5,549 matches
-
era la prima sarcină, mai avuse una: gemeni, poate tot Cryos izbutise minunea! Trei pui-Tho mas În burta unui aventurier sexual! Doi dintre ei, gemenii, muriseră Înainte de naștere, fusese și de așteptat, cum să trăiască În burta aia păroasă niște prunci? Și ce-ar fi ieșit din ei, de s-ar fi născut? Cui ar fi spus ei mamă? Cui ar fi spus tată, ai cui ar fi fost, de fapt? Lipsiți de identitate, chiar după ce ar fi primit una - falsă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Iustin. Laura îi relatase în amănunt toată istoria. Lucreția, ca o mamă iubitoare, responsabilă și cu dreaptă judecată, a sfătuit-o de atunci și a susținut-o să păstreze copilul. A convins-o că avortul este un păcat greu și pruncul, având deja viață în pântecele mamei, nu este cu nimic vinovat. „De ce să-l ucizi? E mai curat ca tine. Ce vei fi tu în fața lui Dumnezeu? Doar o criminală oribilă. O păcătoasă jalnică...”. O prevenise, în același timp, cu privire la
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
să-mi dau seama, primul cuvînt asimilat de creierul meu a fost acesta : GenIU. Chiar dacă nu l-am auzit pronunțat, l-am văzut etalat pe fața mamei mele ca un desen, ca o hieroglifă. extazul ei în fața persoanei mele, în fața pruncului care eram avea ceva ireversibil, pus sub semnul certitudinii absolute. Indiferent ce făceam și ce spuneam devenea, pe fața mamei și în mintea ei, o dovadă suplimentară de genialitate. Chiar înainte de a spune mama, tata, caca, pipi, oliță, nani și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
a așa-numitei lectio divina. În solitudinea contemplativă a Trapei, fratele Charles, după ce s-a despărțit de «lume», înțelege necesitatea de a sta la masa celorlalți, fără a desconsidera vreun tip de prietenie omenească. Așa s-a întâmplat cu Tereza Pruncului Isus, o altă sfântă care a fost revoluționară înlăuntrul inima ei datorită unei relații mai închegate cu Scriptura, în special cu evanghelia. Intrată în Carmel «deja sfântă», Tereza a descoperit că evanghelia îi cerea experiența nemaiauzită de a sta la
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
astfel un bărbat? întrebă Otilia. - În modul cel mai simplu. Nevasta lui Scarlat era o femeiede jos cu o capacitate de afecțiune redusă. Câtă vreme n-au G. Călinescu avut progenitură, s-a purtat normal. Apoi au început să vină pruncii, și nevasta a fost copleșită de grija pentru copii, care e mai puternică, fiindcă este instinctuală. La mamă-sa ținea iarăși prin instinct. Ca țărancă de origine, își îndeplinea automatic așa-zisul sentiment, care însă, din cauza copiilor mulți, o irita
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a trăit până la vârsta asta înseamnă că a învins toate bolile, s-a ales dintre ceilalți. Dumnealui o să trăiască o sută de ani, o să ne-ngroape pe toți. Nu vedeți dumneavoastră ce om e dumnealui? Uite, colo, față, ca de prunc (Stănică apucă de bărbie pe bătrânul, care se lăsă docil la demonstrație), uite, colo, fălci (Stănică arătă fălcile), uitați-vă, colea, dinți (Costache deschise gura), să spargi pietre-n ele, nu altceva (propriu-zis, bătrânul era cam știrb), ia priviți, mușchi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ajungea că ne scotea cele mai bune bucățele din supă. Hoașcă delicată, babetei i-ar fi dat inima ghies să ne vadă alergând nițel și-n echipamentele de parastas... Așa că, într-o joi dimineața, drept pedeapsă, toată suflarea de la pruncul de țâță la ultima centenară, toți cei ce primise vreodată mutația la noi, în cartier, ne-am trezit cu cîte-o scândurică (de vreo doi metri pe 30 centimetri), lipită de-a curmezișul pieptului. Un metru jumătate de așchie la stânga și-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ce se petreceau îndărătul geamlâcurilor făbricuței de conserve. Unde, scăpate din mână și turmentate de vaporii unei fierturi de tartaca, ucenicele se despuiaseră, chicotind. Își frecau, unele altora, lăcrițele pântecelor, c-un unguent obținut din sânge de dihor, inimă de prunc, bale de la gura unui spânzurat. Apoi, sclipind cu totul de această unsoare, țopăiau, cu salturile imprecise ale unor crupe nemaibătătorite, cam de mult, de bărbat, până se izbeau de căpriorii șopronului și cădeau înapoi pe spate, pe dușumea, hlizindu-se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lui, să tulbure apa. Nu e prea distractiv. Uneori, mă gândesc că ar trebui să adun toate tipele interesante cunoscute de mine și să realizăm împreună un fiu. Prima l-ar purta în pântece treizeci de zile. După o lună, pruncul ar fi cedat celei de a doua, să zicem opt zile. Capitolul 7 ZIUA A TREIA: "SĂ NU MINȚI!" - Psît, măi ăsta! Leule!... Ciocul mic!... Ce-ați venit, cu toții, la curvele noastre?... V-ați paradit parașutele voastre... și ați vrea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
