5,689 matches
-
să nu mai fie aranjate în funcție de numele de familie, ci după zodie, domnul Ballard, șeful biroului, a decis că se umpluse paharul. Indiferent că directorul avea sau nu o datorie față de Jack Walsh, fata trebuia să dispară. Deși Anna a protestat spunând că glumise (a zis râzând și înrăutățindu-și situația: „Pe bune, cum să le îndosariem fișele după zodie când nici nu le știm ascendentul?“), hârtia de concediere a fost redactată numaidecât. Iar Anna s-a trezit, din nou, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sfârșitul episodului cu tine, am zis eu arătând către televizor. Apoi am să pregătesc cina pentru noi toți. E foarte frumos din partea ta, Claire, a zis mama cam neîncrezătoare. Dar toți știm să folosim cuptorul cu microunde. Nu, nu, am protestat eu râzând. Am vrut să zic c-o să gătesc o mâncare adevărată pentru voi toți. Adică o să mă duc la supermarket, o să cumpăr ingrediente proaspete și-o să gătesc ceva de la zero. — Aha, a zis mama cu o privire pierdută în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
După care am vorbit eu. Câți ani are Adam? am întrebat-o pe Helen ca și când n-ar fi fost ceva important. De ce? m-a întrebat ea fără să-și ia ochii de la ecranul televizorului. Îți place de el? Nu, am protestat eu înroșindu-mă până-n vârful urechilor. —Chiar așa? a zis ea. Toată lumea îl place. Toată facultatea îl place. Și mama îl place. Mama a fost puțin șocată și surprinsă și părea pe punctul de a începe să se apere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
luat la o testare. Eu n-am spus nimic. Eram nițel supărată. —Mai mult, a continuat mama. Și lui i-a plăcut de tine. Nu-i de mirare că pe Helen au apucat-o dracii. —Asta-i o prostie! am protestat cu vocea ridicată. — Nu e o prostie, mi-a replicat mama calmă. A fost limpede că i-a plăcut de tine. Deși, a continuat ea pe un ton dubitativ, mi s-a părut că i-a plăcut și de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
surprins. Unde te duci? —Acasă, am bolborosit. Speram, cu disperare că Adam nu-și dăduse seama cât de geloasă eram. — Îmi pare rău, a spus el privindu-mă în ochi. Te-au călcat rău de tot pe nervi? — Nu, am protestat eu. Nu, au fost drăguțe. Nu-i nevoie să fii politicoasă, a zis Adam uitându-se la mine cu o expresie îngrijorată. Știu că unei femei ca tine i s-au părut niște fetițe prostuțe. Nu, Adam, pe bune, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
eu. Păi, în primul rând, e nebun după tine, iar în al doilea rând, arată absolut sublim. Dacă era cu cinci, șase ani mai mic, atunci începeam să fiu și eu interesată. —Laura, Adam nu e nebun după mine, am protestat eu. Sigur că am spus asta numai ca Laura să insiste cu faza că Adam e înnebunit după mine, iar eu să simt din nou în stomac senzația aia de încântare călduță. —E nebun după tine, mi-a zis Laura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
târându-mă departe de speculațiile pe care începusem să le fac privind sexualitatea lui. Nu știu ce părere ți-ai făcut despre mine, dar e limpede că nu e cea pe care sperasem eu c-o să ți-o formezi. — Nu... Adam... am protestat eu fără prea multă energie. Aveam așa de multe de spus și nu știam de unde să încep. Lasă-mă un minut, a zis el. Doar ascultă-mă, da? Părea așa de serios și de copilăros încât cum puteam să rezist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sunt într-o condiție excelentă, am zis. Sunt cât se poate de bine. Am un vagin de expoziție. Mama mi-a aruncat o privire dezgustată. —Nu-i nevoie să fii vulgară, m-a admonestat ea. N-am fost vulgară, am protestat. Doamne, păi dac-aș fi fost vulgară, și-ar fi dat seama. — Hai să bei un ceai cu mine, până începe Neighbours, a zis mama. —Ăăăă, m-a sunat cineva cât am fost plecată? am întrebat-o, aparent relaxată, urmând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
