70,602 matches
-
pardesiului său, și privea În lungul aleii - În primă instanță nu mi-am dat seama la ce anume. PÎnă la banca unde o lăsaserăm pe Christina erau ceva mai mult de cincizeci de metri, prin urmare nu aveam motive să presupun că vederea mă Înșeală. Priveliștea era mai curînd comică. Poate că, dacă nu s-ar fi rotit, nici nu mi-aș fi dat seama că plutește. Atîrna suspendată În aerul vînăt, așa ghemuită cum stătuse pînă atunci pe bancă, se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cred că nu va fi nimic din toate acestea, deși afirmația asta n aș spune-o cu voce tare nimănui. N-ar produce decît o agitație și mai mare a spiritelor. Nu va fi o revoluție, pentru că o revoluție adevărată presupune existența unor documente care să o atesteze, un program revoluționar care să o justifice și așa mai departe. Noi nu vom avea de-a face cu așa ceva, în primul rînd din cauza fricii și a terorii pe care regimul tău le-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
el. — Rezolvămă Ray! Ca de sărbători! mă răstesc eu, rînjindu-mi dinții la el. E seara devreme. Aud o voce dinăuntru. — Cine e Ray? S-a Întîmplat ceva? — Nu, nimic! țipă el Înspre apartament. Vocea aia. Sună ca a lui Drummond. Presupun că o grămadă de curve au o intonație din asta smiorcăită și iritantă. Poate că-i puicuța aia Trudi. — Ai companie Ray? rînjesc eu. Așteaptă aici un minut, spune el, clătinînd din cap Înainte de a intra În casă. Afară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
a trimis pe tine și pe frățiorul tău Stevie să furați cărbune din puț ca să Încălziți casa. Cărbunele pe care el Îl scosese din pămînt cu mîna lui, dar care era propietatea altcuiva 0000000000000 Stevie 00000000000000000Tu erai mai mare. Se presupunea că tu trebuie să ai grijă de Stevie, asta era de la sine-nțeles. Așa ar fi trebuit să stea mereu lucrurile. Voi doi erați doar niște țînci și amîndurora asta vi s-a părut ca o mare aventură. Pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
emblemă. — Deci ești un microbist, ei? Ai fost ieri? Nu... spune el mîhnit. — Colin obișnuia să... Începe să zică mama lui. Cine-i jucătorul tău preferat? Întreb eu așteptîndu-mă la un Neil McCann sau la un Colin Cameron. — Tom Stronach, presupun, spune el, apoi zîmbește șovăitor, dar nu-i chiar așa de bun cum era Înainte. — Vecinul meu! Trebuie să-l pun pe Tom să ne rezolve cu niște bilete speciale pentru Tynecastle. Ți-ar plăcea? — Da, ar fi marfă. — Vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
uită prin cameră și nu-și poate ascunde dezgustul. Se ridică În picioare. Lennox cel victorios, Robertson cel Învins. Cine s-ar fi gîndit la una ca asta. Poate Lennox. Oricum Bruce, treso tai. Mai e doar un lucru și presupun că e o chestie pe care o simte toată lumea cînd promovează, știi, ce fel de relații să ai cu vechii prieteni și toate astea. Se uită atent la noi să vadă dacă Înțelegem. Noi Îl privim absent. N-avem nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
blond, și cu o figură hotărâtă, În pofida trupului plăpând. Până la cincisprezece ani citise toate cărțile din biblioteca părintească. Chiar și o monografie a ținutului Alpilor elvețieni, o carte masivă, plină cu hărți colorate de prin anii treizeci, și cumpărată, se presupunea, de bunicul patern În voiajul de nuntă. Dezideriu ajunsese până acolo, Încât copiase toate hărțile pe un caiet de desen și-i Învățase toate denumirile Înscrise pe ele. Prima pereche de pantaloni lungi i-a fost cumpărată din atelierul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Georgie îmi făcea bine. În timp ce Rosemary și Antonia jucau neîntrerupt, fiecare în felul ei, rolul de femeie, Georgie nu juca nici un rol, iar ăsta era un lucru nou pentru mine. Ea nu era decât ea însăși, fapt care, întâmplător, îl presupunea și pe acela de a fi femeie, lucru hotărât în chip minunat de natura însăși. Nu o preocupa ideea de rol sau de statut iar uneori o percepeam, cu o adevărată încântare, ca pe o ființă în afara societății. Senzația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
