4,067 matches
-
grajdul cailor și sparge pământul și sapă acolo, că vei afla nește oase de cal și căpățâna calului și apucă căpățina și dă cu ea de pământ de trei ori și zi: «Țio! Cal de hadă. Câinii carnea ți-o roadă, poartî-mă și pe mine cât ai purtat pe taica!»”. Localizarea precisă a hainelor și calului, ritualul de revigorare a pute¬rilor magice, retrase în craniul calului, precum și formula incantatorie conturează o conștiință specializată la nivel ritual, fără de care trecerea în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de conflicte interne. Dacă ne-am referi doar la era noastră, Imperiul Roman a cunoscut decăderea prin împărați ca Nero sau Caligula, Imperiul Otoman a fost radiografiat excelent de marele om de cultură român Dimitrie Cantemir, Imperiul Hasburgic a fost ros de bicefalitatea austro-ungară. De ce oare ar face excepție imperiul ruso-sovietic, măcinat de atâtea nemulțumiri și contradicții? Eu cred că învelișurile de protecție construite cu măiestrie, dar și cu viclenia minciunii, l-au determinat pe omul sovietic să se bucure de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
sau (re)cunoaște autorul? Să fim serioși: nu contează. Iată-l, deci: Bocetul și rugăciunea bucătăresei slugilor Amanda Woyke Când copilele ei (le chema Stine Trude Lovise) pentru că spicul putrezit de ploi, culcat de piatră, era ars de secetă și ros de șoareci de nu mai rămânea nimic de treierat, meiul nu lega bob, păsatul nu se muia, terciul de ovăz nu se-ndulcea și lipia nu creștea, au murit de foame toate trei, înainte de a se însera de două ori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Parascheva, la jmecheriile populisto-democratico-cetățenești, e de spus că Boborul a pus botul la ele și s-a simțit grozav, încântat, dânsul, Nenea Poporul, că are o ocupație. Nici fripturiștii din jurul hariastmaticului primare nu or dus-o prea rău. Oscioare de ros le-a dat cu generozitate, cât și apartamente în blocuri de calitate. Nu fu mai rău decât colegul său clujean, decât Ghiță Funar, decât cel ce aduna până și voturile maghiarilor îmbogățiți la "Caritas". Se zvonește că însuși Ion Vartic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ne ferești Bolile tămăduiești Pâine, Tu ne dăruiești Pâinea și cu vin Acela-i Trup Divin Și e Cina ce de Taină Să luăm bine seamă! Cu Tine prăznuim Inimi curate să fim Un ogor curat Cu grâu nou Însămânțat Roadă multă, rod bogat Și cu fapte Încărcat Ai Tăi fii să fim Ție Doamne să-Ți slujim Cuvântul să Ți-l ascultăm Fapte și rugăciuni s-avem Dar noi Doamne Nu suntem Râvnitori și silitori Te rugăm Doamne Ajută-ne
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Bolile tămăduiești Pâine, Tu ne dăruiești Pâinea și cu vin Acela-i Trup Divin Și e Cina ce de Taină Să luăm bine seamă! Cu Tine prăznuim Inimi curate să fim Un ogor curat Cu grâu nou Însămânțat Roadă multă, rod bogat Și cu fapte Încărcat Ai Tăi fii să fim Ție Doamne să-Ți slujim Cuvântul să Ți-l ascultăm Fapte și rugăciuni s-avem Dar noi Doamne Nu suntem Râvnitori și silitori Te rugăm Doamne Ajută-ne să facem
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
-l ajunge din urmă. „- Dom’le, eu merg de mult în spatele dumneatale. Ce tot schimbi sacul ăsta de pe dreapta, pe stânga ?” „- Dom’le, știi de ce, dom'le ? Eu în sac am șoareci și dacă-i las într-un singur loc, rod sacul și pleacă ! Așa-i plimb de colo-colo, ca să n-aibă timp să roadă sacu’ !” [râde cu poftă] Așa făceau și cu noi. Păi, dacă noi, duminica nici n-aveam timp să ne odihnim, să te mai uiți la televizor
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
schimbi sacul ăsta de pe dreapta, pe stânga ?” „- Dom’le, știi de ce, dom'le ? Eu în sac am șoareci și dacă-i las într-un singur loc, rod sacul și pleacă ! Așa-i plimb de colo-colo, ca să n-aibă timp să roadă sacu’ !” [râde cu poftă] Așa făceau și cu noi. Păi, dacă noi, duminica nici n-aveam timp să ne odihnim, să te mai uiți la televizor, luni dimineață trebuia să vii la șase, dacă era. Că și noi, șefii de
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
zburând prin văzduh. Aerul era întunecat, atât de multe erau adunate împreună și nu mă mir că secătuiesc tot ținutul prin care trec, deoarece am văzut în Moldova o baltă uscată în care fuseseră trestii foarte tari pe care le roseseră până la două degete de la pămât”. În cursul zilei de 10 iulie, turcii s-au apropiat cu artileria de linia de apărare a armatelor rusești, provocând pierderi de vieți omenești, iar tătarii au prădat mijloace de transport cu bunuri. Alte lucruri
