4,965 matches
-
a determina sau a completa ideea principală, ci mai ales pentru a o caracteriza și pentru a o face mai savuroasă, mai sensibilă sau mai energică", ca să reluăm termenii lui Fontanier de la începutul secolului al XIX-lea242. Cu alte cuvinte, epitetul retoric nu ar contribui la referința substantivului. Subansamblul de epitete retorice, epitetele de natură sunt plasate în fața substantivului (întunecata noapte, strâmtul coridor...); efectul dorit este acela de a face să apară o parte din semnificatul substantivului care le urmează. De fapt
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pentru a o caracteriza și pentru a o face mai savuroasă, mai sensibilă sau mai energică", ca să reluăm termenii lui Fontanier de la începutul secolului al XIX-lea242. Cu alte cuvinte, epitetul retoric nu ar contribui la referința substantivului. Subansamblul de epitete retorice, epitetele de natură sunt plasate în fața substantivului (întunecata noapte, strâmtul coridor...); efectul dorit este acela de a face să apară o parte din semnificatul substantivului care le urmează. De fapt, să analizăm: (1) un întuneric și (1') un zid negru
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
discurs. Se definește astfel o identitate enunțiativă (dar și socială și ideologică) puternică sau "de slabă consistență doctrinală", ce se reconfigurează neîncetat prin "interdiscurs". 8 Genurile de discurs nu se referă aici la formele canonice perpetuate de tradiția literară și retorică. În semiotică, analiza discursului și analiza textuală, noțiunea se aplică și în afara domeniului literar, în funcție de varii puncte de vedere (funcțional, enunțiativ, textual, comunicațional). D. Maingueneau propune reperarea și descrierea discursurilor constituente, "discursuri ce dau sens actelor colectivității" și sunt temei
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
trad. de Anca Cristodorescu Fuerea), Editura Eminescu, București, 1976, p. 93. 241 Émile Zola, O pagină de dragoste, (trad. de Teodora Popa-Mazilu), Editura Eminescu, București, 1971, p. 52. 242 Les Figures du Discours, Flammarion, Paris,1968, p. 324. Despre epitetele retorice, a se vedea și articolul de sinteză al lui F. Berlan, "L'épithète entre rhétorique, logique et grammaire aux XVIIe et XVIIIe siécles", Histoire, épisté-mologie, langage, tomul 14, I, 1992, pp. 181-198. 243 Gustave Flaubert, 1976, (trad. de Lucia Demetrius
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
tonul critic maiorescian: „am împrumutat de la străini numai superficialități, haina din afară, litera, iar nu spiritul, sau spre a vorbi după stilul vechi, slova, iar nu duhul“ (Tainele inimei). În vreme ce discursul pașoptist înmulțea variațiunile pe această temă, cultivând stăruitor figura retorică a „veșmintelor“, practica pașoptistă continua neabătut pionieratul ei constructiv, în cadrul căruia „formele fără fond“ îndeplineau rolul de punct arhimedic. Nu există domeniu al culturii noastre moderne care să fi debutat în alt chip, nu există instituție care să fi ocolit
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
de Fier are acces la o Românie populară a zâmbetului și energiei. Tradiția potemkiniadei este aclimatizată, creator. Ca și manifestările interbelice ale lui Willi Münzeberg, festivalul de la București este o ocazie de a seduce intelectualitatea fascinată de mitul sovietic. Carcasa retorică este atractivă - lagărul socialist luptă pentru autodeterminare, pace și egalitate. "Reacțiunea" intenționează să robească popoare, cu armele teribile ale dolarului și bombei atomice. Ceea ce vizitatorii generoși nu vor putea întrevedea este adâncul, pântecul lumii noi, acel revers al medaliei staliniste
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
sau prelucrări discret presărate în corpul poemului, pe care ochiul atent le descoperă cu delicii. Propoziția pe care i-o șoptește încet iubitei: "Iubito, chiar azi am tors din caierul vremii o zi minunată" - această propoziție este tipică pentru modul retoric al pașoptismului; "colindele line ale stelelor vechi urcă în clarul de lună încet ca un fum" ar putea oricând să fie o parafrază aritmică, din punct de vedere al ritmurilor clasice, antice, după vreo imagine luată din pastelurile de iarnă
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
rând și "dovediți" ca lucrând în slujba fascismului. "Ce autoritate culturală - fie ea și simplă decorativă - mai pot avea niște moaște de care s-au slujit tâlharii fasciști în opera lor de înșelare și robire a poporului român?", se întreabă retoric autorul anonim. Lista celor înfierați continuă cu cei ce publicau în paginile revistei: Mircea Vulcănescu și Radu Tudoran. Afectat de grija pentru onoarea revistei astfel recenzate, autorul anonim se întreba în final: Ce caută această pleiadă de slugi culturale care
