12,837 matches
-
cârd de miorițe din turma ciobanului Soare, că rândunelele și-au schimbat cuibul de la fereastra ei la cea a vecinilor.Sau, poate, că astea sunt cu totul altele, ale ei or fi plecat... Hmm! La fel de gureșe ca Marilena, Lena, Lenuța, prietena ei de la primul etaj. Îi aude glasul strident, în game alterate,( probabil că iar stă sub scară cu vreunul dintre prietenii ei formidabili . O fi cel blond?!) Iar au început copiii ăia să scârțâie învârtitorul? E cel mai nesuferit leagăn
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
că, cineva s-a opus. Doamna Aron, o adevărată doamnă. A fost prima cunoștință în acest oraș, într-o împrejurare nu tocmai fericită. Aflând ce caută și pentru ce, femeia a lăsat totul baltă și i-a condus la o prietenă de-a ei, propietara unei case nelocuită în care, de curând, îi murise mama. * Încântarea de peste zi, când și-au aranjat lucrurile în casa mobilată, a devenit noaptea coșmar. Casa este bântuită. Lemnul învechit al mobilei, obișnuit cu singurătatea de
XXXII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365521_a_366850]
-
nu și-a permis agresarea noastră nici măcar cu o pișcătură de păr sau de urechi. E drept că ridica vocea uneori la câte un neastâmpărat, dar cu invariabila dojană:„Vrei să mă superi?” Și nimeni nu voia să-și supere „prietena”. De aceea, trecerea de la „prietenie” la nuiaua care vâjâia pe deasupra capetelor noastre a avut un efect de anesteziere a sufletelor, cu toate că domnul Arsu nu a lovit efectiv pe nimeni. - Mă, a șuierat dumnealui, să n-aud o șoaptă, că nuiaua
DOMNIŞOARA IULIA-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365585_a_366914]
-
auzit?”. Parcă nevenindu-i să creadă, a verificat lista apelurilor pierdute. Asta a făcut-o să rămână consternată. Nu mai puțin de nouăsprezece apeluri pierdute, din care nouă de la Dragoș, trei de la un număr necunoscut și restul de la diverși cunoscuți: prietene, colegi de serviciu. A verificat imediat volumul aparatului gândindu-se că, poate, din greșeală l-a pus pe silențios. Nu! Setarea aparatului indica modul-Normal. Da! Starea ei fusese într-adevăr critică și îngrijorătoare. „Poate ar trebui să-l ascult pe
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XV) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365630_a_366959]
-
Timotei Cipariu, Cezar Boliac și Crișan V. Mușețeanu și continuând cu Tudor Opriș, Radu Cârneci, Petru Demetru Popescu, Florian Saioc, Alexandru I. Rotaru, Ion Butnaru, Dumitru Bălăeț, Marin Sorescu, Florica Gh. Ceapoiu și Cezarina Adamescu. Cu acest prilej, mă alătur prietenei mele, scriitoarei Ioana Stuparu, spunându-i maestrului Radu Cârneci: Mulțumim! Mulțumim! Mulțumim! „Antologia Sonetului Românesc se află în bibliotecile noaste” sufletești, „ne-am bucurat enorm pentru această realizare a domniei voastre”, „am visat în taină” pentru că vă intuiam imensa strădanie
ÎNTRU „TIHNA PELERINULUI” CITIND „CUVINTE DE MĂTASE” de FLORICA GH. CEAPOIU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365656_a_366985]
-
sat. Deodată un țipat sfâșietor tulbură văzduhul, gonind păsările din cuibul lor și trezind animalele. Cerul începu să plângă în picături înghețate. Prin fața ochilor încețoșați i se perindau amintiri. Se văzu copilă, alergând desculță pe ulița plină de praf cu prietenele ei, avea buzunarele pline de cireșe și râdea fericită. Își văzu părinții gătiți de sărbătoare, ținându-i de mână, se văzu în prima zi de școlă când se așezase prima dată în banca ce o aștepta cu o floare pe
ŞI TRANDAFIRII AU ÎNFLORIT PENTRU ULTIMA DATĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365671_a_367000]
-
cireșe și râdea fericită. Își văzu părinții gătiți de sărbătoare, ținându-i de mână, se văzu în prima zi de școlă când se așezase prima dată în banca ce o aștepta cu o floare pe ea deasupra, anii de școală , prietenele, primul bal , prima întâlnire. Toate treceau din ce în ce mai repede pierzându-se în uitare, aducând în fața ochilor ei imaginea primei iubiri. Ah! sufletul tresări amintindu-și. Ultimul an de liceu, balul de început, muzică, râs, voie bună și, el! Cât de ușor
ŞI TRANDAFIRII AU ÎNFLORIT PENTRU ULTIMA DATĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365671_a_367000]
-
semn de răzvrătire copilărească împotriva mamei. Era singura supărare pe care își permitea să i-o facă mamei, dar chiar și atunci rostea în gând iartă-mă mamă! Apoi a venit ziua când fratele ei a adus-o acasă pe prietena lui însărcinată. Ce să fi făcut? Putea să o scoată afară? Nu, a primit-o cu brațele deschise, doar purta în pântece sânge din sângele ei, carne din carnea ei, copilul fratelui său. Nu avea să regrete asta, fetița care
ŞI TRANDAFIRII AU ÎNFLORIT PENTRU ULTIMA DATĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365671_a_367000]
