3,870 matches
-
uneori atroce, a celor două Românii: cea reală, profundă, ceaușizată și cea mitică, idealizată, naivă și sentimentală, rămasă la stadiul iluziilor și nostalgiilor, de o imensă bună credință. Dar și a enormelor frustrări acumulate într-o lungă perioadă de sălbatică represiune. Acest tip de traumatizare, pentru vechea generație, este linia de foc a celor două Românii: comunizată și necomunizată. Pretinsa revoluție din 1989 făcea însă și mai improbabilă, chiar imposibilă, orice restitutio in integrum. Pentru cei ce și-au dat seama
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
refuzat. Mai ales că propaganda și educația, prin manualul școlar elementar, a convins masele că vechea Românie a moșierilor a fost iadul pe pământ. Propaganda simplistă, dar tenace, în lipsa unor mijloace alternative de informare, a putut susține, de pildă, că represiunea din 1907 a fost organizată de P.N.Ț., când acest partid nici... nu exista etc. etc. Ștergerea istoriei este însoțită de a ideii diferențierii (inevitabilă, necesară, legitimă) sociale, de merit, economice, pe toate planurile. Inegalitatea de orice tip șochează. Populația
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Populația noii Românii respinge stratificarea evidentă, alteritatea, ca și orice idee venită din străinătate. Este latent sau declarat etnicistă, naționalistă, chiar xenofobă. Minoritățile de orice tip sunt detestate. Ele sunt respinse. Când sunt... sexuale, inspiră chiar repulsie. Sistemul partidului unic, represiunea poliției politice, ordinea integral totalitară, intrată în reflex, face încă greu asimilabilă, în adâncime, ideea democrației pluraliste, regimul partidelor, sistemul parlamentar, existența societății civile independente de Stat. Solidar cu întregul său trecut trăit exclusiv sub regim comunist, noul român nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Dar el de fapt n a existat niciodată. Pentru simplul motiv că nu exista, nici măcar, noțiunea... diavolului 8. în astfel de împrejurări, fragmentarea, ruperea, repudierea, negarea cum vrem să-i spunem a vechii Românii era inevitabilă. Mai ales în condițiile represiunii totalitare, cea mai brutală din toate țările estice comuniste. Și încă un aspect, care-și păstrează întreaga gravitate: noua Românie n-a avut și nu are numai apologeți din generația intelectuală veche. Scindarea culturală a celor două Românii este mai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
literar al secolului XIX a culturii și culturnicului oficial poate fi deci posibilă. Reținem câteva elemente tipice și după toate indiciile încă foarte rezistente. Funcțiile culturii oficiale Funcția de comandă, cea mai importantă dintre toate, strict centralizată, de decizie și represiune, este deținută și exercitată printr o ierarhie precisă și foarte bine disciplinată. Ea are în fruntea sa pe însuși șeful statului, indiferent de titlul sau nominalizarea sa trecută, prezentă sau... viitoare. în regimul anterior, decizia supremă, unică și definitivă era
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Este practic imposibil să demonstrezi acestor spirite că nu au de fapt nici o legitimare de a fi purtători oficiali de cuvânt ai niciunei structuri, că nu pot fi deținătorii unui adevăr cultural unic și, cu atât mai puțin, organe de represiune și intimidare ideologică. Sunt doar oamenii sandwich ai unor sloganuri care vin totuși, orice s-ar spune, dintr-o altă eră ideologică. Dar întrucât la spatele acestui comportament stau și reacții invincibile de amor propriu cele mai virulente, ale vieții
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
al demascării, amenințării și chemării drastice la ordine. Când cere dreptul la replică, de pildă la TV, în legătură cu obiecțiile unui critic, doar că nu pune pistolul pe masă și nu dă telefon la Secu: Umflați-l. Are gestul reflex al represiunii violente, instinctive, ripostei zdrobitoare, impulsul și voluptatea ultimului cuvânt definitiv. Este dogma invincibilă, în stare pură, stafia marxist-leninistă roasă de molii, care încă mai are iluzia că circulă în Europa (mai ales de Est). Un Frankenstein dezafectat și plin de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
atunci, reprezintă încă o dovadă a existenței și chiar a vitalității culturii alternative. Ea s-a manifestat într-o măsură oarecare după cum am observat și cu prilejul discutării diferitelor aspecte ale relației Rezistență și cultură și în plin regim de represiune politică și culturală. Trebuie precizat, în același timp, și cu toată claritatea, că această cultură alternativă nu reprezintă, neapărat și în toate cazurile, ceea ce s-a numit o contra-cultură (în termenii culturii occidentale, de către Theodor Roszak 19 și alții) sau
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
publice (câtă este), cu toate calitățile și insuficiențele acestui mod public și needucat de exprimare. Activul unei astfel de activități este impresionant: exercițiul liber, democratic și profund civic al ideilor personale; defulare ideologică de mari proporții; alternativă spontană la toate represiunile și sclerozele culturii oficiale; satisfacerea și compensarea ideală a viciilor vechiului sistem și a nedreptăților societății actuale. Și multe altele... Dar pasivul? Câteva urmări sunt mai ales deosebit de grave. Lipsa de interes total, dar și de competență reală, face ca