reamintea că, indiferent cât de mult făcea pe proasta, numai proastă nu era. Și ia copilul de pe masă! mi-a strigat ea pocnindu-mă peste mână cu un șervet de bucătărie. Lumea mănâncă pe masa aia. E perfect curată! am protestat eu furioasă. Cum de-și permitea să spună așa ceva?! Tot timpul o spălam pe Kate. Era complet igienizată. Ar fi fost imposibil să găsești o singură bacterie pe ea. Copilul meu era o zonă total lipsită de germeni. Deci Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
zâmbea angelic și făcea ceva ciudat cu o margaretă și o agrafă de hârtie. Nu știu nimic de nici o eșarfă verde și nici o pereche de mânuși, i-a spus mama lui Helen înfierbântată. — Dar le-am lăsat pe frigider, a protestat Helen. Deci ce-ai făcut cu ele? Păi, dacă nu le-ai fi lăsat pe frigider și le-ai fi pus la locul lor, atunci ai fi știut unde să le găsești, i-a răspuns mama. —Locul lor e pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
eu fascinată. Îmi era frică de el, dar, asemenea unui iepure prins în lumina farurilor unei mașini, nu puteam să-mi dezlipesc privirea de la ochii lui albaștri și furioși. De parc-aș fi un nenorocit. Nu mă port așa, am protestat suprinsă. Nu mă purtam așa, nu? Ba da, așa te porți, mi-a tăiat-o Adam, în timp ce degetele i se înfigeau în umerii mei. Așa te-ai purtat cu mine de când ne-am cunoscut. Ne-am cunoscut, mi-ai plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și nici n-am vrut să-ți mai creez și eu alte necazuri. Ce înger de om! — Nu m-ai supărat, i-am spus. —E clar că te-am supărat, a zis el. — Dar n-ai făcut-o intenționat, am protestat eu. —Știu, a spus el. De asta mi-a și sărit muștarul mai devreme - apropo, îmi cer scuze pentru asta -, mi s-a părut că simplul fapt de a fi în contact cu tine te deranjează sau te supără sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
exact zece zile. — Dar mi se pare că a trecut mult mai mult, a zis el. Mult, mult mai mult. Slavă Domnului! — Sunt așa de fericit că te-am cunoscut, a continuat el. Ești atât de specială. Nu sunt, am protestat. Sunt foarte banală. —Pentru mine ești specială. —Dar de ce? A, nu știu, a zis el. S-a lăsat pe spătarul scaunului și m-a privit. — Pentru că ești interesantă, ai părerile tale și ești foarte haioasă. Dar, în principal, fiindcă ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să fie! Chiar uluit. Și deloc mulțumit. —Ăăăă... da, sigur că am, am spus. —Măi, măi, dar ce hărnicuță ai fost! a exclamat el răutăcios. N-ai pierdut deloc timpul. —James, ce vrei să spui? Au trecut două luni, am protestat eu. Și eu care mă simțisem vinovată din cauza amânărilor și a timpului pierdut. Eram nedumerită. Oare greșisem cu ceva? Exista cumva un protocol? Un soi de termen limită pe care trebuia să-l respect înainte de a mă ocupa de dezastrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
îi place cafeaua! Toate trei au tras aer adânc în piept. Au rămas clătinând din cap întristate de prostia mea. Asta e rău, s-a pronunțat Anna. Acum știe că încă îți pasă de el. Dar nu-mi pasă, am protestat violent. Îl urăsc de moarte pe contabilul ăsta infidel și cu bățul în fund! Și ce tupeu pe capul lui! am continuat, cu lacrimile curgându-mi râu pe fața umflată. Ce-a mai făcut? m-au întrebat toate trei trăgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mai contează. Nimic, i-am spus. Sunt așa de obosită. —De ce nu te duci în pat? mi-a zis ea în grabă. Ai trecut printr-un adevărat chin. O să avem noi grijă de Kate. Helen a fost pe punctul să protesteze. A deschis gura pusă pe harță. Dar după aceea a închis-o la loc. Ceea ce trebuie să spun că a fost un adevărat miracol. —OK, am cedat. M-am târât în sus, pe scări, și m-am băgat în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
din cap cu neascunsă admirație. Uită-te la tine! Și-a trecut așa de puțin timp de când erai o nemernică obeză! Asta era o adevărată laudă! —Strânge-ți părul sus, mi-a sugerat Helen. Nu pot. E prea scurt, am protestat eu. —Ba nu e prea scurt, a zis ea venind la mine și ridicându-mi părul în creștet. Fir-ar al naibii! Avea dreptate. Probabil că mai crescuse cât îl neglijasem în ultimele două luni. — A, am zis încântată. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