-
Mihai și a început să o sărute, îi era rușine de slăbiciunea ei, trebuia să aibă mai multă încredere în bărbat. Viața ei anteriaoră nu o îndrituia să aibă încredere în bărbați. Fostul soț o înșelase cu cea mai bună prietenă a ei. Nu era prima femeie care lua locul prietenei în patul acesteia, era prima femeie care îl vorbea de rău pe soțul ei, aproape îl ura, cel puțin asta susținea ea. Viața a arătat că lucrurile stăteau altfel. Apoi
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365667_a_366996]
-
de slăbiciunea ei, trebuia să aibă mai multă încredere în bărbat. Viața ei anteriaoră nu o îndrituia să aibă încredere în bărbați. Fostul soț o înșelase cu cea mai bună prietenă a ei. Nu era prima femeie care lua locul prietenei în patul acesteia, era prima femeie care îl vorbea de rău pe soțul ei, aproape îl ura, cel puțin asta susținea ea. Viața a arătat că lucrurile stăteau altfel. Apoi după ce s-a despărțit de soț a stat câțiva ani
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365667_a_366996]
-
în Ediția nr. 2070 din 31 august 2016. Revenirea Ericăi, a colegelor și colegilor la liceu a fost asemenea întâlnirii a două sau mai multe stoluri de vrăbii într-un loc plin de firimituri de pâine, datorită discuțiilor însuflețitoare. Toloșica, prietena Ericăi, care nu făcuse parte din grupul din Roman, avidă să afle cât mai multe amănunte, sorbea pur și simplu fiecare cuvânt al acesteia. Fusese uimită încă de la prima întâlnire cu aceasta. Dorea să afle ce minune se petrecuse, cum
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
a da detalii. De la celelalte ... Citește mai mult Revenirea Ericăi, a colegelor și colegilor la liceu a fost asemenea întâlnirii a două sau mai multe stoluri de vrăbii într-un loc plin de firimituri de pâine, datorită discuțiilor însuflețitoare.Toloșica, prietena Ericăi, care nu făcuse parte din grupul din Roman, avidă să afle cât mai multe amănunte, sorbea pur și simplu fiecare cuvânt al acesteia. Fusese uimită încă de la prima întâlnire cu aceasta. Dorea să afle ce minune se petrecuse, cum
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
aduce ceasul și un eveniment fericit și neașteptat m-a adus, după un sfert de veac, la Mamaia, unde am avut parte și de bucuria de a face o excursie de-o zi în Bulgaria. Bucuroasă că mă însoțește și prietena mea, Eugenia, în zori de zi am străbătut Dobrogea, paralel cu litoralul, am trecut lejer prin vamă și am ajuns în localitatea Balcic. Drumul celor 60 de kilometri de la Vama Veche până la Balcic mi-a oferit câteva imagini din Bulgaria
RĂSCOLITOR COLŢ DE LUME de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365704_a_367033]
-
lunii martie 2011 am primit un e-mail de la autoare prin care mă anunță: „Sunt în Cipru la Mădălina și stau aici până pe 15 martie. Salutări dragi și tot binele din lume. Cu mult drag, Geta”. M-am bucurat nespus că prietena mea este bine și este din nou alături de fiica ei dragă. Nu după mult timp într-un un alt e-mail mă anunță: „(...) Am scris un articol despre Cipru, așa cum m-am priceput iar dacă dumneavoastră considerați că merită publicat, faceți
CUM S-A NĂSCUT O CARTE – „CIPRU, COROLĂ DE LUMINĂ VIE” de GEORGE ROCA în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365744_a_367073]
-
douăzeci de ani, să-i facă preceptorului, care n-o mai slăbea, încercând să-i intre în grație, când ea nici nu-l putea suferi. Într-o zi, când preceptorul era plecat la primărie, împreună cu Paraschiva, o altă zurlie de prietenă de aceeași vârstă, s-au dus în vizită la tușa Floarea, mama lui Stoica și viitoarea ei soacră, lucru la care nici nu se gândea pe atunci, știind că au copilărit de mici împreună, ca vecini și fiecare se ținea
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
murise din imprudența mea, nu meritam nici eu o soartă mai bună. Abia peste patru zile a venit rezultatul autopsiei (moarte naturală- atac de cord). La înmormântare am mai avut de trecut o probă. Acolo am avut noroc cu Christa, prietena noastră comună, cea care inițial îmi făcuse cunoștință cu Hans. Christa e ceva de speriat : râde întruna. De când o știu nu face nimic fără să râdă, indiferent cât de serioasă ar fi treaba. Pe vremea când trăia Hans se potriveau
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]
-
și mie târcoale un soi de avânt că pe vremea anilor mai tineri, pentru cum m-am avântat să urc pe un drum în care arșiță părea că face aerul să clocotească. În gând cântăream cuvintele cu care voi povesti prietenelor mele, căutăm cuvintele în care modestia și măsură dreapta a realității să nu lase fără frâu entuziasmul izbânzii mele. Noaptea am adormit păstrând încă pe buze un surâs discret că un fel de "Bravo Buni!" și în ochi mirarea pentru