aflu aici! spuse Georgie. Începuse să se plimbe din nou prin salon. Nici nu pot să spun cum este. Parcă retrospectiv aș intra în posesia ta. Nu, nu chiar așa. Dar nici nu-ți dai seama cu câtă certitudine am presupus că nu voi vedea acest loc niciodată. Acum chiar am să încep să cred - și asta o să mă facă să mă simt mai bine, mult mai bine - că în trecut, cât timp nu erai lângă mine, tu chiar continuai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și îmi trecu prin cap ideea incredibilă că poate chiar Georgie ne-a trădat. Și totuși, după o vreme, mi-am spus că e imposibil. Nu mi-o închipuiam atât de lipsită de loialitate, nici capabilă de un gest care presupunea, în mod obligatoriu, un mare grad de prefăcătorie. Lucrurile ar fi putut ieși la iveală pe mai multe căi. De când cu mărturisirea Antoniei fusesem destul de neglijent. Trebuie să se fi găsit ceva, poate o scrisoare. Mi-am terminat băutura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am tăcut împreună de fiecare dată când ai dat telefon, eram numai bună de dus la spital. Apoi adăugă vorbind rar: A fost totuși și o mare ușurare. — Și nu te-ai gândit măcar să-i ceri să-și țină gura? Presupun că n-ai putut. — Presupui corect, răspunse Georgie. Dacă tu mă vezi pe mine îngenunchind în fața ei după aceea și implorând-o să nu spună nimic, înseamnă că mă cunoști mai bine decât mă cunosc eu. Pur și simplu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dată când ai dat telefon, eram numai bună de dus la spital. Apoi adăugă vorbind rar: A fost totuși și o mare ușurare. — Și nu te-ai gândit măcar să-i ceri să-și țină gura? Presupun că n-ai putut. — Presupui corect, răspunse Georgie. Dacă tu mă vezi pe mine îngenunchind în fața ei după aceea și implorând-o să nu spună nimic, înseamnă că mă cunoști mai bine decât mă cunosc eu. Pur și simplu nu te înțeleg, am spus. Știai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe un fotoliu și m-am gândit ce bine e să fii singur și să nu trebuiască să te justifici în fața nimănui. Mi-am dat seama că mă încearcă dorințe sexuale fără țintă. Doream pe cineva. După un timp am presupus că o doream pe Antonia, cu siguranță nu pe Georgie. Mă așteptasem să-mi dea de înțeles că ar vrea să mă culc cu ea, lucru care mă deprima grozav; acceptasem cu recunoștință dorința ei evidentă de a scăpa cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Începu să vorbească pe un ton sec, de parcă ar fi ținut un curs. În Japonia aceste săbii sunt privite aproape ca niște obiecte de cult. Sunt făcute nu numai cu multă grijă, dar și cu mult respect. Iar mânuirea lor presupune nu doar măiestrie, ci și un exercițiu spiritual. Așa am auzit și eu, am spus. Apoi mi-am schimbat puțin poziția scaunului ca să o văd mai bine și m-am așezat mai comod punând picior peste picior. Nu prea mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Georgie este amanta mea? Da, răspunse Alexander. Mi-a spus, și-mi aruncă o privire ironică, în același timp blândă, grijulie, în chip de scuze. — Să nu-ți închipui că ți-a făcut o favoare, am zis, o spune tuturor. Presupun că ați purtat o conversație deosebit de plăcută. Și acum te-aș ruga să o ștergi de aici. — Ești îngrozitor, Martin, interveni Georgie. Alexander n-are nici o vină. Ar fi trebuit să ne faci cunoștință cu mult timp în urmă. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
purtat unul cu celălalt cu multă blândețe, ca doi invalizi. Eram mânat de nevoia vitală de a-i vedea pe Palmer și pe Antonia. Trecuse de ora unsprezece dar lada cu vin promisă îmi oferea un pretext bine venit. Am presupus că nu se culcaseră. Am bătut la ușa salonului și am deschis ușa. Era întuneric, nu se vedea decât focul aproape stins. Apoi am auzit vocea lui Palmer de undeva de sus: — Cine e? — Martin, am răspuns, iar vocea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