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
tovarăș”, Troica de Radu Ieremiciuc, Scrisoarea mamei către fiul refugiat de Aurel Tudor, A fost odată un poet de Vasile Vorobeț ș.a. Liste cu victime ale ocupației staliniste și ale refugiaților în România, tabele cu persoane martirizate, persecutate, victime ale represiunii autorităților sovietice, tragedia unor localități sunt prezentate la rubrica „Documente bucovinene” (devenită „Documentar”), în timp ce în „Participanți la rezistența antisovietică” se includ mărturii semnate de Ștefan Motrescu, Ștefan Petriu, Simion Opaiț, Vasile Vorobeț ș.a. Sub genericul „File de istorie” sunt inserate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290065_a_291394]
-
Cu alte cuvinte, se poate observa absența oricărei justificări a regimului, mai ales din cauza unor valori cuprinzătoare și ambigue. Dacă au existat diverse forme de participare în timpul experienței autoritare, acestea sunt doar amintiri ale trecutului. Lipsesc și formele evidente de represiune exercitate de poliție, și, prin urmare, rolul aparatelor create pentru a îndeplini aceste atribuțiuni este scăzut, cu precădere cel al armatei. În plus, există o slabă instituționalizare și organizare a ,,statului", dacă nu chiar un adevărat proces de dezinstituționalizare. Armata
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
din coaliție, și, în același timp, îi exclude și îi marginalizează pe toți ceilalți - de exemplu, agricultori sau muncitori (anterior mai mult sau mai puțin activi politic), prin intermediul partidelor sau sindicatelor de clasă. Marginalizarea politică este atinsă datorită combinației dintre represiunea polițienească și folosirea aparatului ideologic adoptat de elitele regimului pentru propria legitimare. Mai ales când urmează unui regim democratic, instaurarea unui regim nedemocratic poate fi rezultatul unei coaliții "împotriva a ceva", decât "pentru ceva", adică o coaliție "negativă". În schimb
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
ca, de pildă, cea de neo-bismarkism [Hermet, 1975]). Definiția lui Linz (vezi mai sus) postulează un pluralism politic limitat și iresponsabil, prezența mentalității caracteristice, absența mobilizării politice externe sau interne, limite definite eronat în mod oficial, dar predictibile în exercitarea represiunii [Linz, 1964: 255]. Despre primele trei caracteristici s-a spus că (atunci când există un anume grad de pluralism și mai mulți actori importanți, politic activi), se crează un spațiu obiectiv pentru opoziții, fie ele reprimate și persecutate, în forme și
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
bugetar). În cele din urmă, regimurile cu militari guvernanți sunt acelea în care controlul și militară a tuturor structurilor politice, birocratice, economice sunt mai profunde. Obiectivele schimbării sunt mai radicale și mai ambițioase, fiind progresive și conservatorii. În aceste regimuri, represiunea este mai mare și probabilitatea de menținere este mai ridicată. Uneori se încearcă, cu rezultate aproape întotdeauna nule, formarea unui puternic partid de masă. Atunci când tentativa are succes și partidul obține un rol relativ autonom, se pătrunde în zona regimurilor
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
este constituită din înalta burghezie oligopolistă și transnațională; 2) regimul este susținut de coaliția dintre militari, specialiști ai coerciției, și tehnocrați, al căror scop este "normalizarea" economică; 3) straturile populare, inițial mobilizate, sunt excluse din politică prin diferitele forme de represiune; 4) excluderea este politică sau economică: transnaționalizarea sporită a economiei favorizează doar capitalul privat și câteva instituții de stat. Dacă se încearcă evaluarea modelului O'Donnell pe baza criteriilor indicate în figura 2.1, se poate adăuga că, alături de coaliția
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
imprevizibile ale puterii liderului și impunerea de sancțiuni. La aceste elemente de bază se pot adăuga câteva precizări. Înainte de toate, "ideologia totalitară este un nucleu al proiectului [...] de transformare totală a realității sociale" [Fisichella, 1976: 209]. De asemenea, vorbind de represiunea accentuată la care face referire acest regim, este de specificat că teroarea totalitară se exprimă și în ce privește "potențiali inamici", "inamici obiectivi", "autori ai unor posibile delicte" și chiar "adepți" (adică toți cei care, într-un fel sau în altul, independent
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
urmarea unui amplu recurs la mijloace coercitive, va fi mult mai dificil pentru noii guvernanți să obțină legitimitate ținând cont de reacția structurilor politice învinse; cu cât opoziția va fi mai mare, cu atât mai dur va fi recursul la represiune. Din contră, un grad mai restrâns de violență permite noilor guvernanți să afișeze o tendință spre continuitate și garantează un succes mai mare în atragerea și convingerea grupurilor politice excluse din nucleul aflat la putere. În acest caz, atât opoziția