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
ușor, sfioasă... A privit tăcută-n jur... Și s-a așezat la masă Cu hârtiile-mprejur... O am de atunci la mine... N-am lăsat-o să mai plece, Vara, toamna, primăvara, Și mai ales în iarna rece... Mi-e prietenă de-o viață... Iar eu sunt supusă ei, Ne unește poezia.... Și o tolbă de ...idei. Referință Bibliografică: GÂNDURI / Ada Segal : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1679, Anul V, 06 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ada Segal
GÂNDURI de ADA SEGAL în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/366130_a_367459]
-
Acasa > Impact > Relatare > „ANOTIMPURILE SUFLETULUI” - ALEXANDRA MIHALACHE Autor: Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Am primit de curând un volum de versuri al Alexandrei Mihalache, o tânără prietenă de pe facebook care scrie o poezie sensibilă, plină de trăiri sufletești. Este o ialomițeancă de-a mea (trăiește în Slobozia) și am promis că o să scriu despre carte. Aștept cu bucurie lansarea acestei cărți la București, să rostesc și acolo
ALEXANDRA MIHALACHE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366136_a_367465]
-
avea loc în incinta unei săli de la Colectiv, în care, cei de la Goodbye to Gravity își lansau un album. Intrarea era liberă și toți tinerii s-au grăbit să ajungă mai devreme la spectacol, inclusiv iubita lui Dorian- Odorela- împreună cu prietena sa, Carmen, cea care îi invitase la acest spectacol. Autorul descrie cu lux de amănunte scenariul din capul personajului la auzul chiotelor asurzitoare care veneau dinăuntru, apoi calvarul pe care îl vede când ajunge la ușa pe unde voia să
INSOMNIILE SCRIITORULUI NICĂ D. LUPU de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366147_a_367476]
-
de un instalator electric să vină să rezolve problema cu priza. Cât despre prelungitorul care era să ia foc și se înnegrise la partea pe care o băgam în priză, l-am aruncat la gunoi în drum spre hipermarket. O prietenă mi-a zis că trebuia să-l păstrez, se putea repara. “Mai ocupa și ăsta un loc prin dulap, cine știe când îl reparam!” zic în gând. Cumpăr cele două prelungitoare și mă întorc repede acasă. Introduc unul în priză
ANUL VIITOR TE MĂRIŢI! de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366152_a_367481]
-
am constatat că nu se întâmplase nimic grav: televizorul și calculatorul au funcționat. Liniștită și cu mare grijă pășesc iar "granița" dintre birou și restul camerei, merg și iau telefonul de pe măsuță să văd cine m-a sunat: era o prietenă pe care o rugasem să se intereseze de un instalator electric să vină să îmi repare priza. O sun și-mi spune că avea unul dar nu mai dă de el. I-am povestit pățania mea și ea mi-a
ANUL VIITOR TE MĂRIŢI! de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366152_a_367481]
-
fascinantă, ca și Primăvara. Afirm aceasta, întrucât japonezii fac adevărate pelerinaje în parcuri sau păduri, pentru a admira apropierea Toamnei, anunțată de sublima Simfonie a culorilor ce dau o frumusețe ireală copacilor al căror frunziș era verde până mai ieri. Prietena ce mă însoțește îmi șoptește la ureche pentru a nu strica, parcă, magia clipei: „Admirarea frunzelor toamna se practică în Japonia de multe sute de ani, fiind sinonină cu „hanami”, admirarea florilor de cireș, Primăvara. Acum, frunzele colorate în nuanțele
JAPAN-SIMFONIA TOAMNEI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366163_a_367492]
-
copleșitoare, divină, trezind în inima mea pacea, iubirea, liniștea, armonia. Această frumusețe este învăluită în parfumul Crizantemei Regale, o floare ale cărei splendori te cuceresc pentru totdeauna. Crizantema regală stilizată(cea reală are numai 16 petale) Ca să înțeleg Simfonia toamnei, prietena mea, ca o bună cunoscătoare, mi-a ghidat pașii către parcurile și localitățile în care toamna devine oaspetele dorit și așteptat. Intenția ei este de a-mi arăta cum Natura transformă verdele copacilor în culori nebănuit de spectaculoase-de la verdele
JAPAN-SIMFONIA TOAMNEI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366163_a_367492]
-
este unul simbolic. Aici, simbolul "spovedaniei" nu mai este vatra focului despre care autoarea spunea că stătea de vorbă cu mama ei, ci un cireș din grădina pe al carui trunchi sunt scrijelite numele a doi îndrăgostiți și a doua prietene. Sigur, întâlnim atâtea exemple de personaje îndrăgostite din literatura română sau universală care și-au scrijelit numele pe copaci, pereții unor peșteri, pe diverse pietre. Dar acest cireș va dăinui pe tot parcursul românului și va fi martorul poveștii de
„CIREŞUL SPOVEDANIEI” de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366191_a_367520]