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ne vine, Destul cu scrâșniri și suspine, Nălțați grele frunți aplecate, Robaci din a muncii cetateMijește o rază de bine În muced bordei și-n uzine, Mijește, lucește, răzbateSimți soră? Simți frate?" Firește, întrebările adresate celor doi interlocutori imaginari sunt retorice, pentru că poetul continuă să le spună că dreptatea vine de la Soare- răsare și că în curând va veni momentul pentru a intra în "sfântul război pentru drepturi". Fratele și sora trebuie doar să simtă că le vine. De reținut este
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
imens/ pe cerul înstelat/ pumnul strâns al piscurilor înălțat ca un steag". Primele volume surprind măcar prin inovațiile stilistice, prin retorismul adresării. Astfel în Anna-Mad se revalorifică vechi motive romantice, există o oarecare prospețime a limbajului poetic atât în exclamațiile retorice ("o, melancolia atlasului geografic!", "Ce echinocțiu nesperat/ între zi și noapte,/ Anna-Mad,/ Ce resemnată eternitate" - fie ele și sub forma unor avertismente: Sunt îndrăgostitul algelor, Anna-Mad,/ îți spuneam atunci, sunt spărgătorul de visuri/ teme-te de mine!"), cât și în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a treia, o traducere a unui poem, Patrie de Nicola Furnagiev, din "poezia tânără bulgară". Nici celelalte două numere ale revistei nu se orientează mai mult spre poezie. Astfel în nr. 3, Simion Stolnicu publică Talisman, text deschis cu invocarea retorică a "Poetului Nou". I se alătură poezia lui Paul Dimitriu, Răscruce, și cea a lui Mihu Dragomir, Punct. Ultimul număr conține, în afara traducerii unui poem de Ady Endre, Pe țărm de ape'ntunecate, un Poem al lui George Meniuc și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ceea ce ați făcut în primăvara voastră. Iar când vă veți aduna la sfatul cel mare al morții, veți fi fericiți. Căci oamenii cari au în sufletul lor atâtea stele, încât pot să dea și altora, sunt înțelepții acestei lumi." Stilul retoric este în mare parte cel al epocii. Articolul amintit este, de altminteri, și unul menit să fixeze orientarea revistei, aceasta va fi, în principal, una a noii generații care să-i reflecte aspirațiile, sufletul generos. De altfel, în Albatros, nu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a resemnării, a reificării sentimentului în cuvânt. Acvaticul, imagine nostalgică a apei, a mării, imprimată în sufletul poetului, spun unii comentatori, de călătoriile întreprinse în compania tatălui său, e, aproape, omniprezent. La întrebarea pe care Gaston Bachelard și-o adresa retoric în volumul L'eau et les Rêves (1942), " Oare n-a fost Moartea cel dintâi Navigator?"224, Constant Tonegaru pare a răspunde afirmativ. Peisajele acvatice distorsionate și distorsionante sunt strâns legate de imaginarul apocaliptic sau, cel puțin, de unul care
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
din masa anonimatului. De fiecare dată însă se simte în aura ce le înconjoară ceva din misterul Eumenei. Tonurile se îndepărtează uneori de sonoritățile incantatorii ale poemelor dedicate Eumenei. Există o oarecare violență în exprimare, limbajul este frust, sfidând regulile retoricei înalte: "Vreau să te iubesc numai pe tine/ Olivia, cu dragoste de câine.// Ce-mi pasă dacă-mi încui ușa/ Și dorm beat lângă prag!/ Știu că ești aproape de mine/ Și-ți sunt cât Dumnezeu de drag", Olivia). Jocul dintre
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
negate, dar sunt absolut necesare), atrăgând atenția că banalizarea excesivă duce la falsitate și eșec. Poemele devin protestatare, violente, nu atât prin mesajul transmis, cât prin sugestii și prin modul de organizare a materialului poetic, astfel nu lipsesc imperativele, interogațiile retorice, tot arsenalul unui fals dialog: "Și stingeți odată această cumplită/ lampă scormonitoarea de iad,/ care-mi bate în ochi!... V-am spus tot, vă jur! La urma urmei,/ din câte adevăruri se compune un om?... Plata, vă rog!/ Voi, picioare
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
garoafe roșii pe sicriu...", Pacienți), iar pe de altă parte, prin modul de structurare a textelor, din enunțuri eliptice, sacadate, din construcții frânte (ingambamentul revine constant), din trecerea rapidă de la o imagine la alta, din enumerații și gradații, din invocații retorice care introduc schimbări de ritm neașteptate, din adresări directe fie sub formă de interogații, fie prin sublinieri ale unor idei. Tot spațiul cotidian este refăcut la nivel verbal, eliberat de idilizările poeziei și chiar de cele ale discursului cotidian. Nu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
aici ar fi prezentat vreun tablou, ci pentru că descrierea se face în așa fel încât se creează această impresie. Tratarea în registru derizoriu a peisajului nocturn e evidentă: "Vai, ce baltă, cu sepia era noaptea, și Luna veșnică plută!", exclamațiile retorice nu mai au darul de a impune textului registrul sublim. Înlocuirea peisajului lacustru romantic cu imaginea bălții reprezintă o schimbare de perspectivă. E o sugestie a nemișcării, dar reprezintă și o ideea de nesemnificativ, o imagine capabilă doar să stârnească
