4,531 matches
-
ar fi fost dusă în 1575 în Iași de logofătul Ion Golia. În anul 1388 Petru Mușat muta capitala Moldovei de la Siret la Suceava și tot atunci Siret devine domeniu al șotiilor de principi. În 1391 este depus la Biserică Romano-Catolică din Siret un corporaliu făcător de minuni, transformând localitatea într-un important centru de pelerinaj atât pentru credincioșii romano-catolici cât și pentru cei ortodocși. Din 1395 încep să fie înființate școli pe langă bisericile ortodoxe din Siret. În 1401 orașul
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
Moldovei de la Siret la Suceava și tot atunci Siret devine domeniu al șotiilor de principi. În 1391 este depus la Biserică Romano-Catolică din Siret un corporaliu făcător de minuni, transformând localitatea într-un important centru de pelerinaj atât pentru credincioșii romano-catolici cât și pentru cei ortodocși. Din 1395 încep să fie înființate școli pe langă bisericile ortodoxe din Siret. În 1401 orașul este amintit că reședința episcopala a armenilor, informație contestată de unii istorici. Șiretul avea în vremea respectivă o puternică
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
stabiliți în Siret. În acest mod populația orașului începe să se refacă după dezastrul provocat de epidemia de holeră din 1770. În 1795 este pusă în funcțiune fabrică de bere a lui Menard Beil. În 1826 este finalizată construcția Bisericii Romano-Catolice din Siret. În 1828 este construită primăria veche, clădire care există și în momentul de față și unde funcționează o policlinica. În 1840 este construit Templul Mare evreiesc, loc unde a funcționat o școală hasidică. În anul 1849 este instituit
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
patru fabrici de cărămizi, ateliere de dogărie și curelărie, există un liceu de băieți, două școli primare și două grădinițe de copii, un cinematograf, două bănci (Bancă Comercială Sireteană și Banca Gospodarilor), trei biserici ortodoxe, o biserică greco-catolica, o biserică romano-catolică, o biserică evanghelico-luterană, două sinagogi, șapte case de rugăciune evreiești, o casă de rugăciune a creștinilor după Evanghelie, un protopopiat ortodox. De asemenea orașul dispune de gară, primărie, prefectura, judecătorie de ocol, percepție fiscală, serviciu sanitar, serviciu veterinar, notar public
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
de muncitori străini, maghiari și germani. Acest lucru reiese și din faptul că la "Școala privată a „Societății Forestiere”", înființată în anul 1904, se preda în limbile "română, maghiară și germană". De asemenea, aici a existat și există o "parohie romano-catolică", existența ei fiind determinată de existența maghiarilor și a unor italieni (specialiști ai fabricii de cherestea). Prima școală a Brezoiului a fost înființată în anul 1838. Alta scoala a fost infiintata în 1864 la "Călinești", în 1904 Școala cu clasele
Brezoi () [Corola-website/Science/297098_a_298427]
-
și maghiari (8,73%). Pentru 6,08% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (79,17%), dar există și minorități de reformați (6,73%), greco-catolici (2,04%), penticostali (1,72%) și romano-catolici (1,66%). Pentru 6,17% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. Descoperirea unei securi de piatră cioplita la Curciu și a unor oase de mamut la Dumbrăveni, aduc ipoteza că în aria orașului au existat așezări omenești încă din
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
Astfel, școala s-a dezvoltat în Dumbrăveni înainte de a lua avânt în alte orașe ale Transilvaniei, unde vor începe să ia ființă școli abia după edictul "Rațio educationis" dat în 1774 de Maria Terezia. În anul 1842, ia ființă gimnaziul romano-catolic "Rafael Alexandru", iar în 1847 Liceul maghiar care funcționează până în anul 1919, când se transformă în Liceul teoretic "Timotei Cipariu". La acest liceu au învățat o seama de personalități române, precum Teohar Mihadaș, Mircea Muthu și alții. Liceul teoretic a
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
traficul greu nu traveresează orașul, ci doar margiena acestuia prin DN14, acesta poate fi denumit și centura ocolitoare a orașului Dumbrăveni. Iosif Manfi, a funcționat că învățător În Ibașfalău, a făcut liceul la Blaj și Târgu Mureș, filosofia la Liceul romano-catolic din Cluj, pe urmă a fost "magistru" la școlile normale din Blaj. În 1820 mitropolitului Moldovei Veniamin Costache și-a propus reorganizarea seminarului de la Socola (Iași). Pentru această a fost trimis, la Cluj, Gheorghe Asachi cu misiunea de a-i
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
