scrierea are nuanță polemică împotriva arienilor; practic este o „predică dogmatică” cu aplicații morale. Predica este simplă, clară și metodică, fiind bine închegată, cu un conținut unitar. 2. Fragmentele păstrate din catehismul Sfântului Niceta vorbesc despre necesitatea catehizării celor ce vin la botez, despre categoriile de oameni care vin la
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
appellationibus (Despre diferitele numiri ale Domnului nostru Iisus Hristos) este un tratat dogmatic, cu ținută de predică asupra numirilor date Mântuitorului Iisus Hristos în Sfânta Scriptură. Scrierea are nuanță polemică împotriva arienilor; practic este o „predică dogmatică” cu aplicații morale. Predica este simplă, clară și metodică, fiind bine închegată, cu un conținut unitar. 2. Fragmentele păstrate din catehismul Sfântului Niceta vorbesc despre necesitatea catehizării celor ce vin la botez, despre categoriile de oameni care vin la botez, despre efectele botezului. Catehismul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cântării psalmilor în Biserică, la privegheri, Sfântul Niceta. Asemănarea de stil și tonul expunerii amintesc, fără îndoială, de lucrările Sfântului Niceta De diversis apellationibus și De psalmodiae bono. 8. De vigiliis servorum Dei (Despre privegherea slujitorilor lui Dumnezeu) este o predică, care îl arată pe Sfântul Niceta ca un păstrător al tradiției cultice din Biserică. În cele nouă capitole ale lucrării, autorul vorbește despre privegherea religioasă de noapte, introdusă de curând ca slujbă bisericească, vineri seara și sâmbătă seara. Terminând cuvântarea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Remesiana toți acești „păgâni” spre a-i încreștina, ci el însuși, împreună cu ucenicii săi, a mers la ei, departe de liniștea scaunului său eparhial. În activitatea sa misionară, Niceta s-a folosit, cu mare succes, de cântarea bisericească în comun. Predica sa despre folosul cântării psalmilor este grăitoare în privința folosirii cântării în comun pentru aproprierea credincioșilor și comuniunea lor într-o singură laudă înălțată lui Dumnezeu. Vrednicul misionar din Remesiana cultiva cântarea în comun în Biserică într-o vreme în care
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Grigorie Taumaturgul (†cca. 270) și Sfântul Ciprian (†258). La rândul său, Sfântul Niceta de Remesiana a inspirat pe Martin de Braga (Baccara) (†580), originar din Panonia, dar care și-a desfășurat activitatea episcopală în extremitatea Occidentului, în nordul Portugaliei. În predica sa, Sfântul Niceta se adresează „oricărui om, atât celui liber, cât și sclavului, atât bărbatului, cât și femeii, bogatului și săracului, romanului și celui de alt neam”, silindu-se îndeosebi, ca și „mințile simple să poată lua aminte deopotrivă și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
păcatelor, căci ,,dragostea acoperă multe păcate“, prin milostenie, vărsarea de lacrimi, chinul inimii și al trupului, prin mijlocirea celor cuvioși, prin milă și credință, prin bunătatea și iertarea manifestată față de alții și prin aducerea altora la credință și mântuire, prin predica și sfaturile noastre (cap. 7-8). Apoi se subliniază ideea că nimeni nu trebuie să se amăgească că a dobândit iertarea dacă în prealabil nu a ars cauzele și mijloacele prin care a căzut în acele nelegiuiri (cap. 11). Convorbirea a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
urme ale unei serii întregi de autori creștini, iudei și clasici, până la Platon. Cassian folosește cuvântul fericire de mai bine de șaizeci de ori în scrierile sale și-i atribuie, în general, înțelesul de răsplată ultimă. El se folosește de Predica de pe Munte a Mântuitorului din Evanghelia după Matei și pune mare accent pe versetul ,,fericiți cei curați cu inima...”. Prin aceasta Cassian rezumă scopul monahismului, iar celelalte fericiri stau la baza învățăturilor sale. Prin faptul că, în opera sa, Cassian
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
secolul al XIV-lea. Lipsa științei de carte a făcut ca modalitățile principale de educare a adulților să fie orale sau pe calea imaginilor plastice, prezente în pictura bisericească și în folclorul popular. Educația și instrucția maselor se realiza prin intermediul predicii, conținutul lor fiind în mare parte religios. De asemenea, la educarea morală, intelectuală și estetică a populației a contribuit și folclorul. Implicații educative deosebite a avut literatura populară, orală, prin transmiterea unor cunoștințe despre om, natură, societate, ajutând la formarea
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]