general a fi un homosexual, dar afecțiunea mea pentru Palmer are această nuanță; ciudat este faptul, probabil cunoscut în psihologia medicală, că legătura lui Palmer cu soția mea în loc să diminueze afecțiunea mea pentru el, a sporit-o. Această situație a presupus prin urmare - sau poate ar trebui să spun, totuși - o dublă gelozie: însă nu mi-am dat seama de acest lucru decât foarte târziu. S-ar putea presupune că încetineala mea s-a datorat preocupării pentru latura morală și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în loc să diminueze afecțiunea mea pentru el, a sporit-o. Această situație a presupus prin urmare - sau poate ar trebui să spun, totuși - o dublă gelozie: însă nu mi-am dat seama de acest lucru decât foarte târziu. S-ar putea presupune că încetineala mea s-a datorat preocupării pentru latura morală și chiar cred că la nivel conștient am făcut eforturi morale - dacă se pot face vreodată asemenea eforturi - în sensul de a da dovadă de generozitate și compasiune. O explicație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mine și Antonia. Să fi fost asta o greșeală sau era, de fapt, expresia unei dorințe ascunse? Indiferent care era realitatea, înțelegeam acum că era de datoria mea să examinez situația îndeaproape, oricare ar fi costurile pe care le-ar presupune acest demers. Mi se sugerase că, în ciuda aparențelor, Antonia și Palmer erau destul de nehotărâți. Un lucru era sigur: reacția mea promptă grăbise stabilizarea legăturii lor; și, formulând acest gând, m-am întrebat dacă nu cumva rolul meu se va schimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mai trăisem până acum, o iubire de o asemenea profunzime cum numai abisurile în care sălășuiesc monștrii pot fi. O iubire lipsită de duioșie și de zâmbet, o iubire practic lipsită de personalitate. Straniu era faptul că această pasiune care presupunea, după toate aparențele, o supunere totală a ființei mele, părea să aibă atât de puțin de-a face cu latura carnală. Categoric avea de-a face cu aceasta, căci trupul meu mi-o spunea în fiecare clipă, dar într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cununie. Mă simțeam rău din nou, eram pur și simplu sufocat de emoție și de ceea ce bănuiam a fi dorință. Am cotit pe strada pe care locuia Honor Klein. Urmărind numerele clădirilor am văzut în fața mea o casă care am presupus că este a ei. O singură lumină era aprinsă la etaj. Când am văzut lumina aceea inima a început să-mi bată atât de nebunește încât a trebuit să mă opresc, să mă sprijin de stâlpul de iluminat și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
spre cameră. Firește, Palmer avusese dreptate. Abia a doua zi am perceput cu adevărat forța șocului prin care trecusem. Mă întorsesem la Londra ca prin vis, venisem direct în Lowndes Square, mă culcasem și dormisem până târziu. Asta se întâmplase, presupunând că acum era trecut de miezul nopții, ieri-dimineață. Când m-am trezit m-a cuprins un sentiment de groază și disperare care nu semăna cu nici o altă stare trăită anterior. Avusesem și în trecut sentimentul disperării dar, după câte îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nerăbdătoare, îngrijorată, poate chiar supărată din cauza tăcerii mele. Îmi pare rău. Am trecut prin chinurile iadului în ultimul timp. Și nu știam că suferința poate lua atât de multe forme. De curând am făcut cunoștință cu unele „varietăți” noi. Oricum, presupun că ai aflat despre mine și Antonia. Nu pot să-ți „explic”. Pot doar să-ți spun că s-a întâmplat, dacă nu chiar împotriva voinței mele, fără participarea voinței mele. Iar eu trebuie să accept. Nu o pot alunga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
categoric și cam obositor ajunsese la concluzia că eu eram bucuros să revenim la situația anterioară. Numele lui Georgie nu a fost nici măcar rostit; n-am putut să-mi dau seama dacă pe Antonia o lăsa rece infidelitatea mea sau presupunea că ea încetase. Cel mai probabil Antonia părea să fi uitat de existența lui Georgie. Nu-mi puteam închipui, oricât de smintiți am fi fost amândoi, că ea uitase cu adevărat de ea, dar mintea ei obosită și derutată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de Honor eram profund îndurerat, o durere născută din ultimul nostru schimb de replici. Totuși, în timp ce o așteptam pe Antonia, și înainte de a mă cuprinde îngrijorarea, mă invadase o stare de fericire profundă. Cântărind dificultățile și primejdiile pe care le presupunea discuția noastră, ea se desfășurase totuși destul de bine. Însuși faptul că Honor acceptase să discute cu mine era remarcabil. Eram aproape sigur că nici acum ea nu-i spusese lui Palmer despre sentimentele mele. Mi-am amintit cu mare plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]