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pe sine însuși sub semnul acvaticului, unul mucezit, pierdut în universul morții, al subconștientului ("eu dormitam ca apa în țevile subterane de plumb"), incertitudinea asupra propriilor senzații, asupra lumii în care se mișcă e marcată atât semantic ("nedumerit"), cât și retoric, prin interogație: "și nedumerit asupra luminii: era stea ori semnul de la canton?" E o pendulare între convenție poetică și refuz al ei. Totul e prilej de reverie, dar una deformatoare, marcată explicit " Se făcea că mă șerpuiau brațe fierbinți de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nota lucidă schimbă textul, e dorință și negare a ei. Mitul iubirii pure, spirituale e adus în prezent, există însă o anumită discreție în distrugerea clișeelor, "sigurătatea era mai ieftină/ chiar decât îmbrățișările ei..." Tonul polemic se remarcă în elementele retorice, în reluările de tip refren care subliniază plictisul, banalul existențial, în punerea în opoziție a aspirațiilor "Femeia avea ochi obosiți și buze de anilină;/ aș fi putut să o sărut până dimineață -/ dar ea voia bani și eu vream să
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
jocul replicilor ironice, doar descrierea aceasta a cerului, la nivel cromatic și a stelelor, la nivel cantitativ, pare a fi reală și în literatură și în viață, restul e ficțiune. Tabu, un metatext ironic, adoptă aceeași structură a textului exagerat retoric. Repetițiile funcționează și aici ca un semnal de alarmă pentru deturnarea textului de la lirica așa-zis serioasă. Tabu semnifică, în realitate, tocmai o încălcare a tabuurilor literare. Reușita textului constă chiar în faptul că nu e doar o încercare de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
înțelegerii umane. Siguranța/ certitudinea e legată tocmai de proiecția în viitor, dacă trecutul sau prezentul sunt inconsistente, vagi, greu de surprins, universul imaginar proiectat capătă o consistență mult mai mare. Termenul de întărire "zău" face și el parte din arsenalul retoric cu care se joacă poetul, "dar Luna zău, aș pune-o într-un cuier/ să nu se mai miște așa tradițional/ și-aș descărca într-însa o carabină Manlicher". Nu e o revoltă împotriva peisajului propriu-zis, sufocant, plictisitor ca la
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
un anumit sens, ci se repliază asupra ei însăși, devenindu-și propriul referent. Autoreferențialitatea e asumată explicit în cazul textualiștilor, care nu o introduc ca pe o inovație, ci ca pe un discurs metatextual conștientizat. Astfel Liviu Ioan Stoiciu intervine retoric "să mai scriu?..., întreabă, moale, tăind firul/ în patru, o literă (cu sapa pe/ strat, punând/ sămânță de ridichi pe un pământ bine/ netezit)... nu/ vezi?..., o formă de craniu de mort, ghici ce/ clar de sub masă (la care stau
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cazuri se remarcă dublarea prezentării existenței cotidiene, aparent lipsite de orice importanță sau de vreo semnificație simbolică (dar care este resemantizată prin reconstituirea ei după alte legi decât cele comune, după legile textului literar), dublarea ei de utilizarea unor procedee retorice, a unor elemente de limbaj menite să creeze impresia unui discurs autentic, oral. Alteori elementele atât de cunoscute capătă forme sau atribute ciudate, neașteptate: "Fumul de țigară răsucea un burghiu în tavan la ora cea mai tardivă (...)" (Poem din sanatoriul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de poetică. În astfel de texte, nota Radu G. Țeposu, "universul liric, în care se întrevede, polemic, și un kitsch psihologic, e desolemnizat prin limbajul umil, argotic, mustind de pitorescul oralității. Sensul polemic e întotdeauna evident, transparent"253. Discursivitatea, adresarea retorică revine și la Ion Caraion: "Domnii mei, domnii mei,/ n-am să termin niciodată de scris." (Memorie), și e comparabilă cu spectacolul pe care-l introduc în text chiar și poeții generației '70: Unde se scurge mercurul, vă întreb, domnilor
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și ca întotdeauna/ va fi vorba despre dragoste și despre dimineață", "Ei, dar cât te poți iubi cu o fată/ care e și țărancă și n-are decât paisprezece ani!..." (Poem în vilegiatură, Geo Dumitrescu). La Tonegaru, întâlnim aceeași intervinție retorică și în alte texte: " - Domnule paznic intervino să termin cu acest romantism,/ altfel mâine seară clarul Lunii mă îneacă precis." (Poem din sanatoriul dr. Zed). Și aici discursul se răsfrânge aupra lui însuși, orice tentativă de adoptare a unor modalități
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]