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
000 și aproape 80.000 de cai. Un anonim francez din tabăra turcă avansează cifra de 20.000 morți. Caii, timp de cinci zile și cinci nopți, au fost fără apă și nutreț, de aceea au ajuns în situația să roadă lemnul și pielea de la căruțe. Ordinul de a fi sacrificați caii pentru a asigura hrana ostașilor a fost, în cele din urmă, contramandat. În Jurnalul său, Petru cel Mare a prezentat situația pierderilor: total uciși, răniți, dispăruți și luați prizonieri
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de conviețuire, moravii husiți și coloniștii unguri, veniți în Moldova în perioade diferite, s-au integrat social, deoarece urma acestora s-a pierdut cu totul. Propaganda energică și perseverentă a misionarilor și episcopilor catolici în Moldova pare să fi dat roade, căci, în raportul său din 1571, Giorgio Vasari, secretarul episcopului de Kamenec-Podolsk, comunica nunțiului papal următoarele: „Vă înștiințez cum că Mihail Thabuk Fegedin, predicator foarte elocinte, ungur de origine, care locuiește la Trotuș în Moldova, la hotarul Transilvaniei, a adus
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
au cărat. CÎnd am căutat sub masă, pistolul dispăruse, dar tocul rămăsese. Stăteam În alt bar cu mexicanul care vorbea engleză. CÎntărețul și ceilalți doi mexicani plecaseră. Locul era scăldat Într-o lumină galbenă și slabă. Un cap de taur ros de molii, montat pe o placă, atîrna deasupra barului de mahon. Imagini cu toreadori, unele cu autograf, decorau pereții. Cuvîntul „saloon” era gravat În ușa rotativă din sticlă mată. M-am trezit citind și recitind cuvîntul „saloon”. Am avut senzația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
regelui, pe care Carp îl înlo cuia prin Carol cu regență germană. Tülff a cerut, prin Tzigara, să vadă pe Maiorescu și Marghiloman; ei au declarat că nu vor face primul pas. Maiorescu a perseverat în această atitudine, dar Marghiloman, ros de ambiție, a găsit un mijloc genial de a-și salva demnitatea și de a lucra cu germanii. După cum o povestește în cele brele lui memorii, în loc de a-i face o vizită, l-a invitat la masă și se lăuda
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
să-i conving mai bine pe ai mei și să le schimb grijile în speranță. Bărbatul meu, mai ales, era pesimist, puterea germanilor și incoerența în luptele Aliaților îl înspăimântau. Mai slăbise un kilogram, se redusese la 52 și se rodea zi și noapte. [Biata mama nu se putuse obișnui cu internarea noastră; toată filozofia ce dezvoltam în scrisori rămăsese zadarnică, până ne văzu revenite.]( Ediția I, 1937, p. 262. ) spiritele la bucurești Cu ce bucurie fui primită, se înțelege lesne
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
când eram toți sub impresia morții mamei, nu ne chemă pe noi la Florica să petrecem aceste prime triste sărbători de Paști, ci pe familia Știrbey. Eliza nu știa cum să ne elimine din intimitatea bărbatului ei, gelozia morbidă o rodea și, pentru a ne înlocui atrăgea pe frate-său cu fetele lui. Acestea, gentile, copilăroase, frumoase, bine crescute, dar cu nimic serios și substanțial în capul lor de păsărele, aduceau o notă veselă în viața lui Ionel, care fusese atât
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fără coadă, ursul tot se mai duce la baltă. * De când are mașină, Irimia nu mai dă cu oiștea în gard. * De când a fost restructurat, acarul Păun nu mai trage chiar toate ponoasele. * De când cu Postul Mare, nici Grivei nu mai roade oasele; le mănâncă oamenii. * Drumarii sapă groapa altora. * Nici în car, nici în teleguță, ci în Mercedes. * Indiferent unde dai, tot în capul tău crapă. * Racul dă înapoi mai încet; economia de piață - mai repede. * Melcul merge mai repede decât
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
a nu „greși“, dar ne câștigau întotdeauna prin faptul că nu foloseau limba de lemn a epocii. Iar câteodată lăsau la o parte prudența și își îngăduiau mici libertăți, aluzii critice, în fond benigne, la actualitate, sau lansau doar savu roase vorbe de spirit care și acestea șocau, stârneau vâlvă, contrastând cu stilul înțepenit, posomorât și mereu previzibil al discursurilor epocii. Îmi amintesc ce succes a repurtat Victor Eftimiu la o întâlnire cu studenții filologi, când, vorbindu-le acestora despre piesele
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