suport când mă făceai ticălos plicticos. Eram stupefiată de torentul de vorbe care ieșea din gura lui James. În afară de faptul că era ceva complet neașteptat, mi se părea că era și teribil de nedrept. —James, ăsta era stilul nostru, am protestat. Eu eram aia haioasă, iar tu erai ăla serios. Toată lumea știa treaba asta. Eu eram clovnul, fata caraghioasă care te făcea să râzi și să te destinzi. Tu erai cel puternic. Amândoi am vrut să fie așa. Și așa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
plicticos, am exclamat dintr-odată. Știusem eu că ceva din ceea ce spusese James nu era corect. — Nu contează, a conchis el iritat. Așa m-ai făcut să mă simt. — Da, dar ai zis că eu... m-am pregătit eu să protestez. —Of, Claire, pentru numele lui Dumnezeu, a izbucnit el furios. Iar ai început. Încerci să marchezi puncte în favoarea ta. Nu poți să lași lucrurile așa cum sunt? Nu poți o dată, măcar o dată, să-ți accepți vinovăția? Da, dar... am spus cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o dimineață și, ca prin farmec, să știi cum să te comporți ca un adult. Nu înveți peste noapte cum se plătesc facturile. Chestia asta cere timp. Trebuie să faci exerciții ca să devii responsabil. Știu cum se plătesc facturile, am protestat. Să știi că nu sunt chiar idioată. — Atunci de ce întotdeauna eu eram cel care trebuia să se ocupe de treaba asta? m-a întrebat el înțepat. —James! Capul mi se învârtea din cauza efortului de a găsi căi să mă apăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
birou. De fapt, extrasele bancare și chitanțele Access și Visa pe iulie 1991 încă poartă pe ele niște semne foarte interesante. Dar n-am avut destul tupeu să-i amintesc chestia asta. Chiar m-am oferit să te ajut, am protestat din nou. Dar tu nu m-ai lăsat. Ai zis că te pricepi mult mai bine la treaba asta pentru că ai creierul orientat pe cifre. —Și tu ai acceptat așa, pur și simplu? m-a întrebat el cu răutate, clătinând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Dar tu nu voiai să discutăm despre asta. Tu începeai să-mi povestești despre ce făcusei tu în ziua aia, îmi spuneai tot felul de istorioare și te așteptai să râd. Dar te întrebam ce-ai făcut peste zi, am protestat. Numai că tu îmi răspundeai întotdeauna că era mult prea plictisitor ca să-mi explici. Iar istorioarele alea haioase ți le spuneam pentru că știam c-avusesei o zi îngrozitoare și voiam să te înveselesc. — Nu încerca să te justifici, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am izbucnit. Noi eram așa de apropiați. Era așa de frumos. — Nu eram așa de apropiați și n-a fost așa de frumos, mi-a trântit-o el de-a dreptul. —Ba da, eram apropiați și a fost frumos, am protestat eu. Mi-a luat deja destul, m-am gândit. N-o să-mi mai fure acum și amintirile. —Claire, dac-ar fi fost așa de frumos, atunci de ce te-aș fi părăsit? m-a întrebat el încet. Ei, ce puteam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fost ceva absolut ridicol. — Păi, sincer, mai sunt, i-am răspuns cu voce pierită. Simțeam că, acum când James se purta așa de frumos cu mine, nu aveam dreptul să mă plâng de nimic. Dar n-a însemnat nimic, a protestat el râzând. N-a fost decât o reacție la felul în care m-ai făcut să mă simt. Sunt sigur că n-ai să mai faci niciodată greșeala asta. Mi-a zâmbit de parc-ar fi spus ceva haios. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la o parte, cum rămâne cu Kate? Deci tu te întorci la o relație îngrozitoare, la un bărbat care nu te respectă și nici nu ține la tine, numai din cauza lui Kate, a spus el. —Ba ține la mine, am protestat. — Ciudat mod de a o dovedi, a zis Adam. —Uite ce e! Există vreo șansă să rămânem prieteni? l-am întrebat, încercând cu disperare să mai salvez ceva din tot dezastrul ăla. — Nu. — De ce nu? l-am întrebat înnebunită. — Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]