vecinii din Trei Scaune (astăzi județul Covasna), a unui sol comun la principele Francisc Rákóczi I, conducătorul luptei antihabsburgice. Conform recensământului din 1721, în oraș au existat 49 gospodării și în jur de 250 suflete, în 1755, în timpul construirii bisericii romano-catolice acest număr sporind la 450. József Teleki a menționat în jurnalul său de călătorie faptul că în Miercurea Ciuc erau 83 de case în anul 1799. Józef Bem, generalul revoluției pașoptiste, numește în fruntea trupelor din Secuime pe Sándor Gál, cu
Miercurea Ciuc () [Corola-website/Science/297101_a_298430]
-
recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt maghiari (78,55%), cu o minoritate de români (16,78%). Pentru 3,64% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt romano-catolici (70,82%), dar există și minorități de ortodocși (14,8%), reformați (7,25%) și unitarieni (1,86%). Pentru 3,75% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. "Cartierul Jigodin:" "Cartierul Șumuleu Ciuc" Înființat în anul 1980, Festivalul se desfășoară anual
Miercurea Ciuc () [Corola-website/Science/297101_a_298430]
-
vulcanice din partea de NE a orașului. Localități limitrofe sunt la nord Zărandul și Seleușul, la est Târnova, la sud Siria, iar la vest Sântana. Potrivit tradiției locale, vechea vatra a localității era la poalele Dealului Pelegului, la "Ogrăzile Vechi". Preotul romano-catolic, Șerban din Ineu, menționează de altfel, într-una din însemnările sale, că numele de Pâncota ar derivă din cuvintele latinești "pan cubitum" care ar însemna "colț de deal" sau "terminarea dealului". Prima atestare documentara a localității datează din anii 1202-1203
Pâncota () [Corola-website/Science/297197_a_298526]
-
cele de romi (10,5%), maghiari (6,54%) și germani (2,07%). Pentru 5,57% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (59%), dar există și minorități de penticostali (19,29%), romano-catolici (7,85%), baptiști (3,01%), adventiști de ziua a șaptea (1,93%) și reformați (1,55%). Pentru 5,86% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. Economia orașului cunoaște în prezent o dinamică puternică cu creșteri semnificative semnalate în toate
Pâncota () [Corola-website/Science/297197_a_298526]
-
ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (96,02%). Pentru 3,69% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt romano-catolici (59,55%), cu o minoritate de ortodocși (36,33%). Pentru 3,69% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, existau pe teritoriul actual al orașului satele Cerdac și Băile Slănic, în cadrul comunei Târgu Trotuș
Slănic-Moldova () [Corola-website/Science/297210_a_298539]
-
secolului al XIII-lea și continuând până în primele decenii ale secolului al XIV-lea, unii specialiști susțin că populația secuiască se stabilește, în parte de asemeni dincolo de Carpații Orientali, în Moldova, unde supraviețuiește azi sub numele de ceangăi, de confesiune romano-catolică. Un segment important al populației secuiești a fost așezat în părțile răsăritene ale Regatului ungar medieval, pe teritoriul Transilvaniei. Sarcina principală a contingentelor secuiești a constat în consolidarea și apărarea fortificațiilor de graniță (în ) (aproximativ „palisadă”) numite și "prisăci". În
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
secuiești de grăniceri și regimentul de husari grăniceri de la Sf. Gheorghe (Primul Regiment Secuiesc de Infanterie, Al Doilea Regiment Secuiesc de Infanterie). Structura confesională a maghiarilor din județele Covasna, Harghita și Mureș se prezintă (conform recensământului din 2002) astfel: Confesiunea romano-catolică e predominantă mai ales printre secuii din zona Ciucului și în partea nordică a județului Covasna (așa-numitul Szentföld "Pământ sfânt"). Reformații (sinonim: calvinii) sunt majoritari în județul Mureș, în zona Odorheiului Secuiesc și în partea sudică a județului Covasna
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt maghiari (76,29%), cu o minoritate de români (21,74%). Pentru 1,66% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt romano-catolici (71,72%), dar există și minorități de ortodocși (21,08%) și reformați (3,79%). Pentru 1,74% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Populației stabile i se adaugă turișii aflați în tranzit. Orașul este o localitate în care conviețuirea
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
la mică distanță de Nr. 10 pe drumul spre Izvorul Străvechi), Izvorul Erdei/Al Prințului moștenitor József/Károly/Bălcescu (aflat la poalele Făgetului pe lângă Pârâul Hanzkel), Izvorul Arany János (în parte de jos a stațiunii la cîțiva m de biserica romano-catolică, cu debit scăzut și care a dispărut în anii '70 când în parcul stațiunii s-au efectuat foraje), Izvorul Păstorului (lîngă Arany János), Izvorul din Poiana Zânelor, Izvorul străvechi/ Osforrás/ Dögleszti, Izvorul Caprelor. Față de caracterele generale ale apelor minerale enunțate
