3,814 matches
-
de praful auriu al ovăzului ce curge pe un tobogan uriaș, ca un șuvoi nesfîrșit, și este Încărcat În saci și stivuit, alcătuind metereze impresionante de la un capăt la celălalt al magaziei. În alte puncte de pe dig, construcții geometrice de provizii: albul dur, imaculat, al lăzilor de lemn Încărcate cu hrană și muniții de toate soiurile - mărfuri ambalate În cutii metalice, carne, fasole, fructe deshidratate, muniții pentru arme mici - stive de merinde pentru viață și moarte azvîrlite neîncetat În burta flămîndă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
din colină, până la zidurile caselor rămase undeva în urmă. Trezite, stolurile începură să fluiere și să chirăie. Între timp, dușmanul se pare că făcuse o mișcare tactică greșită. Poate că îl îngrozise vacarmul atmosferei. Ori poate imposibilitatea recepționării convoaielor cu provizii și muniție? În jur de cinci și patruzeci și trei, Leonard se afla se afla în vârful colinei. Securea, cu coada înfiptă-n pământ îi susținea basca - stindard asudat al victoriei. Dincolo de tranșeul oribil, mierlele și scatiii reveniseră la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lucru și, cu obiceiul dumneavoastră de a lua totul În perspectivă istorică, să vedeți ce surprize de interpretare mai aveți când descoperiți, alături de săbii și topoare, amfore cu boabe de grâu carbonizat. O să mai credeți că e vorba doar de provizia de război a soldaților sau veți admite și ipoteza că o catastrofă i-a surprins În timp ce se ocupau cu recoltatul grâului? Lăsând deoparte reproșul meu constant pe care știți că vi-l fac dumneavoastră cât și multor altor istorici pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
civilizați. Adică ne-au primit În general foarte bine, deși... Probabil propaganda care se făcuse la ei În timpul războiului... Se cam temeau de ostașii sovietici. Preferau deci să ne găzduiască pe noi dacă tot trebuia să găzduiască pe cineva. Dădeam proviziile noastre femeilor să ne gătească mâncarea. Domn’e așa sunt de gospodine și de curate femeile din Ungaria, e lucru mare! În orice caz În Ungaria am fost primiți cu multă simpatie și bunăvoință. E adevărat că femeile nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și impresia că pe ziduri e depusă, ca praful, o tăcere grea. Marta e singura care pătrunde în acest coridor, și asta numai după ce Monseniorul s-a retras să-și facă siesta, pentru a coborî mai târziu să-și asigure provizia nocturnă de lectură. Interesant e și faptul că, din toată biblioteca, imensă, împărțită în patruzeci și patru de dulapuri pântecoase, din lemn de mahon, cu încuietori scumpe, de argint, Monseniorul citește numai cărți în care e vorba despre oracole și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Dumnezeu "curge" o dată cu noi. Sfârșitul creației sale ar fi și sfârșitul său. 5. Cineva care s-ar uita în sertarele mele cu medicamente n-ar avea, probabil, nici o ezitare să mă considere ipohondru. Și, poate, chiar sunt. Bineînțeles, am o provizie importantă de somnifere. Aproape nu mai pot adormi fără, iar după două, trei ore mă trezesc. Omul care doarme e un om diminuat, zicea Rivarol. Eu cred că lucrurile stau exact pe dos. În somn, suntem mai adevărați decât în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
era plin de praf sau de noroi, în funcție de starea vremii, și era locuit de "regi" care umblau, vara, cu picioarele goale. "Palatul" în care m-am născut avea o singură odaie, plus o tindă și un celar unde erau păstrate proviziile. Fusese construit de bunicul meu patern, pe la începutul secolului, din bârne, lutuite și văruite în albastru-vinețiu, cum era obiceiul prin satele de la poalele Făgărașilor. Inițial, fusese acoperit cu paie. Tatăl meu, însă, i-a schimbat acoperișul cu unul, mai nobil
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fadă. Niciodată n-am mai fost capabil de o asemenea libertate, de atâta uitare de sine. Veneam de la liceu, mâneam în grabă ce-mi dădea servitoarea la bucătărie, după aceea fugeam imediat la bibliotecă. Restituiam cărțile citite și luam altă provizie. Întors acasă, mă închideam în cameră și mă așterneam pe lectură. Dacă promisiunile unui titlu nu se confirmau, luam altă carte, căci "prada" era în fiecare zi consistentă, iar lăcomia mea nu se împiedica în "prejudecăți". Îmi lipsea o scară
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