refuze. Soția era de înălțimea lui Paul cu ochii albaștri, o dobrogeancă veselă și drăguță care îl șicana mereu. Paul o contrazicea puțin însă în final dădea din mână plictisit. Aveau un apartament cu două camere mobilate frumos și un prunc pe care îl iubeau... într-un cuvânt era o familie fericită! Paul ar fi dorit să muncească șofer, deci să lucreze în exploatare și să renunțe la atelierul de reparații motoare. Ar fi câștigat mai bine, deși acolo era apreciat
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mi-am spurcat copilul meu ca Lot în beție. Și m-am făcut Domn! M-ai uns, Doamne, cu untdelemnul tronului din Sion. Și Hagar a mea în turn, m-oi duce la ea ș-oi cânta un psalm al pruncilor lui Assaph si o voi bucura cu cântecul arfei Sionului". {EminescuOpVII 241} El era nebun. Luă un urcior plin cu apă în mână și merse pe ulițele strâmte ale mahalalei jidovilor. Dar drumul nu și-l greși. Ajunse la un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu l-a însemnat în paginele sale, dacă n-a avut altă treabă? Așadar pourquoi? {EminescuOpVII 303} " S-A-NTÎMPLAT ÎN VREMEA MEA... " 2257 S - a-ntîmplat în vremea mea ca Domnița Mărioara lui Bogdan Vodă, D-zeu să-l ierte!, să facă prunc la 15 ani - și se mira lumea de așa Domniță tânără să facă prunc așa frumos. Și zicea unii din nărod că să se fi coborât duhul sfânt în chip de porumb asupra ei și c-a fi născut cumva
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pourquoi? {EminescuOpVII 303} " S-A-NTÎMPLAT ÎN VREMEA MEA... " 2257 S - a-ntîmplat în vremea mea ca Domnița Mărioara lui Bogdan Vodă, D-zeu să-l ierte!, să facă prunc la 15 ani - și se mira lumea de așa Domniță tânără să facă prunc așa frumos. Și zicea unii din nărod că să se fi coborât duhul sfânt în chip de porumb asupra ei și c-a fi născut cumva pe mesia jidovilor, uciză-l toaca! Da eu știu acu cum a fost ș-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
acasă mi-a deschis poarta Buzdugan mazilul, care s - a-ntîmplat să fie la mine. Ne-am pus la o vorbă la un păhar de vin și ne-am adus aminte de toate celea. Veni vorba despre Marioara doamna și despre prunc și zise el că tot n-a fost mesia jidovăsc. {EminescuOpVII 304} [LA CURTEA CUCONULUI VASILE CREANGĂ] 2255 Pe când țara de jos a Moldovei e semănată numai de coline cari, arate primă vara, par, cu brazdele lor răsturnate în soare
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
textul biblic, contrastul dintre cele două familii există, dar este inversat. Moise se naște într-o familie de sclavi ca fiu al unor sărmani evrei. Neavînd putința de a-l păstra, aceasta face ce au făcut dintotdeauna săracii, îl abandonează. Pruncul este salvat de o prințesă care-l crește ca pe fiul ei. Iată deci în ce moment apare abaterea de la legendă: în loc ca prima familie să fie nobilă și a doua modestă, avem contrariul. Moise crește în mijlocul copiilor faraonului Egiptului
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
complexitatea planului hermeneutic de conversație cu Verbul Scripturii. Totul, doar pentru a duce la lumină adevăratul chip al lui Hristos. Confesiunea apostolică n-a degenerat niciodată în confesionalism, ci a rămas o dreaptă mărturie: „mărturia Domnului este credincioasă și înțelepțește pruncii” (Ps. 18,8). Mărturia tradiției, rostită pe un ton măsurat, dar ferm, se întemeiază pe recunoașterea prioritară a adevărului, care a început cu un fiat. Revelația trebuie îmbrățișată, cunoscută și asumată, dar nu transformată într-un vehicul ideologic de obsesii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mulți, ani fericiți.” Într-un Imn la dragoste (1838), scris după un cutremur teribil, poetul substituie sentimentului erotic evlavia creștină, zicînd că „dragostea e Domnul”. Heliade e cel dintîi la noi care scrie poema leagănului și a neliniștii paterne În fața pruncului bolnav. Erosul este aici copleșit de simțul datoriei morale: „Copilul se deșteaptă; l-amenință răceala Și mama Îl lipește de chiar inima sa...”. O dedicație din 1839, La Elvira, este mai Întunecat romantică, mai agitată. Ea adună semnele lirice ale