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
mai restrâns de violență permite noilor guvernanți să afișeze o tendință spre continuitate și garantează un succes mai mare în atragerea și convingerea grupurilor politice excluse din nucleul aflat la putere. În acest caz, atât opoziția, cât și recursul la represiune rsunt minore. Care sunt condițiile care garantează succesul unei instaurări autoritare și a unei consolidări relative? Îndreptându-ne atenția, cu precădere, spre experiențele Americii Latine, se observă prezența următorilor factori: a) forță organizatorică semnificativă și o unitate ideologică a actorilor
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
noii guvernanți purced, în unele regimuri, la crearea unor structuri noi. Este vorba de structurile de legitimare (organe a căror activitate principală este controlul comunității politice și asigurarea legitimității regimului, acțiuni prin care, printre altele, se limitează posibilitatea recurgerii la represiune. Structurile în discuție sunt (în principal) partidele unice și sindicatele, la care se poate adauga o întreagă serie de organizații colaterale. Unele dintre ele - de exemplu, partidul - ar putea proveni din regimul precedent. În acest caz, s-ar putea număra
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
amplu inițiat de structurile în cauza: mobilizarea de la nivel înalt. Structura care joacă rolul de activare a participării controlate este partidul unic (organizarea, imaginea, militanții și activitatea acestuia fiind coordonate de la centru). Într-un regim autoritar cu o capacitate de represiune scăzută, instaurat în urma unei crize, după o lungă perioadă de tranziție și precedat de o puternică polarizare politică, apare frecvent o politică de demobilizare care coexistă cu mobilizarea promovată de la nivel înalt. Este vorba de o contradicție doar aparentă. De
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
o mare măsură, de modalitățile de desfășurare și de succesul înregistrat. Primele chestiuni importante care vor apărea vor fi cele legate de originile crizei regimului anterior. În aceasta situație, procesul de luare a deciziilor este facilitat de capacitatea crescută de represiune a regimului autoritar. În plus, luarea acestor decizii consolidează semnificativ coaliția dominantă prin faptul că participantii conștientizează implicarea lor într-un joc "de suma pozitivă", cu câștig pentru toți. Demonstrarea eficacității decizionale și a eficienței noilor instituții va aduce o
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
capacitatea represivă) li se adaugă (eventual) cei ce au ieșit din coaliția dominantă, și care, prin urmare, sunt nemultumiți de maniera în care s-a consolidat regimul. În privința primilor - oponenții regimului - unica posibilitate aflată la îndemâna guvernanților este recurgerea la o represiune mai mare. În privința celorlalți - de obicei opozanții din regim -, odată cu represiunea și demobilizarea, se poate urmări și obținerea legitimității. Nu trebuie omis monopolul deținut de reprezentanții regimului autoritar asupra tuturor mijoacelor de comunicare, adică căile prin care se fac publice
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
coaliția dominantă, și care, prin urmare, sunt nemultumiți de maniera în care s-a consolidat regimul. În privința primilor - oponenții regimului - unica posibilitate aflată la îndemâna guvernanților este recurgerea la o represiune mai mare. În privința celorlalți - de obicei opozanții din regim -, odată cu represiunea și demobilizarea, se poate urmări și obținerea legitimității. Nu trebuie omis monopolul deținut de reprezentanții regimului autoritar asupra tuturor mijoacelor de comunicare, adică căile prin care se fac publice succesele, și, totodată, prin care se camufleză eșecurile și opoziția existentă
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
criză. Primele două categorii de efecte sunt legate de următoarele elemente: a) gradul de organizare, consolidare și amplitudine a coaliției dominante; b) gradul de legitimitate la nivel de masă, dar, mai presus de aceasta de eficacitatea deciziilor incluse în planul represiunii exercitate de regim. Dacă regimul se confruntă cu revolte civile, opoziții puternice, probleme cruciale (fară soluționare), și, dacă, în interiorul coaliției dominante, există conflicte privind modurile de soluționare a problemelor fundamentale (aceiași actori dispunând de resurse coercitive și de o influență
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
pentru a rezista la dificultățile prezente în coaliția dominantă și la presiunea exercitată de societatea civilă, mult mai slabă și cu o exprimare dificilă. Răspunsul lor, în încercarea de a depăși criza, urmare a acelor transformări, se traduce prin: continuarea represiunii împotriva societății civile, și, simultan, operarea unei "deschideri" democratice, care va fi una aparentă, doar de fațadă. De exemplu, ca reacție la demonstrațiile pașnice, la greve, la acte de terorism, la apariția sindicatelor, a partidelor clandestine și a tuturor activităților
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]