3,731 matches
-
cenobiții sau chinovialii, cei mai numeroși din Egipt, care trăiau în comunitate și erau conduși de înțelepciunea unui bătrân; 2) pustnicii sau anahoreții, care erau formați în mănăstiri și ajungând la un mare grad de desăvârșire, alegeau retragerea în singurătățile pustiului; 3) sarabaiții erau categoria a cărei imitare trebuia evitată pe toate căile. În această Convorbire este descrisă fiecare categorie sau gen monahal urmărindu-i-se originea și evoluția. Prima categorie vine încă din epoca apostolică și a fost practicată de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pustie, ca slava deșartă, și inițiază pe monah în marea virtute care este tăierea voii proprii (cap. 4-6). Însă, atât cei ce trăiesc în deșert cât și cei ce trăiesc în chinovie pot ajunge la desăvârșire: unul prin răbdarea singurătății pustiului, iar celălalt răbdând în mănăstire slăbiciunea fraților. Unii dintre cei ce se retrag în pustiu prea de timpuriu, nefiind formați deplin din punct de vedere duhovnicesc, alunecă ușor în neliniște și enervare, mărire și tristețe, mândrie și trufie, căpătând și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
proprii (cap. 4-6). Însă, atât cei ce trăiesc în deșert cât și cei ce trăiesc în chinovie pot ajunge la desăvârșire: unul prin răbdarea singurătății pustiului, iar celălalt răbdând în mănăstire slăbiciunea fraților. Unii dintre cei ce se retrag în pustiu prea de timpuriu, nefiind formați deplin din punct de vedere duhovnicesc, alunecă ușor în neliniște și enervare, mărire și tristețe, mândrie și trufie, căpătând și focul deprimării, lanțurile zgârceniei și arghirofilia. Nefiind maturizați duhovnicește suficient, nu au încă discernământ pe
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
numărul convorbirilor se potrivește în chip mistic cu numărul celor douăzeci și patru de bătrâni din Apocalipsă care dăruiesc cununile lor Mielului (cap.1). Tema acestei Convorbiri este despre mortificare și în cuprinsul ei Avraam accentuează rolul avut de chilie și de pustiu pentru cel ce se străduiește întru curățirea omului lăuntric. Nevoitorii din pustie dovedesc cât de greu și cât efort implică aceasta. Nimeni nu se poate feri de risipirea gândurilor și a grijilor dacă nu și-a închis și trupul și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
continuă a pustnicului, această încordare extraordinară trebuie întreruptă de ,,acel plăcut răgaz de odihnă și omenie” care, de obicei, intervine numai uneori la vizitele fraților, ce trebuie primite cu dragoste, deoarece ele vor provoca o și mai mare dorință de pustiu. La rugămintea lui Gherman, Avva Avraam trece la o analiză minuțioasă a cuvintelor Domnului din Evanghelie. ,,Jugul meu e bun și povara mea e ușoară", arătând că dacă vom merge pe calea desăvârșirii după voia lui Hristos și dacă vom
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
crucea ai urmat lui Hristos și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucru cel nemurutor. Pentru aceasta și cu îngerii se bucură Părinte duhul tău.” „Locuitor al pustiului și înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat de Dumnezeu purtătorule Părintele nostru cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereștile daruri luând, Slavă celui ce ți-a dat ție putere;slavă celui ce te-a încununat pe
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Părintele nostru cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereștile daruri luând, Slavă celui ce ți-a dat ție putere;slavă celui ce te-a încununat pe tine; slavă celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.” „Cu curgerile lacrimilor tale, nerodirea pustiului o ai lucrat și cu suspinurile cele dintru adânc, spre însutite ostenele o ai făcut roditoare. Și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre”. Apariția numelui Sfântului Cassian
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mănăstiri este cu mult mai ușoară, asigurând mântuirea și pacea comună. Așa a dat monahismului apusean un fundament înțelept, mai potrivit cu aspirațiile lui religioase, creând o tradiție nouă în monahismul creștin. Cu o experiență bogată de zeci de ani în pustiul Egiptului și cu o pătrundere psihologică excepțională, trăind în lumea marilor sfinți creștini ai epocii sale, Sfântul Cassian a putut oferi creștinătății o hartă a urcușului fericit al sufletului spre zările luminoase ale împărăției cerești în rugăciune neîntreruptă și lumină
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
