21,673 matches
-
150-171. 37. Lucrurile nu au stat neapărat așa nici în cazul economiei sovietice, care permitea accesul analiștilor din serviciile secrete la date nepublicate, ce le-ar fi putut oferi un avantaj față de alți experți. De exemplu, în 1977, CIA a redactat o serie de studii privind industria petrolieră sovietică, anticipând că, până în 1985, producția va scădea la opt-zece milioane de barili pe zi, iar Uniunea Sovietică va importa între 3,5 și 4,5 mb/zi. Experții din mediul academic și
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
Demetrescu, îi apare în 1983. Colaborează la „Analele Universității București”, „Limbă și literatură”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Luceafărul”, „Adevărul literar și artistic” ș.a. În anii ’80 a pus la cale, de unul singur, câteva acțiuni subversive împotriva regimului: redactează și difuzează manifeste, trimite scrisori de protest Comitetului Central al PCR și al UTC, ziarelor „Scânteia” și „România liberă”, revistei „Flacăra”, precum și ambasadorilor Austriei și SUA, prezentând situația dezastruoasă a țării și denunțându-i pe principalii vinovați (cuplul ceaușist). În
MELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
viața ,,agramaticală și profund subiectivă” și ,,sinceritatea inconștientului” ca valori supreme (,,Numai și numai sinceritatea inconștientului e rana deschisă a fructului pur spiritual” - Scrisoare fără mărci, Scriitorii noștri cu fustă și cercei). Între 1930 și 1935, în câteva numere șapirografiate, redactează o revistă personală, pe care o intitulează, ,,Șiș”, cu trimiteri la condiția de marginalizat, dar și la agresiunile ,,de corecție” prin care, în numele suprarealității construite, literatura de sușă anvangardistă urmărea să submineze cotidianul și pe om. În caietele din 1934
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
că M. a scris sau a adaptat și alte piese, jucate de trupele Tardini-Vlădicescu, Luchian, Lupescu. Câteva poezii patriotice, satire și fabule, compuse cu destulă ușurință și pricepere de versificator, a publicat în „Steaua Dunării”, „Curierul”, „Bârladul” și în gazetele redactate de el: „Opiniunea”, „Curierul de Dorohoi”, „Cucoșul în pragul ușii”. SCRIERI: Fata cojocariului, Iași, 1851. Repere bibliografice: [Dimitrie Scarlat Miclescu], „Constituționariul” (Iași), 1858, 13; [Dimitrie Scarlat Miclescu], „Curierul de Dorohoi”, 1874, 1-2; [Dimitrie Scarlat Miclescu], „Constituționalul”, 1896, 2164; Iorga, Ist.
MICLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288106_a_289435]
-
e subdirector al cotidianului. În toamna lui 1916 își dă demisia și, dus de vîrtejul evenimentelor, ajunge la Odessa, unde, sub semnătura Avion, face cronici privind războiul. În 1917-1918, în condiții ingrate și cu un grad din ce în ce mai mare de risc, redactează ziarul „Depeșa”, prin care caută să le ridice moralul refugiaților români, supuși unor teribile încercări. După încheierea ostilităților, întors în țară, se consacră, fără să-și ofere prea multe clipe de răgaz, promovării culturii armenilor. Conduce, din 1922, Școala Armeană
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
specializarea în limba și literatura română. Obține licență în 1931 magna cum laude, fiind angajat la Bibliotecă Centrală Universitară. Primind recomandarea Facultății, devine elev la Accademia di România din Romă, unde, până în 1933, se specializează în studiul latinei populare și redactează o teza de doctorat, La versione latină di Dioscoride. Tradizione manoscritta, critică di testo, cenno linguistico, pe care o va susține la Iași, în 1936. În 1935 și 1936 își va desăvârși pregătirea didactica la Seminarul Pedagogic Universitar, iar din
MIHAESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288112_a_289441]
-
peste timp; odată cu revizuirile, apoi cu ideea modernizării literaturii, teze interferente în fond, se afirma ultimul mare critic de directivă, un reper de excepție. „Lovinescu nu se revizuiește”, preciza el respingând incriminările despre inconsecvențe imaginare, cu urmări de ordin axiologic. Redactând Istoria literaturii române contemporane (I-VI, 1926-1929), scopul declarat expressis verbis era de „a stabili sub o formă determinată, în orice caz actuală, noua tablă a valorilor noastre literare”, acestea urmând a fi considerate prin prisma altei concepții decât, bunăoară
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
