7,890 matches
-
dintru început de către imperativele sociale postulate ca repere mundane. Saltul peste această pecete spre propria interioritate nu implică aici o rupere primordială, o dezrădăcinare de această emblemă. Spectrul ei mă urmărește constant și în mijlocul demersului de a mă sonda spre profunzimea mea abisală. Chiar atunci când sesizez că am uitat, în proiecția spre fundamentele propriului ego, numele și statutul ce mi-au fost impuse de social continui să gravitez în jurul axiomelor deja stabilite de mundaneitate și pentru mine. Aceeași tiranie mă urmărește
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
dinspre viitor către prezent. Saltul peste însemnele și numirile efemerității sociale nu se poate desprinde, într-un asemenea context, de învăluitoarele tentacole ce aparțin rigorii cotidiene, vigilenței care restrânge totul în aria evidențelor calculabile și ușor de supus controlului. Aici profunzimea conștiinței proprii și a celorlalți reprezintă un orizont spre care nu trebuie să se tindă el deschizându-se spre pulsațiile originare incompatiblie cu superficialul și vulgul cotidianului fluent, el reprezentând un pericol de risipire dizolvantă pentru hipnoza liniștii colective, pentru
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
înșelător atitudinea compasiunii depline. Odată cu implozia suferinței de ordin spiritual în miezul conștiinței proprii, sufletul trăiește procesualitatea graduală a mărturisirii de sine. Acest complex de metamorfoze interioare determină tranzitarea de la o stare naivă și credulă către una a lucidității și profunzimii, către un nou mod de percepție și sondare asupra lumescului învăluitor. Aici masca ornamentală a falsei însoțiri întru durere este străpunsă iar spiritul privește către natura autentică din spiritul celuilalt. Această natură se dovedește, cel mai adesea negativă, lipsită de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
spiritual, va fi înconjurată de multitudinea minciunii dar și de fermitatea rară a onestității adevărului, de măștile multiple ale răului dar și de ancestralul chip al binelui. Plecând dinspre drama proprie, drama care-i dezvoltă o ascensiune și intensificare a profunzimii nebănuite anterior, cel damnat suferințelor de ordin spiritual sesizează bipolaritatea metafizică a cuplului dialectic bine-rău ca unul dintre principiile ce susțin dinamica imanentului. Acest principiu constituie, alături de alte axiome primordiale, temelie și fundament al tranzitării umane prin contextul ontic spațio-temporal
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sensului evocat. El poate fi ascuns însă nu neutralizat dovedindu-i-se inexistența. Ființarea lui rămâne prezentă atât în acceptarea cât și în respingerea sa iar cel care îndură suferințele de ordin spiritual se dovedește o conștiință ce-și dobândește profunzimea din mijlocul durerilor motivate doar sufletesc și își asumă transcendența ca temelie învăluitoare a imanentului spre care trebuie să-și proiecteze individualitatea ca uultimul țărm al posibilei eliberări și restaurări suprași metafizice. Pulsează aici speranța în realitatea unei armonii infailibile
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
constanta binelui și a răului, a pozitivității și negativității drept unul dintre fundamentele transcendente pe care se glisează imanentul fiind postulat în termenii unei bipolarități metafizice. Ancorarea în oricare dintre aceste paradigme ale suferințelor umane determină pentru conștiință dobândirea unei profunzimi ce străpunge construcția iluzorie, hipnotică și epuizantă a dinamicii firescului cotidian. Aici acest firesc se relevă drept un ne-firesc primejdios ce ocultează realitățile primordiale direcționând și focalizând atenția spiritului uman spre artificii de suprafață, spre ornamentări ce seduc întru
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
drept un ne-firesc primejdios ce ocultează realitățile primordiale direcționând și focalizând atenția spiritului uman spre artificii de suprafață, spre ornamentări ce seduc întru banalitatea și superficialul unei rătăciri în narcoza trecerii mundane. Prin suferință, omul cunoaște coborârea în propriile profunzimi, metamorfozele impuse de reîntâlnirea cu sensul său primordial, cu vocația și destinul său teluric, cu albia spre care ar fi trebuit dintru început să-și reverse substanța solară a ființei sale așezată ca enigmă între adâncurile și înălțimile aceluiași infinit
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
solară a ființei sale așezată ca enigmă între adâncurile și înălțimile aceluiași infinit. Naivitatea, credulitatea stridentă cu care prezența umană își ancorează resursele ontice în oferirea de sine a vulgului profan, a simplității fără adâncimi și semnificații ce deschid spre profunzimi este, în contextul suferințelor adamice, estompată și, într-un final, anihilată. Locul ei este luat de privirea purificată prin îndurerări, privirea unei conștiințe ce își întâlnește revelația efemerului mundan, al limitării acestuia și-al învecinării cu un nedeterminat în structura
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