al cuvântului. Este o teologie inspirată de mari misionari și Părinți răsăriteni (îndeosebi de Sfinții Capadocieni, apoi Ioan Gură de Aur, Chiril al Alexandriei și Proclus), de Părinți apuseni (ca Sfântul Ilarie de Pictavium, Fericitul Augustin etc.), de Părinți ai pustiului egiptean și de contactul personal al teologilor din Scythia Minor cu diverse personalități și instituții creștine. Această teologie, care a înmugurit în diverse centre monastice și chiar episcopale ale Scythiei Minor, s-a dezvoltat plenar la Marsilia, Roma, Constantinopol (și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
totodată), fiind părți ale aceluiași tot: jurnalul intim, un „memorial psihologic”. În stil, opțiunea e de partea violenței expresive, deformatoare: grotescul, atât de cultivat de expresioniști, dă formei o semnificație interioară; înseamnă dedublare și stranietate, o invazie de fantoșe în pustiul interior, când puteri malefice, inumane, au nimicit sufletul - e o icoană a alienării. Furia sexului este dominanta prin care scriitorul dă grele tablouri ale instinctualității. Ca autor, el vizează „o aproape imposibilă realizare de artă”, întrucât secvențele ce se vor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
Ceea ce l? a �nfuriat ? i mai mult pe Iorga, care a creat o nou? defini? ie: �fildermanismul�. Abia acum a intrat Iorga (�lupt? torul�) �n lupt? , scriind o nou? serie de articole asupra chestiunii evreie? ți: �Sem? n?torii ruinei ? i pustiului�. El i? a acuzat pe evrei de provocarea unui dezastru ecologic, sus? în�nd c? antreprenorii evrei defri? au p? durile Rom�niei f? r? s? asigure replant? ri. Au urmat ? i alte acuză? îi de abuzuri capitaliste. Capitali? tilor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
dramaturg rus! Alexa Visarion a înțeles ca nimeni altul forța expresivă a tăcerii cehoviene, deznădejduitul și tragicul strigăt omenesc care țâșnește din adâncul muțeniei, dar și puritatea pe care o închide, fără s-o poată strivi în idealitatea ei, cenușiul pustiului existențial, al orizontului fără de zări. Totul în acel spectacol era o tăcere vorbitoare, glosând despre insondabilul suflet omenesc, cu meandrele și sfâșierile sale nevindecabile, totul era construit oximoronic, de la evoluția personajelor până la costumele și pietrișul de un alb strălucitor pe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu elemente disparate: un pian, o oglindă, un cufăr, un căluț de lemn zburător, perdele, rama unui tablou, câteva reflectoare. Peste acest univers ambiguu, în care teatrul și lumea se întrepătrund, cerul este un uriaș candelabru. Acest loc este un pustiu nelegat de Dumnezeu, unde eroii îsi risipesc în deșert zilele. Timpul lor este fără eternitate. Viața lor e pretext pentru evazionisme și exhibiționisme. Somnul plictiselii naște monstri. Personajele "își joacă" si "se joacă" cu propria existență. Rolul la care aspiră
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
numește conacul Negruzzi de la Hermeziu, la o zvîrlitură de băț, cu mașina, de Iași. Peste locul acesta a bîntuit pustiirea colhoznică, făcînd din raiul ce-i aducea zile și nopți fericite lui Costache Negruzzi un tărîm al urîtului și-al pustiului. Rîvna celor doi muzeografi emeriți a determinat raiul Hermeziului să redevină rai. Mergeți, vă rog, la Hermeziu și veți da acolo peste o casă-muzeu de vis, în mijlocul unei curți în care mai străjuie trunchiul halucinant al unui plop secular, cub
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai dificil de structurat, dată fiind relația lui atât cu istoria reală a locuirii, cât și cu imaginarul în ansamblu (masculin și feminin). Există o casă materială (laică) - trupul și habitatul său -, o altă casă, religioasă - grota pustnicului, pădurea sau pustiul sfinților, templul sau biserica -, dar există și un adăpost spiritual - divinitatea, căreia i se subordonează întregul teritoriu al lumii terestre și al "lumii de dincolo". Aferent acestor incluziuni succesive (trup−casă/biserică−mormânt−divinitate), apar ipostaze specifice, care reprezintă starea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
abstinența, rugăciunea. În timp ce căderea îngerului este ireversibilă, omul poate să refacă traseul în urma unei drastice penitențe. De cu totul altă factură este itinerariul christic, marcat doar de câțiva topoï, ce jalonează însă întregul imaginar medieval: locul nașterii (ieslele), locul propovăduirii (pustiul, casa obișnuită, grădina și casa Domnului), locul morții (Golgota, crucea și mormântul). Multiplicarea centrilor locuirii terestre determină o posibilă reconsiderare a dihotomiei stabilite de Mircea Eliade, sacru−profan. Deși casa reface, prin ritualul întemeierii, Creația și (con)centrează lumea, devenind
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
