3,968 matches
-
de formă, nu de substanța propriu-zisă. Cea mai interesantă, cea mai captivantă cronică a războiului troian rămâne Iliada lui Homer, care e un poem, nu o pagină din Herodot. - Consiliul apreciază farmecul savant al disertației dumneavoastră, Însă v-am fi recunoscători dacă v-ați Întoarce la chestiune, m-a Întrerupt cel care părea prezidentul reuniunii Consiliului, nimeni altul decât celebrul fizician, taximetristul de la aeroport. Amabil ca Întotdeauna tipul... - Cu plăcere, și mă voi strădui să-mi respect promisiunea de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
numai că eu Întrebam serios. - Mister Howard, de când sunt aici, răspund la Întrebări. La tot felul de Întrebări. Venisem la dumneavoastră cu speranța că o să mi se răspundă și mie la câteva. - Exact asta se și Întâmplă. - V-aș fi recunoscător dacă ați fi mai explicit... - Bine. Vă rog să mă ascultați și să nu mă Întrerupeți prea des, indiferent de ce o să gândiți despre ceea ce veți auzi. Nu v-am pus Întâmplător și nici gratuit Întrebarea privitoare la creaționism și evoluționism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
oarecare măsură, această discuție n-ar mai fi avut loc. - Mi se pare mie sau spusele dumneavoastră sugerează că mi-ați salvat a doua oară viața? - Puteți s-o luați și așa, dar nu e neapărat nevoie să-mi fiți recunoscător. Nici nu mă grăbeam s-o fac, i-am replicat țâfnos și ingrat. În gând, se-nțelege, omul nu merita deloc un tratament verbal contondent. - Așadar, motivele tentativei dumneavoastră de evadare ar fi nesiguranța și lipsa de informații. - Câteva dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să mă laud și nici să le creez obligații celor din jur. E stânjenitor. Aflasem, desigur, dar faptul nu mi-l făcea pe chimistul pseudonimizat mai simpatic. Gestul lui binevoitor mă surprinsese și mă intrigase, atât. - Știu și vă mulțumesc recunoscător, am răspuns cu mai puțină căldură În glas decât s-ar fi cuvenit, totuși. - N-aveți pentru ce, și mă exprim foarte exact când spun asta. Trebuie să vă mărturisesc că nu umanismul a fost determinant În atitudinea mea favorabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În marsupiul unui cangur), cât de jalnic și plăpând este În comparație cu luciditatea umană, cu o singură amintire individuală și cu exprimarea ei În cuvinte! Poate că Îmi sunt exagerat de dragi primele impresii, dar am și un motiv să fiu recunoscător. Ele m-au călăuzit spre un veritabil Eden de senzații vizuale și tactile. Într-o noapte, În timpul unei călătorii În străinătate, În toamna anului 1903, Îmi amintesc că m-am așezat În genunchi pe perna mea destul de plată, la geamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
coordonatele geometrice dintre crengile firave ale unui copac desfrunzit de pe bulevard, un sistem de compromisuri vizuale, ce necesita o mare precizie a expresiei lineare, pe care n-am reușit s-o realizez În tinerețe, dar pe care am aplicat-o recunoscător la maturitate, nu numai În desenarea organelor de reproducere ale fluturilor, În cei șapte ani cât am funcționat la Muzeul de Zoologie comparată de la Harvard, când mă cufundam În obiectivul strălucitor al unui microscop pentru a consemna În tuș cutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ședință a Fondului Literar celebra lui verișoară l-a rugat pe tata, care era președinte, să-mi spună să nu mă fac cumva vreodată scriitor. Un gazetar bine intenționat, sărman și lipsit de talent, care avea motive să-i fie recunoscător tatei, a scris un articol oribil de entuziast despre mine, vreo cinci sute de rânduri debordând de elogii dezgustătoare; a fost interceptat la timp de tata și Îmi amintesc cum scrâșneam amândoi din dinți și gemeam În timp ce citeam manuscrisul - era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
-mi amintea decât vechea și confuza mea nostalgie. Încercam disperat să găsesc un post universitar În Anglia (ușurința cu care am obținut acest gen de post În SUA este pentru mine, acum când privesc Înapoi, o sursă constantă de uimire recunoscătoare). Vizita a fost un eșec În toate privințele. Am luat dejunul cu Nesbit Într-un mic local, care ar fi trebuit să fie plin de amintiri, dar care, din pricina unor schimbări diverse, n-a fost. El se lăsase de fumat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