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tulbură din nou În poemele ulterioare. La o mireasă (1844) preamărește, Încă o dată, „virtutea matronală”, noțiune ce va reveni și În alte poeme. În Mihaida pacea conjugală este figurată de o tînără mamă ce Întinde sînul cu ardoare lacomului său prunc sub supravegherea unui seraf caritabil, Însă „objectul adorabil al ardorilor materne” (și, fatal, paterne) Îl găsim, În toată plinătatea, În Anatolida. El se naște din imponderabilele unui târziu necunoscut, cunoaște momentul mistic al nuntirii și apoi piere misterios, totul desfășurîndu-se
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În față, chiar și În spațiul eroticii (spațiul imprevizibilului, nelămuritului) gîndul lui merge spre „verginea primară” și tiparele amorului sacru care, În esență, este amorul Închis În templul familiei. În el oficiază mama care-și alăptează, ca În scena sacră, pruncul, În timp ce de sus, dintr-un triunghi, privește ochiul ocrotitor al Părintelui. Heliade se abandonează acestei reverii a voluptății conjugale cu sentimentul că participă la recuperarea, unei plenitudini pierdute. O datorie care se transformă Într-o bucurie mistică. Recapitulînd, putem spune
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
CÎnd albumul aparține unei tinere mame, poetul face elogiul maternității: „Alei, mîndre sorioare! Puteți voi a-mi spune oare Ce-i mai bun În astă viață Ca iubirea de dulceață? Ce-i mai sfînt și mai alin Ca mama cu prunc la sîn? Ce-i mai drag și mai plăcut. Ca pruncuțul nou-născut?...” Călătorind la Milano, dedică damelor italiene un poem În trei părți (Coroana vieței) În care aduce laude Înfrățirii dintre amorul delicat și iubirea de patrie. Nimic, zice poetul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu pieptul lor „un zid, hotar de țară”, sîngele lor Înroșește Nistrul, Prutul și Dunărea... După această retorică a forței, urmează În abilul discurs o retorică a suferinței: „țara e-n nevoie”, românii mor „sub chinuri”, „fetele mor sub silă”, „pruncii mor În sînuri”, În zare ard sate, „feare dară nume ucid copii În fașe...”. Cine face aceste fărădelegi? Urmează răspunsul și, legat de el, o retorică a identificării: un portret al dușmanului, domn creștin, vecin neloial, smintit de un vis
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În Iubitul și Urîtul Îl vedem, cum se zice, la lucru. Adică la vînătoare de suflete tinere. Amor culege flori pe cîmp și, zărindu-l, Aglaia se Înspăimîntă „de atîta haz cu nuri”, apoi, amăgită, pierdută, fata cade În brațele pruncului (Amor apare sub Înfățișare de prunc) Înșelător. Agentul de corupție este și aici privirea, iar zîmbetul e primul semn al seducției: „Îl privește, Îl numește și să-nșală a-i zîmbi”... Tot ca un copilaș ingenuu apare Amor În alt poem
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cum se zice, la lucru. Adică la vînătoare de suflete tinere. Amor culege flori pe cîmp și, zărindu-l, Aglaia se Înspăimîntă „de atîta haz cu nuri”, apoi, amăgită, pierdută, fata cade În brațele pruncului (Amor apare sub Înfățișare de prunc) Înșelător. Agentul de corupție este și aici privirea, iar zîmbetul e primul semn al seducției: „Îl privește, Îl numește și să-nșală a-i zîmbi”... Tot ca un copilaș ingenuu apare Amor În alt poem (Într-un rădi, de dimineață), din
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Conachi, care Își construiește poezia pe un imens suspin, se arătă Încrezător și idilic cînd vorbește În general despre muncile lui Eros. Coșmarul acestei idile se termină cînd iubirea este adusă pe un plan subiectiv. Poetul schimbă atunci foaia și pruncul cu arc devine simbolul unei mari, iremediabile nenorociri. Într-un poem meditativ ( CÎnd mă mîniesăm pe Amori) numele lui Amor este nălucire, ademenire, privirea lui e otrăvită, plăcerea ce o provoacă este pentru ticălosul om o suferință lungă și grea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
în regulă. Îmi place dezastrul. Flatant, flatant asta și intenționez să fac! Ștefan nu auzi acest scurt dialog care poate că l-ar fi trezi la realitate ci doar scurta comandă de a deschide ochii. Și îi deschise asemeni unui prunc născut ce vede pentru prima dată cu toate că el părăsise acest cadru sfărămat cu căteva clipe în urmă. Văzul său se ghida după auz așa că imediat întălni trei siluete negre așezate într-un triunghi. Prima era cea care vorbise, cu siguranță
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]