prin ritualul întemeierii, Creația și (con)centrează lumea, devenind omphalos − echilibrând simbolic, ca o ancorare la distanță în plan orizontal, muntele și arborele (axis mundi) −, în viața privată cotidiană această dimensiune a sacralității se pierde. În același mod, pădurea și pustiul, de la semnificațiile lor creștine inițiale, ca locuri ale ascezei, ajung să intre și sub incidența maleficului (a vrăjitoriei). Pentru imaginarul medieval, propun mai curând o tripletă specializată: un timp aferent religiosului așezat sub semnul pozitiv al divinității, cu topoï aferenți
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Diaconescu. Iași: Institutul European, 1997. Petru Movilă. Mărturisirea ortodoxă a credinței universale apostolice a Bisericii orientale. Ed. Traian Diaconescu. Iași: Institutul European, 2001. Ion Neculce. O samă de cuvinte. Ed. Iorgu Iordan. București: Minerva, 1972. Patericul sau apoftegmele Părinților din pustiu. Ed. Cristian Bădiliță. Iași: Polirom, 2003. Johannes Sommer Pirnensis și Antonius Maria Gratianus. Viața lui Despot Vodă. Trad. Traian Diaconescu. Iași: Institutul European, 1998. Grigore Ureche. Letopisețul Țării Moldovei. București: Minerva, 1987. Viețile Sfinților. București: Artemis, 2003. 6 vol. Ion
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Filip. 2, 8)”. (Origen, Omilii la Cartea Ieșirii, omilia VI, cap. I, în PSB, vol. 6, p. 95) „ Iar dacă ar fi murit fără vreo boală și fără vreo durere, ascuns undeva și retras într-un colț oarecare, sau în loc pustiu, sau în vreo casă, și după aceea, arătându-se iarăși deodată, ar fi spus că S-a ridicat pe Sine din morți, s-ar fi părut tuturor că spune povești (mituri) și cu atât mai puțin ar fi fost crezut
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
construit oare modernitatea tocmai pe secularizare, pe restrîngerea la seco? Nu se definește ea prin renunțarea la religie drept cadru de civilizație, cheie de interpretare a lumii, vector al destinului uman? Ce altceva mai poate oferi spectacolul modernității decît negativitate, pustiu de sens vertical, închidere fără speranță în cetatea perisabilului? Față de acest spectacol, angajarea spirituală pare că trebuie să se așeze în opoziție, în conflict, să lupte eroic pentru a-i demasca puținătatea sau chiar impostura, pentru a se elibera de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
să arate că există trăsături specifice modernității tîrzii care pot fi utilizate ca suport pentru descifrarea și chiar pentru exersarea unor mari teme spirituale. Pe urmele unor gînditori contemporani, m-am străduit să argumentez că Occidentul actual nu este un pustiu din care orice verticală a sensului să fi pierit, ci că el oferă un spectacol simbolic în multe privințe prețios, apt să stimuleze discernămîntul spiritual. Prin chiar singularitatea ei de lume secularizată, modernitatea tîrzie poate face semn un semn nou
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
regi care vor sta pe tronul lui David în care și călare pe cai, ei, slujitorii lor și poporul lor. Dar dacă nu veți face după aceste cuvinte, mă jur pe mine însumi - oracolul Domnului - casa aceasta va deveni un pustiu›” (Ier 22,3-5). «Eu (zeul Haddu) nu-ți cer nimic (Zimri-Lim). Când cineva oprimat se îndreaptă spre tine, să fii gata să-i faci judecată. Iată ce îți cer! Dacă vei împlini ceea ce ți-am scris și vei împlini cuvântul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
rebeliune. Și-atunci era rău, credeam că nu poate fi mai rău, dar azi Îmi dau seama c-ar fi fost mai bine să ne fi omorît atunci pe toți, la noi În casă, decît să ne fi trimis În pustiu, să murim de frig și foame, căci acesta e scopul ce-l urmăresc cei ce ne-au trimis aici. Ar fi fost mai uman. Dar se vede că ne e dat să ne zvîrcolim În spasme, și nu un minut
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
pînă și În somn. Brazi, păduri Întunecoase, case curate, oameni frumoși, patrie, mi-e dor de voi. De ce sîntem atît de păcătoși și n-avem și noi o patrie care să ne iubească! Pe noi patria ne-a izgonit În pustiu printre străini și printre cuvintele de prigoană mă urmărește veșnicul: mai departe jidove rătăcitor”, descriere a patriei care Îmi amintește de Patria regizorului și actorului Emir Custurica. CÎnd a fost Întrebat ce e Patria, Custurica a spus că patriotismul e
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
metafore neașteptate, care dilată suprarealist coaja lucrurilor sau a imaginilor. Totuși, în această primă scriere figurația rămâne una previzibilă: U. inventează un spațiu urban coșmaresc, artificial, cu „râuri de benzină” sau de neon, cu „ceruri de ciment”, în care „dorm pustiurile de beton sub stelele de fum”, iar insul este și el depersonalizat, redus la statutul de arlechin (Portrete de arlechin, Din jurnalul unui arlechin). În cele mai reușite poeme metaforele funcționează ca „o lupă/ Mărind la infinit realitatea”, iar peisajul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]