poetul Claudian, care plecase din Egipt și se dusese întâi la Roma și apoi la Milano, sau Ammianus Marcellinus, care nu își mai compusese scrierile sale istorice în Antiohia, patria sa, ci la Roma, în latină. În jurul anului 380, Augustin redactă prima sa operă, astăzi pierdută, Despre frumos și potrivit (De pulchro et apto), dedicând-o unui orator din Roma, iar în 382 plecă la Roma, dezamăgit deja, între timp, de experiența sa maniheeană, care nu îl ajutase să găsească răspunsuri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a scris deja, vrea ca printr-o nouă lucrare să corecteze fraze, afirmații, judecăți greșite care fuseseră formulate de el sau de alții, furnizând astfel adevărata interpretare a scrierilor sale. O asemenea interpretare, propusă la mulți ani după ce autorul însuși redactase acele opere, nu coincide în mod logic cu aceea care se poate desprinde din operele în cauză. Retractările constituie însă un document interesant care reflectă recitirea într-un mod personal a propriilor opere de către autorul lor și, uneori, furnizează tocmai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că avea și un praenomen, Marius. Mercator se găsea în 429 la Constantinopol, unde încerca să blocheze drumul pelagianismului punându-i în gardă pe ortodocși și chiar pe împăratul Theodosius al II-lea în privința erorilor lui Celestius. Aici a scris, redactându-l întâi în greacă și traducându-l apoi în latină, Memoriul cu privire la Celestius (Commonitorium super nomine Caelestii). Mercator fusese trimis probabil la Constantinopol din însărcinarea papei Celestinus I (422-432); în acest fel a reușit să obțină expulzarea din Constantinopol, unde
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Constantinopol din însărcinarea papei Celestinus I (422-432); în acest fel a reușit să obțină expulzarea din Constantinopol, unde se refugiaseră, Celestius și Iulian din Eclano, ca și reconfirmarea condamnării pelagianismului la conciliul din Efes din 431. Ceva mai târziu (430-431), redactează Memoriul contra ereziei lui Pelagius și Celestius și împotriva scrierilor lui Iulian (Commonitorium adversum haeresim Pelagii et Caelestii vel etiam scripta Iuliani), în care, sprijinindu-se pe lucrarea lui Augustin Despre pedepsirea și iertarea păcatelor, combate mai ales negarea păcatului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Comparația între doctrinele lui Pavel din Samosata și acelea ale lui Nestorius (Comparatio dogmatum Pauli Samosateni et Nestorii). Se pare că Mercator a rămas apoi la Constantinopol până la moarte, și a publicat un anumit număr de traduceri ale unor texte redactate la concilii și ale unor opere grecești referitoare la controversele cristologice din acea epocă. Bibliografie. Ediții: PL 45. Studii: S. Prete, Mario Mercatore, polemista antipelagiano, Mariett; Torino 1958. 3. Quodvultdeus Acest nume era destul de răspândit în Africa creștină din secolele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de Perpetuus și trimisă poetului ca s-o transpună în versuri. Deși a fost compusă în mai multe etape, opera trebuie plasată în jurul anului 470. Scrierea s-a bucurat de aprecierea lui Perpetuus care l-a invitat pe Paulin să redacteze o inscripție în versuri pentru bazilica Sfântului Martin din Tours pe care Perpetuus o construise și o terminase în 473. Cu această poezie, Paulin a scris douăzeci și cinci de hexametri și a adăugat apoi alte optzeci de versuri în care se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
erezii (De haeresibus) a lui Augustin (p. ???): într-adevăr, Augustin alcătuise o listă de erezii, iar în prologul scrierii sale spusese că, după această listă, ar fi vrut să explice în ce anume ar consta atitudinea ereticului, însă nu mai redactase această explicație. Primasius, așadar, a înțeles să completeze această lacună scriind, așa cum ne spune Isidor din Sevilia, un tratat Despre erezii, în trei cărți, în care explică tot ceea ce Augustin nu apucase să expună la vremea sa: în prima carte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care preamărește încarnarea, minunile și opera de mântuitor a lui Cristos, și Istoriile din Vechiul și din Noul Testament (Historiae Testamenti Veteris et Novi), o culegere de douăzeci și patru de epigrame, compuse fiecare din trei hexametri (adică tristicha: grupuri de trei versuri): redactate într-un stil prețios și concis, acestea rezumă episoade biblice și urmau să aibă funcția de didascalii, probabil în maniera lui Prudențiu din Dittocheon. Opt din aceste epigrame reiau episoade din Vechiul Testament care sunt puse în paralel cu episoadele neotestamentare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
latine care au fost patronate de mari literați precum Ieronim, Rufinus sau Augustin. Deși era o fundație laică, Vivarium-ul nu punea în practică programul cultural enunțat în rescriptul lui Atalaric despre care am vorbit mai sus și pe care îl redactase după normele retoricii Cassiodor însuși, ci respecta practicile din mănăstirile epocii, în ciuda faptului că o mare personalitate precum Cassiodor va fi stimulat un anumit tip de activitate culturală și anume cea focalizată asupra „gramaticii”. Însă era vorba totuși de o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