bloc! Nu-l voi mai invidia pe cutărică de la primăria de sector că stă în ditamai vila pe Doctor Lister, nu mă voi mai gândi cu mâhnire la galeriile de metrou. Voi locui o vreme la fabrica de stixuri, unde proviziile nu-mi vor lipsi. Nu-mi va lipsi nici udătura, cu tot Vinalcoolul pe mâna mea. Totuși toate aceste cadavre vor duhni, vor duhni insuportabil. Așadar va fi nevoie să mă retrag undeva un timp, departe de orice rămășiță omenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cu atenție toate aceste lucruri, vom vedea că nu-i este greu unui principe înțelept să păstreze viu curajul supușilor lui, atît la începutul asediului, cît și în cursul lui, cu condiția, desigur, de a nu fi lipsit nici de provizii de hrană, nici de mijloace de apărare CAPITOLUL XI Despre principatele ecleziastice Ne mai rămîne să discutăm acum numai despre principatele ecleziastice; aici greutățile există înainte de a intra în stăpînirea lor, și dacă izbutești să le obții fie prin însușirile
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dispozițiile și executarea lor își urmează cu o rapiditate extremă. Prezența lui, de altfel, pune capăt neînțelegerilor dintre generali, atît de periculoase pentru armată și atît de dăunătoare intereselor suveranului. El instaurează o ordine mai strictă în privința depozitelor, munițiilor și proviziilor de război, fără de care un Cezar în fruntea a o sută de mii de combatanți nu ar face nimic. Cum principele este acela care dă ordinul de începere a luptei, pare a fi de datoria lui să coordoneze desfășurarea ei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
unde tăiase malul de sub rădăcinile mestecenilor. Proprietarul hotelului din Triberg avusese un sezon bun. Era foarte plăcut acolo și noi toți eram prieteni la cataramă. În anul care a urmat veni inflația, și banii nu-i ajunseră ca să-și cumpere provizii pentru hotel, așa că se spânzură. Asta era ceva ce ai fi putut dicta, dar nu ai fi putut dicta nimic din ce se Întâmpla la Place Contrescarpe, unde florăresele Își vopseau florile-n stradă și vopseaua se scurgea pe caldarâm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sac și, pipăind cu degetele, găsi un cui lung printre alte cuie pe care le ținea Într-o pungă de hârtie, la fundul sacului. Bătu cuiul Într-un copac cu latul toporului. Își agăță sacul În el. Înăuntru erau toate proviziile lui. Acum erau la adăpost, deasupra pământului. Îi era foame. Nu credea să-i fi fost așa de foame vreodată. Goli Într-o tigaie o conservă de carne de porc cu fasole și una de spaghete. — Am dreptul să mănânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ne dădeau un pic de siguranță, da’ prea des le-am văzut pline de creieri. — Nicolo, Îi spuse Para. Cred că ar trebui să te Întorci. Cred c-ar fi mai bine să nu stai pe front până nu primești proviziile alea. N-ai ce să faci aici. Dacă te plimbi pe-aici, chiar și cu provizii, oamenii or să se strângă În jurul tău și asta parcă cere un bombardament. N-am nevoie de așa ceva. Știu că-i o prostie. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îi spuse Para. Cred că ar trebui să te Întorci. Cred c-ar fi mai bine să nu stai pe front până nu primești proviziile alea. N-ai ce să faci aici. Dacă te plimbi pe-aici, chiar și cu provizii, oamenii or să se strângă În jurul tău și asta parcă cere un bombardament. N-am nevoie de așa ceva. Știu că-i o prostie. N-a fost ideea mea. Auzisem că brigada e aici și m-am gândit c-o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și galbenă, cu un grajd mic și râul mai lat și mai nemișcat decât oricând. — Of, Doamne, spuse, de-acu’ pot să plec. Se ridică-n picioare. Am plecat, Para. Mai bine să merg acum, după-amiaza. Dac-au sosit ceva provizii le-aduc la noapte. Dacă nu, o să mai trec eu Într-o noapte, când or să sosească. — E Încă prea cald ca să pleci la drum. Stai liniștit. O să fiu bine un timp. Mi-a venit una atunci, da’ a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se Întîmplase nimic, mai venea din cînd În cînd În curtea și Încăperile fostei locuințe. El stăpînul de altădată se interesa de grăunțele și mălaiul pentru păsări, de coteț de care era nemulțumit și acum că e prea mic, de proviziile pentru iarnă ale doamnei Pavel, dar oricît de rar venea se retrăgea Însă totdeauna În acele ore săptămînale de sindrofii ale soției ca să nu le tulbure naivitatea și voia bună iscoditoarelor doamne, care văzîndu-l Îmbrăcat În costumul cu care fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