a fost ordonată după legi impecabile, ocrotitoare, darnice, a căror frumusețe abia acum ți se descoperă. Moartea vine astfel cu frumuseți nebănuite. Fie doar și pentru dărnicia ei de a-ți dezvălui, în final, coerența vieții merită să-i fii recunoscător. Recunoscător și vieții tale că s-a lăsat trăită. Murită s-a lăsat. Mai rețin câteva sintagme din dicționarul deschis în această dimineață. Metus corda glaciat - frica îngheață inimile; dialogarum libertate gestiendum - trebuie să ne lăsăm duși de libertatea dialogurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fost ordonată după legi impecabile, ocrotitoare, darnice, a căror frumusețe abia acum ți se descoperă. Moartea vine astfel cu frumuseți nebănuite. Fie doar și pentru dărnicia ei de a-ți dezvălui, în final, coerența vieții merită să-i fii recunoscător. Recunoscător și vieții tale că s-a lăsat trăită. Murită s-a lăsat. Mai rețin câteva sintagme din dicționarul deschis în această dimineață. Metus corda glaciat - frica îngheață inimile; dialogarum libertate gestiendum - trebuie să ne lăsăm duși de libertatea dialogurilor; glabraria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lunea, sâmbetele) nu mai știu când și luam castronul de colivă de la popă. Împreună cu alte două-trei învățătoare mâncau coliva în clasă în recreația mare. Uneori îmi dădeau și mie câteva linguri. Colegii mă porecliseră „colivarul“. D.D., în virtutea nu știu cărui gând frumos, recunoscător (i-am răspuns, cândva, la o scrisoare, prin care-i confirmam că suntem vecini cu satele), îmi aduce o copie pe hârtie pergamentoasă a Declarației de Independență. Și cu traducerea românească („Eu și cu fata mea am făcut-o!“). Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
când scriu, când zilele mele sunt tot mai puține, de aici, din partea capătului de viață, de sub adierea Morții, pot crede că eu i-am fost celui de demult împlinitorul de destin. Nu mă simt vinovat față de el. Dimpotrivă, îi sunt recunoscător pentru că din chinurile lui, din rătăcirile lui, din umilințele lui, din neîmplinirile lui, din toată pierderea lui m-a lăsat să-mi împlinesc viața, să mi-o fac adevărată. M-a pregătit ca acum, când a venit timpul plecării, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spune că Gh.Gh. a telefonat să-l aștept. „E la rectorat, cu probleme.“ „Când a telefonat?“ „Acum douăzeci de minute.“ „De ce nu m-ați anunțat?“ „N-am știut că sunteți aici.“ Nu-l mai aștept. Îl afurisesc, cu căldura gândului recunoscător că nu m-a dezamăgit nici de data asta. O ultimă privire, la plecare, prin Bibliotecă. Sala aproape s-a umplut. Tot fete, multe, frumușele, dar tare amărâte. Senzația aceea de copii săraci, chinuindu-se să facă școală, învățând poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și amărăciune observînd că, pe măsură ce se Îmbrăca, se depărta de el, de puterea și de influența lui. Se simți victorioasă. Dacă fusese Îndeajuns de prost pentru a o elibera din lanț, imaginîndu-și, În slăbiciunea lui, că avea să-i fie recunoscătoare și că, datorită acestei recunoștințe, avea să-l iubească Într-o oarecare măsură, merita ca ea să se Îmbrace și, odată Îmbrăcată, să-l facă să Înțeleagă imensul abis care-i despărțea. El, Oberlus, stăpînul ei, rupsese vraja cu lovituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de obicei, la intrarea de lângă mine era o îngrămădeală patetică de siluete înfofolite. Bieții de ei: aseară, mai mult decât oricând, arătau ca niște maldăre de haine aruncate. Mi-am scos o mănușă și-am scotocit în geantă după mărunțiș, recunoscătoare pentru scuza oferită ca să mai stau pe loc o vreme. Am găsit o monedă de 50 de pence și-am aruncat-o în cutia turtită pe care o așezaseră pe asfalt: indiferent dac-o foloseau pentru o cutie de bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fața și așteptând să spună ceva. — N-are absolut nici o legătură cu munca mea. Trec momentan printr-o situație care-mi produce anxietate (în momentele de stres, Charlie recurge invariabil la a vorbi ca un avocat), și ți-aș fi recunoscător dacă m-ai lăsa pur și simplu în pace. Nu este deloc vina ta și-mi pare rău că sunt catalizatorul acestei perioade problematice, dar propun să mergem mai departe cât se poate de normal - sau cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să ne pregătim pentru încă o felicitare și pentru o seară în familie, cu umor bun, tradițional. Charlie —B ună - ai putea, te rog, să-i dai asta lui Stacey? E doar o felicitare de însănătoșire grabnică. Ți-aș fi recunoscător dacă ai putea să i-o dai cât mai curând cu putință. E clar că odată ce revine la serviciu înseamnă că se simte, probabil, suficient de bine, deci răceala sau ce-o fi avut i-a trecut, iar felicitarea acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cât mai curând cu putință. E clar că odată ce revine la serviciu înseamnă că se simte, probabil, suficient de bine, deci răceala sau ce-o fi avut i-a trecut, iar felicitarea acesta va fi redundantă, așa că ți-aș fi recunoscător dac-ai putea ruga pe cineva să i-o ducă atâta timp cât e bolnavă. Știam c-am terminat de vorbit și sunasem ca un idiot, dar nu-mi păsa. Mi-a fost mai ușor după ce mi-am dat seama că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