l-a însărcinat pe Epifanie să traducă operele celor trei istorici și a făcut el însuși o compilație pe baza a ceea ce Epifanie îi pusese la dispoziție. A rezultat o operă în douăsprezece cărți care, în ciuda lacunelor și a pasajelor redactate în grabă, a avut o importanță fundamentală pentru cultura medievală. Alte scrieri ale lui Cassiodor compuse la Vivarium sunt opere originale, chiar dacă și ele sunt dovada unei mentalități de compilator și nu a unei capacități de a organiza într-un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
document de importanță majoră pentru istoria acelor vremuri: sunt 854 de scrisori împărțite în paisprezece cărți; împreună cu cele ale lui Grigorie, au fost adunate și alte epistole care aparțin predecesorului său, papa Pelagius al II-lea, chiar dacă au fost probabil redactate de Grigorie însuși care atunci era diacon. Problemele cu care se confruntă Grigorie sunt diverse: pontiful trebuie să mențină legăturile cu împăratul Bizanțului pentru că acesta era totuși în continuare singurul reprezentant al puterii laice legitime. Pentru a apăra Roma asediată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sprijin de Bizanț, sub a cărui stăpânire - și protecție - se găsea totuși. Există și un Comentariu la prima carte a Regilor (In librum primum Regum expositiones, adică despre I Samuel 1-16), care nu e scris de Grigorie însuși, ci e redactat de un călugăr, Claudiu, care a așternut în scris ceea ce auzise din explicațiile lui Grigorie; la fel s-a întâmplat și cu Comentariul la Cântarea Cântărilor (Expositio in Cantica Canticorum), din care ne-au parvenit fragmente, în care se reia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fuseseră deja scrise și răspândite în anii precedenți, pentru că erau în mod evident foarte cerute de public, însă Grigorie le-a adunat apoi și le-a inclus în 592 în opera mai cuprinzătoare. Scrierea se încheie cu cartea a opta, redactată în 587, “întru slava confesorilor” care se deosebește de cea dinainte pentru că vorbește despre confesori, firește, și ei tot de origine galică. b) Operele minore La sfârșitul Isoriei francilor, Grigorie vorbește și despre sine și despre operele sale. În afară de cele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acesta i-a dedicat și tratatul Despre morală în Iov. Leandru a scris și câteva opere împotriva arienilor, însă s-a păstrat doar un tratat, cel Despre educația fecioarelor și despre disprețuirea celor lumești (De institutione virginum et contemptu mundi), redactat în 589 la sfârșitul conciliului din Toledo: tratatul e dedicat surorii sale, Florentina. Aici, scriitorul reia îndemnurile adresate de Ambrozie surorii sale, Marcelina, ca și alte considerații ale lui Ieronim, Augustin și Cassian referitoare la educația călugărițelor. A murit în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
exegetice ale lui Isidor nu sunt dezbateri unde să fie aduse noi argumente sau care să ajungă la noi rezultate, însă izvoarele antice, Ieronim și Augustin în primul rând, sunt foarte mult exploatate de scriitor care vrea să obțină compendii redactate cu spirit enciclopedic, adică vrea să concentreze cât mai multe informații și reflecții într-un spațiu cât mai redus. Oricum, Isidor vrea să reia învățătura lui Origen, chiar dacă îl cunoaște doar din traduceri, pentru că îl consideră cel mai mare dintre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
împăratului din Occident, Valentinianus al III-lea; însă restul scrierii este la a doua persoană singular). Temelia puterii imperiale, afirmă Chiril, este Cristos; de aceea, împărații nu trebuie să admită nici o blasfemie contra divinității. De aceea, autorul își propune să redacteze pentru ei un compendiu al „tradiției credinței ortodoxe și apostolice”, și, în special, al întrupării Unului-născut (1-4). Intenția e realizată în restul operei (5-45) sub forma unei confutațiuni a opiniilor cristologice eronate. După ce enumeră câteva dintre ele (6), Chiril respinge
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de altfel, violența replicii ne face să ne gândim că existau realmente niște divergențe acolo pentru că Pulcheria, cel puțin, ar fi trecut deja de partea lui Chiril. Oricum, acesta, întors la Alexandria după conciliul din Efes, s-a grăbit să redacteze o Apologie a împăratului în care respingea acuzația că a vrut să producă dezbinări la curte, afirmând, în schimb, că a acționat astfel pentru că, în calitate de preot, considera că e de datoria lui să arate credincioșilor temeiurile dreptei credințe și să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
douăsprezece teze de către Teodoret (Evoptsios, episcop de Ptolemaida în Pentapolis, îi trimisese lui Chiril scrierea lui Teodoret). În nici unul din texte (ce s-au păstrat și în traducere latină și siriană) nu este menționat Efes, așa că trebuie să fi fost redactate în prima parte a lui 431. În fiecare din ele, Chiril procedează sistematic: reproduce de fiecare dată un anatematism, urmat de obiecțiile adversarilor și apoi de propriul răspuns. În scrierea contra orientalilor, apărarea se sprijină în mai multe cazuri pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]