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
al XVI-lea l-a canonizat pe Preca la data de 3 iunie 2007. De asemenea, mai mulți maltezi sunt recunoscuți ca fericiți, între care și , beatificați de Papa Ioan Paul al II-lea în anul 2001. Diverse ordine religioase romano-catolice sunt prezente în Malta, între care iezuiții, , dominicanii și . Majoritatea membrilor congregațiilor bisericilor locale protestante nu sunt maltezi; enoriașii lor sunt mai ales pensionari britanici care trăiesc în țară și turiști din multe alte națiuni. Există aproximativ 600 de martori
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
evului mediu. Atestarea documentară propriu-zisă a așezării medievale apare în ordinea cronologică sub denumirea: În anul 1402 regele Sigismund de Luxemburg a scos, la cererea greavilor din Mediaș, Copșa de sub jurisdicția comitelui secuilor. În anul 1415 a fost menționat parohul romano-catolic Nicolae. În anul 1510 Copșa Mică a fost atestat drept sat liber în cadrul scaunului Șeica Mică. Libertatea locuitorilor trebuia echivalată prin asigurarea pazei drumului comercial dintre Blaj și Sighișoara, care era o arteră principală din estul Transilvaniei. Pe locul bisericii
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
apare inițial sub denumirea de PARVA KABAZ în anul 1402. În anul 1415 localitatea apare sub denumirea de KOPS MINOR iar în anul 1429 apare sub denumirea de KYSZ KAPPWSS. În anul 1415 în Copșa Mică exista parohia și biserica romano-catolică. În sec. al XVII-lea reforma principilor ardeleni din Transilvania a produs schimbări a religiei locuitorilor, majoritatea devenind lutherani. Deși o parte a populației este de origine maghiară influența sașilor din zonă și-a spus cuvântul, determinând îmbrățișarea reformei lutherane
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
cu ziduri groase de 2 metri și cu ferestre mici amplasate foarte sus. Acest monument istoric este cunoscut sub numele de Biserica “Sfinții Apostoli Petru și Pavel” sau Mănăstirea Solca. Un alt lăcaș de cult reprezentativ pentru oraș este Biserica romano-catolică din Solca sau Biserica “Sfinții Arhangheli Mihail, Gabriel și Rafael”, ctitorie din anul 1868 a comunității germane din localitate. Prezența etnicilor nemți și a celor evrei și-a pus puternic amprenta asupra târgului bucovinean, în ceea ce privește cultura, economia, turismul și aspectul
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
de sare în regiunea geografică cuprinsă între Solca și Rădăuți, s-a înființat la Solca un oficiu de exploatare a sării, sub conducerea lui Johann Hoffmann. Ca urmare a creșterii comunității germane, în jurul anului 1868 este construită și inaugurată Biserica romano-catolică din Solca, în centrul localității, la șosea. La un an după deschiderea bisericii, în 1869, localitatea capătă statutul de târg. În 1910, jumătate din populația așezării era de naționalitate română, iar aproximativ o treime dintre locuitori erau nemți. Existau și
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
a Plasei Arbore din județul Suceava) era de 2.822 locuitori, dintre care 1.775 români (62,89%), 748 germani (26,50%), 191 evrei (6,76%), 86 polonezi (3,04%) și 22 de persoane cu alte naționalități. Până în 1940, Biserica romano-catolică din Solca a avut rangul de parohie, având ca filială biserica din Arbore. Parohia Solca a fost desființată în anii '40, ca urmare a imigrării multor catolici-germani în Germania. În perioada regimului comunist, numărul credincioșilor romano-catolici din Solca s-a
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
naționalități. Până în 1940, Biserica romano-catolică din Solca a avut rangul de parohie, având ca filială biserica din Arbore. Parohia Solca a fost desființată în anii '40, ca urmare a imigrării multor catolici-germani în Germania. În perioada regimului comunist, numărul credincioșilor romano-catolici din Solca s-a micșorat în mod continuu. Dacă în 1930, erau 856 de romano-catolici (30,33% din populația localității), în 2002 mai erau doar 69 de romano-catolici (1,54%). În prezent, Biserica romano-catolică din Solca are hramul Sfinții Arhangheli
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
În perioada regimului comunist, numărul credincioșilor romano-catolici din Solca s-a micșorat în mod continuu. Dacă în 1930, erau 856 de romano-catolici (30,33% din populația localității), în 2002 mai erau doar 69 de romano-catolici (1,54%). În prezent, Biserica romano-catolică din Solca are hramul Sfinții Arhangheli Mihail, Gabriel și Rafael (sărbătorit la 29 septembrie) și este filială a Parohiei “Coborârea Sfântului Duh” din Solonețu Nou. Din inițiativa privată a medicilor Eduard Beilich (1845) și Hermann Poras (1876), la Solca se
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]