într-adevăr jalnic al prezenței mele. — Mda - așa e, am zâmbit eu, apucându-i mâna și strângându-i-o ferm. Chiar și prin mănușa de lână am simțit cât de moale era răspunsul lui Chipstead și am fost, în liniște, recunoscător stratului de împletitură care despărțea carnea mea de moliciunea, cu siguranță rece, ca de scoică a mâinii lui. Iese curând, nu? Nu era nici o îndoială că alesesem tactica bună. În ciuda zâmbetului menținut rigid de domnul C, am simțit că lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fără Mirciulică! Acesta e ultimul meu cuvânt și sânt gata să suport toate consecințele! ― În regulă! interveni împăciuitor inginerul. Nu sîntem noi ăia care să despărțim doi prieteni. Calmați-vă, doamnă. Melania Lupu, cu ochii palizi, inundați de lacrimi, dădu recunoscătoare din cap. Dragu, clătinîndu-se ca un cocostârc bolnav, înalt cât ușa, o privea îngăduitor: "Nu-și dă seama de situație. E atât de copilăroasă! Norocul ei... Florence, în schimb, suferă groaznic" și scrută pe furiș chipul boțit al bătrânei. Doamna
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în capul vostru băieți? Simți că cineva îl trage de mânecă. Melania Lupu îi zâmbea printre lacrimi. ― Domnule maior, nici nu știu cum să vă mulțumesc! Datorită dumneavoastră... Plângea de-a binelea în hohote. Niciodată nu vă voi putea fi îndeajuns de recunoscătoare. Ne-ați salvat viața... Dacă ați ști prin ce am trecut... Locotenentul se holbă buimac, iar maiorul reflectă că femeia avea darul să-i taie respirația. Azimioară consideră oportun să intervină: ― L-ați adus și pe Mirciulică? ― Oh, o coincidență
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
imediat. Intră grație aici, sensibilitate, o feminitate debordantă, fără nimic agresiv, fantezie și o tinerețe înduioșătoare. Coborî privirea: Colegul dumneavoastră mi-a spus că pentru moment n-o voi putea vedea. ― Chestiune de câteva zile, preciză maiorul. V-aș fi recunoscător dacă în acest interval nu veți încerca să luați legătura cu ea. ― Sper... Sper că nu e nimic rău. ― Sper și eu, domnule Van der Hoph, și vă mulțumesc pentru înțelegerea de care dați dovadă. Olandezul își luă servieta și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la victorie, eu, stimați domni, sunt un pragmatic de cazarmă, vă place sau nu, eu spun lucrurilor pe nume, dar, dacă tot suntem aici, ca să nu vă uitați la mine ca la un inferior în ale inteligenței, v-aș fi recunoscător dacă mi-ați explica, dacă nu e vorba să se demonstreze că un cerc poate fi transformat într-un pătrat cu aria echivalentă, cum se face că un drept nerespectat poate să existe, Foarte simplu, domnule ministru al apărării, acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și de alta, dispunem de senzori electronici care sunt capabili să semnaleze și un șoarece dacă i-am fi reglat să detecteze corpuri mici, Foarte bine, știți cu siguranță ce se spune în astfel de împrejurări, patria vă va fi recunoscătoare, Da, domnule președinte, suntem conștienți de importanța misiunii noastre, Sper că ați primit instrucțiuni pentru cazul în care ar exista tentative de ieșire în masă, Da, domnule președinte, Care sunt, Mai întâi strigăm stai, Asta e evident, Da, domnule președinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
aude, Este al doilea auz, cel de afară servește pentru a conduce sunetul înăuntru, Atunci, ce doriți, V-am spus, aș vrea să vorbesc cu dumneavoastră, Despre ce, Despre ceea ce se petrece în acest oraș, Domnule comisar, vă sunt foarte recunoscătoare pentru că ați venit ieri-seară la mine acasă și ne-ați povestit, nouă și prietenilor mei, că există persoane în guvern foarte interesate de fenomenul soției medicului, care, cu patru ani în urmă n-a orbit, iar acum, după câte se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]