faptele mărunte, trecătoare, în "maiestuoasa curgere a dezvoltărilor istorice". Iubea ritmul organic, nu febra salturilor; cinstea, prin imersi unile sale temporale, ființa arheică în istorie, paseismul regresiv și își mărturisea fascinația medievalismului și miracolul conservării, apărând această insulă de latinitate "roasă pe margini", mereu amenințată, constrânsă prin deromânizare să-și uite limba și obârșiile. Era implicat dar netranzacțional și vădea "dârzenie ideologică"". Adrian Dinu Rachieru, constatând că, mai ales în ultimii ani, "asaltul detractorilor" lui Eminescu s-a întețit, aducând după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Mihăilescu, personajul principal al poemului. În viziunea mea, portretul semantic al lui Cătălin are o mai accentuată dedublare decât cel al Cătălinei, evoluția sa în text fiind abruptă și polarizată în două înfățișări substanțial diferite") și Rosa del Conte ("interpretarea Rosei del Conte nu părăsește opoziția tradițională cer-pământ, deși, paradoxal, se întoarce la ea după ce descoperise o cale mai profundă de înțelegere a textului și mentalitatea creatoare a lui Eminescu, în care, după accepția mea, cosmicul nu este imaginea divinului /ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în special: catastif, cărturar, condei, filă, hârtie, plic, tipar, bibliotecă etc., etc." Discuția pleacă de la sintagma "galbenele file", din Scrisoarea II, ce "evocă manuscrisele "învechite" ale Poetului". Pentru ca "epitetul cromatic galben", regăsit în Pajul Cupidon să-l afle asociat cu "ros de molii" ("În volumul ros de molii"), o îmbinare "tipic eminesciană, vecină, ca sursă de trimiteri și iradiații semantico-stilistice, cu galbenele file, dar stârnind, parcă mai abitir, impresia amară cășunată de diferitele întruchipări ale degradării fizice, nu lipsită, totuși, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
filă, hârtie, plic, tipar, bibliotecă etc., etc." Discuția pleacă de la sintagma "galbenele file", din Scrisoarea II, ce "evocă manuscrisele "învechite" ale Poetului". Pentru ca "epitetul cromatic galben", regăsit în Pajul Cupidon să-l afle asociat cu "ros de molii" ("În volumul ros de molii"), o îmbinare "tipic eminesciană, vecină, ca sursă de trimiteri și iradiații semantico-stilistice, cu galbenele file, dar stârnind, parcă mai abitir, impresia amară cășunată de diferitele întruchipări ale degradării fizice, nu lipsită, totuși, de acea simțire tandră, sfiită, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Nu, nu e vorba de asta ripostează molcom Poetul. Poezia mea sper să fie cândva înțeleasă în adevărul ei. Desigur, în ea, în dosul ei, e prezentă conștient, ca rod al unor lecturi îndelungate și al auzitelor, și poate inconștient, rod unor vremuri de plăsmuiri poetice pe care le purtăm în mod natural în noi, marea lecție a poeziei populare [...] poezia de dragoste și poemele de exaltare istorică a neamului, constituie aspectul romantic al experienței mele poetice"". În actul al doilea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
la meciul dintre cele două echipe. Meciul a fost echilibrat, cu destule situații de poartă și fără momente moarte, specifice fotbalului din ligile inferioare. Băcăuanii au început meciul tare, dorind să se impună încă de la început, tactică ce a dat roade pentru că, în minutul 17, echipa lui Gheorghe Poenaru a deschis scorul prin Doboș, care a prins un șut de senzație de la aproape 20 de metri, mingea a lovit bara stângă a porții lui Stoica, după care a ricoșat în plasa
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
nu!) pe care le avem, și să fim partizanii unui optimism justificat pentru românii de la începutul mileniului al III-lea: Să sperăm că poporul nostru, ghiftuit de hrană exotică, indigestă, ce consumă zilnic, va înțelege că trebuie să-i prefere roadă sădită și cultivată pe pământul patriei". Ilie DAN TABEL CRONOLOGIC 1838. La 1 februarie s-a născut la Fălticeni, ca fiu al postelnicului Matei Gane și al Ruxandrei Văsescu-Gane, Nicolae Gane, care va semna mai târziu Nicu Gane, N. Gane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
aflai dinaintea unei fețe polițienești, bună de fotografiat. Închipuiți-vă un om încrețit, posomorât, cu niște sprâncene mari, zburlite, de-i acopereau ochii pe jumătate, cu un nas cât o patlagică 89, plin de negei, cu niște musteți țăpoșe 90, roase de halbele de bere, și care ținea într-un colț de gură o lulea voluminoasă cât și nasul lui, iar prin celalalt colț de gură scuipa printre dinți la un metru depărtare. El sta pe un scaun de lemn picior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]