trup spre spirit ca durere a corporalității, cel damnat la calvarul deficiențelor și incompletitudinii trupești sau conștiința apăsată dramatic de tragediile spiritului trei ipostaze în care ființa umană este retopită metafizic în lavele unor încercări titanice dobândind putința saltului întru profunzime spre energiile întemeietoare. Aceste energii sunt asumate de suferind drept prezența abisală ce învăluie imanentul ca fundament și finalitate nerelative, ca repere ireversibile ce mărginesc și încadrează prin forța pulsativă a nesfârșirii lor. Spre ele se îndreaptă privirea conștiințelor îndurerate
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de suferind ca instanță generatoare, imperativă și izbăvitoare în raport cu grosierul metafizic al mundaneității cotidiene. Mâinile ce par a implora în agonie, percepția aprofundată a detaliului sau al dualismului bine-rău drept constantă pentru realitatea umană implică, așadar, nu numai dobândirea unei profunzimi contemplative dar și demersul aderării la ceea ce această profunzime doar sesizează, descoperă fără a determina și defini propriu-zis. O astfel de aderare presupune reancorarea centrului atomar al ființei umane către solul spiritual nou relevat, preluarea tactului demiurgic al acestuia adică
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
grosierul metafizic al mundaneității cotidiene. Mâinile ce par a implora în agonie, percepția aprofundată a detaliului sau al dualismului bine-rău drept constantă pentru realitatea umană implică, așadar, nu numai dobândirea unei profunzimi contemplative dar și demersul aderării la ceea ce această profunzime doar sesizează, descoperă fără a determina și defini propriu-zis. O astfel de aderare presupune reancorarea centrului atomar al ființei umane către solul spiritual nou relevat, preluarea tactului demiurgic al acestuia adică asumarea prezenței și acțiunii transcendente drept unicul spectru la
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
oferă acesteia. Într-adevăr, suferința trece odată cu bizara corabie a vieții dar metamorfozele pe care le determină sufletului îndurerat rămân prin finalitatea, prin rezultatul operării lor interioare. Spiritul astfel atins și schimbat în adâncurile sale lăuntrice poartă cu sine acea profunzime ce-l predispune transcendenței pe care și-o asumă în temporalitatea mundaneității dar și dincolo de ea, întru transcendența însăși. Generalitatea anonimă sub formula căreia cotidianul își derulează agitația existențială ignoră posibilitatea de ființare a acestor primordiale valențe ale suferinței umane
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
nu în afara freamătului de cetate al conviețuirilor umane. Daca pentru cei a căror suferință s-a stins metamorfozele interioare remise de aceasta se păstrează în efectele lor, pentru cei constant îndurerați efervescența prefacerilor interioare este și ea neîntrerupt activă. Aici profunzimea, deschiderea spre transcendența întemeietoare nu este doar o calitate interioară cumulată ci una ce se dobândește perpetuu asemeni fluidității cristaline revărsate dintr-un izvor al stâncilor înalte. Cotidianul alunecă învăluitor pe lângă atomul pulsativ al suferinței evitând decodarea mesajelor ce răzbat
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
drept una dintre experiențele fundamentale prin care omul se deschide transcendenței și își asumă abisul acesteia întru final. Ratarea sesizării valențelor profunde ale îndurerării contribuie la amplificarea și continuitatea situării lumescului cotidian în naivitatea unei percepții de suprafață, lipsită de profunzime a complexității existențiale. Dar această poziționare superficială a cunoașterii, această evitare și ocolire trepidantă a realităților prime oricât de mult ar amplifica hipnoza optimismului ce îndrumă ființa umană punctată de iureșul colectiv zi de zi nu poate înfrunta perturbând temporalitatea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
agitate și-al artificialului de entuziasme puerile. Acest complex existențial nu poate fi primejduit de vârtejuri metafizice ce absorb ființa umană spre un dincolo fundamental. Din perspectiva acestui imperativ, și suferința ce survine în paradigma existenței omenești trebuie neglijată în profunzimile și revelațiile pe care le aduce conștiinței dar trebuie, totodată, abordată cu deplinătatea energiilor active pentru diminuarea, stoparea sau izolarea ei. Desigur, fenomenul solidarității umane în sprijinul celui îndurerat poate fi întemeiat și pe sentimentul comun al unei puternice dorințe
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cu armoniile artei, o înalță spre vitalitatea unei redimensionări a perspectivei interioare asupra ființării în totalitatea ei plurivalentă. Arta, în cele mai desăvârșite împliniri ale sale, trezește resurecționar privirea sufletească captivă narcozei superficialului cotidian, reactivează abilitatea acesteia pentru sondarea propriilor profunzimi eliberând luciditatea conștiinței spre întinderi și dimensiuni, spre paliere și ierarhii de experiență nebănuite anterior. Într-un astfel de context, reculegerea se relevă drept starea în care conștiința, adunându-se la și spre atomul concentrat al sinelui, devine fundal primitor
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