aruncă harta într-un colț. Își puse calcei căptușiți cu piele. — Ieslea găinilor... Acela ar trebui să fie obiectivul nostru. Vom merge la ieslea găinilor? se miră Errius. N-am pierdut destui oameni acolo, de câte ori ne-am dus să luăm provizii pentru trupe? — Să nu-mi spui că tocmai tu te temi de o ambuscadă. Ții minte din câte ambuscade am ieșit victorioși în Hispania Tarraconensis? Și apoi, să te duci după provizii e mai bine decât să stai închis în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
oameni acolo, de câte ori ne-am dus să luăm provizii pentru trupe? — Să nu-mi spui că tocmai tu te temi de o ambuscadă. Ții minte din câte ambuscade am ieșit victorioși în Hispania Tarraconensis? Și apoi, să te duci după provizii e mai bine decât să stai închis în castru, nu? După puțină vreme, mergeau repede printre oamenii și carele adunate deja pe via principalis. Antonius privi spre cer, apoi spre dealurile împădurite care se zăreau departe, în dreapta. În depărtare, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
au aliat. Tu, din Pannonia, poți ridica împotriva lui Vitellius toată Illiria, cu acordul lui Vespasianus și sprijinul trupelor din Africa. Știi la fel de bine ca și mine că provinciile, în special cele din Răsărit, furnizează cea mai mare parte a proviziilor Imperiului. Grâul care ajunge la Roma vine din Aegyptus, al cărui guvernator este Tiberius, aliatul lui Vespasianus. Ia-i lui Vitellius Orientul, și-l vei îngenunchea. Antonius încuviința, ascultând-o cu atenție pe femeia aceea care avea darul rar întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se răspândească în văzduhul amurgului. — De ce să întârziem în spatele munților, asemenea cârtițelor care se ascund în gaură, asemenea copiilor speriați de povestea lupului? De ce trebuie să rămânem aici? De unde vom lua bani să-i plătim pe soldați? De unde vom lua provizii în timp ce vom aștepta cine știe câte luni ca Mucianus să străbată drumul între Byzantium și Dalmatia? Arătă spre miazăzi. Banii și proviziile se află dincolo de munții! Antonius se apropie de soldați. Glasul îi era tunător. — Voi, soldații din Pannonia, ați fost învinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de povestea lupului? De ce trebuie să rămânem aici? De unde vom lua bani să-i plătim pe soldați? De unde vom lua provizii în timp ce vom aștepta cine știe câte luni ca Mucianus să străbată drumul între Byzantium și Dalmatia? Arătă spre miazăzi. Banii și proviziile se află dincolo de munții! Antonius se apropie de soldați. Glasul îi era tunător. — Voi, soldații din Pannonia, ați fost învinși. Nu ardeți de dorința de a pune mâna pe arme și de a vă răzbuna pentru înfrângerea suferită? Nu sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mâini enervat, cerând liniște. — În mesajele sale, Vespasianus recomandă ca, în cazul în care pătrundem în Italia, să ne oprim la Aquileia... Vespasianus vrea să-l facă pe Vitellius să se predea lăsându-l să sufere de foame prin oprirea proviziilor care vin din Aegyptus. — Să sufere de foame... Glasul batjocoritor al lui Cornelius Fuscus îl făcu pe legatul din Pannonia să amuțească. — Vespasianus știe prea bine că, dacă mai întârziem, Vitellius va devora întreaga Italie! Soldații izbucniră în râs, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Cum de dă atâtea banchete, fără să-și facă griji? Ce v-am spus acum e secret, prieteni. Bucătarul-șef își duse la buze degetul arătător murdar de făină. Dacă provinciile se ridică împotriva Romei, nu ne vor mai trimite provizii... Fără grâul din Aegyptus murim de foame! Lucilius continua să taie un iepure după altul, de parcă l-ar fi avut pe masă pe Vitellius. — Din câte am înțeles, Vitellius are în Vespasianus un rival teribil, spuse cocoșatul, alungându-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la culcare, artist pe dracu’, nu poate cînta nici cel mai simplu lucru, un cazacioc, În bucătărie, după ce i-am dat atîta de mîncare, bețiv nenorocit, și mușcă nervos din castravecior. Antologică scena cu Sașa În baie, i se terminaseră proviziile, nu mai găsea nici o sticlă, strop, peliculă de alcool și atunci bea apă de colonie, se dezbracă, intră În cadă și Începe să cînte, gol, cu fața la perete, o muzică năucitoare. Întorcînd spatele nu numai spectatorilor, ci lumii Întregi, ajungînd În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]