întru deshiderea lăuntricului spre propriile potențialități nesfărșite. Apogeu al creației unui flux de inspirație și osteneală înnobilantă, depășirea ascendentă a operei de artă din interiorul evolutiv al rostuirii sale, capodopera întâmpină admiratorul revelând contemplării sale nu atât ce este în profunzimea lui încă ne-sondată ci, mai ales, ce ar putea deveni. Reculegera în fața capodoperei deschide, astfel, privirea ego-ului spre propriile valențe și posibilități, spre scenariile unei superiorități de gând, trăire și acțiune în care el poate fi ancorat într-un
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
învăluitoare oferită de intensitatea profundă a ritualului de evocările picturale și sculpturale ce trimit la punctarea transcendentă a istoricului, de relicvele-mărturii menținute în aura sacralității lor, toate acestea fiind reunite sub armonia ordonării ansamblului arhitectural. Conlucrarea acestor factori la nivelul profunzimilor conștiinței celui credincios determină răsturnarea coordonatelor existențiale fundamentale în raportul dintre imanent și transcendent. Astfel, pentru cel asimilat trăirii religioase întru reculegerea mistică, templul ca vie circumscriere a sfințeniei relevă o poziționare axiologică inversată față de cea indicată și impusă în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
gândire în mijlocul revelației, o gândire a subiectivității închise ce nu justifică credința în zeu ci este justificată de aceasta. Astfel, Divinitatea se deschide credinciosului prin intermediul actului ritualic al sacerdotului ca transcendență ce iese în întâmpinare, învăluie dar și palpită în profunzimea conștiinței drept energie creatoare a ființei umane, ființă pe care o cheamă lăuntric așteptându-i răspunsul, recunoașterea și trezirea din visul mundaneității înnegurate. Ratarea revelației, ne-aderarea deplină la transcendență, opturarea interiorității în raport cu ascendența ritualului, îndoiala și dramatica ezitare, toți
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
erupe sub imperativele formelor aplicate. Este cazul basoreliefului. Prezența în templu a acestei creații sculpturale pare a indica credinciosului demersul retragerii transcendenței abia sosite din revelație înapoi spre taina închisă și refuzată evidențelor conștiinței. Aici sculptura exprimă o creștere din profunzime ce culminează cu deschiderea florală a transcendenței, cu o înflorire care își oferă tensiunea splendorii într-un moment de reprezentație abisală. Însă orice înflorire decade iar ofilirea își revarsă întru final amarul disoluțiilor necruțătoare. Desigur, transcendența nu se ofilește dar
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce marchează cu pecetea transcendenței deschise grosierul materiei tranzitorii. Amprenta zeului rămâne închistată elementelor substanțiale din imanent cărora le împrumută sfințenia sa radiantă ca factor spiritual evocator și taumaturgic. Prin relicvele-mărturii, conștiința deschisă întru credință Divinității, este vindecată la nivelul profunzimilor pulsative de însemnele așezării sub spectrul mobilității liniare ireversibile a istoricității. Astfel, credinciosul nu mai poate fi atestat în formula identității sale de credincios, nu mai poate fi localizat și datat ca aparținând unui anumit timp și având o istorie
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
țara“. în cea de a doua narațiune, temele înalte ale vieții și, implicit, ale literaturii lipsesc, lor luându-le locul tema vieții cotidiene. În condițiile în care cele două femei vorbesc necontenit, ele nu rostesc cu voce tare gândurile de profunzime și observațiile necruțătoare pe care le fac. Narațiunea, în schimb, transcrie acest „altceva“, creând un spectacol al limbajului de o savoare rar întâlnită. Compozițional, avem de-a face cu un roman polifonic (construit prin întrebuințarea mai multor voci), probabil fără
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a doua a lucrării Motivația și personalitatea, Maslow afirma: ... am acceptat datele oferite de psihologia experimentală și de psihanaliză și am construit pe baza lor. De asemenea, am acceptat spiritul empiric și experimental al uneia și cel de sondare a profunzimilor, revelator, al celeilalte, respingând totuși imaginea despre om pe care au creat-o. Cu alte cuvinte, această carte cuprinde o filozofie diferită a naturii umane, o nouă imagine despre om. (Maslow, 1954/2007, p. 22) Noua abordare propusă de Maslow
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
Trag cu ochiul la mîinile lui Îngrijite, acoperite acum cu răni și jeg, la aerul detașat din care răzbate totuși un fel de nedumerire pe care o cunosc foarte bine. Discuția, dacă s-ar isca vreuna Între noi, una de profunzime, unde experiența pe care o trăim sapă urme adînci, ar merge În sensul unei văicăreli patetice. Nu sîntem noi de vină, părinții n-au știut să ne strunească destul ca să nu ajungem aici. Evident, vina e a lor că am
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
expresie de încordată, îngândurată anxietate. Își mută privirea spre fața palidă, calmă a lui William Eastcote, așezat în fața ei. Eastcote îi zâmbi. Tăcerea respira prin exalări prelungi, lente și mute, în ritmuri și mai lente, adânci, părând de neștirbit în profunzimile ei, de parcă, în curând, toți cei de față aveau să se oprească de tot, să ajungă, poate, la o moarte senină, împăcată. Uneori, nu vorbea nimeni pe parcursul întregii reuniuni. Asemenea prilejuri îi plăceau cel mai mult lui Gabriel. După acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]