4,056 matches
-
neobișnuită a salvării prin voința artistului cât și gestica simbolică, atmosfera însăși lasă încă să se simtă fiorul romanticii. Deja compatriotul său Pierre Lacour reprezentase în 1802 „Pierderea Euridicei” printr-o compoziție dominată de contrastele formale și coloristice puternice tipice romantismului francez. Romantic interpretează și Gustave Moreau tema, dar într-o versiune simbolică, calmă din punct de vedere formal (Fig. 10). Acea „Schauer- und Nachtromantik”, care era la Lacourt sau Johann Heinrich Füssli conștientă de partea întunecată a realității, supraviețuiește în
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
Ferrer (n. 1 aprilie 1837 - d. 17 aprilie 1895) a fost un scriitor și politician columbian. Singurul său roman, "María", a devenit una din cele mai reprezentative opere ale romantismului din literatura spaniolă. Tatăl său a fost George Henry Isaacs, un evreu englez originar din Jamaica. S-a stabilit la început în Chocó (Columbia), unde s-a îmbogățit din exploatarea aurului și comerțul cu Jamaica. Apoi s-a mutat în
Jorge Isaacs () [Corola-website/Science/301520_a_302849]
-
formei fixe a sonetelui și-au demonstrat superioritatea artistică. De asemenea, Wyatt este cel care a introdus primul în literatura engleză așa zisa ""terza rima"" (aba bcb cdc ded ... ), care va fi adusă la un înalt grad artistic de către în timpul romantismului, cel mai bun exemplu fiind probabil , "Odă vântului vestic". Desigur, Wyatt nu a fost un poet dintre cei mari, dar inovațiile aduse de poezia sa precum și importul sonetului au făcut ca drumul urmașilor artistici să fie mai ușor. Nici unul dintre
Sir Thomas Wyatt () [Corola-website/Science/301523_a_302852]
-
rol esențial în încercarea de a se apropia de marele poet rus. Întreaga creație promovată de Ana Ahmatova dă naștere unei literaturi sănătoase, puternice, pornind de la izvoarele tradiționale, la care se adaugă o frumusețe feminină care prin tonicitatea ei dovedește romantism, un romantism din care toate stările morbide sunt sublimate. În toată creația ei, Anna Ahmatova caută să prezinte un punct de vedere feminin. Este o viziune generalizată, ea nu vorbește nici despre ea însăși, nici despre o femeie anume, ci
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
în încercarea de a se apropia de marele poet rus. Întreaga creație promovată de Ana Ahmatova dă naștere unei literaturi sănătoase, puternice, pornind de la izvoarele tradiționale, la care se adaugă o frumusețe feminină care prin tonicitatea ei dovedește romantism, un romantism din care toate stările morbide sunt sublimate. În toată creația ei, Anna Ahmatova caută să prezinte un punct de vedere feminin. Este o viziune generalizată, ea nu vorbește nici despre ea însăși, nici despre o femeie anume, ci zugrăvește o
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
ilustrarea albumului său despre Tahiti "Noa Noa", iar Paul Cézanne a utilizat un stil bazat pe suprapunerea tușelor de culori pure. Alexandr Ivanov (1806 - 1858) a plecat de tânăr la Roma, unde și-a petrecut restul vieții. Este considerat întemeietorul romantismului în școala rusă. A pictat o serie de acuarele cu temă religioasă concepute ca schițe pentru picturi murale, între care se remarcă lucrarea "Acoliții lui Cristos". Frații Alexandr (1798 - 1877) și Karl Briullov (1799 - 1852), arhitecți, au realizat ambii numeroase
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
religioasă concepute ca schițe pentru picturi murale, între care se remarcă lucrarea "Acoliții lui Cristos". Frații Alexandr (1798 - 1877) și Karl Briullov (1799 - 1852), arhitecți, au realizat ambii numeroase acuarele. Alexandr a preferat stilul neoclasic, iar Karl a înclinat spre romantism. Ambii au petrecut mai mulți ani în Italia începând cu anul 1822 și au realizat multe portrete și studii de arhitectură. Un alt pictor care a realizat acuarele este Vasili Surikov (1848 - 1916). Printre primele sale lucrări a fost "Călărețul
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
admirație față de maestrul său, cu 15 ani mai în vârstă. În 1929, ea obține o bursă de studii care îi permite să lucreze până în anul 1933 la o biografie a lui Rahel Varnhagen, o femeie de litere evreică din epoca romantismului german. Lucrarea nu va apărea până în 1958. Sub influența lui Kurt Blumenfeld, președintele organizației sioniste, a devenit conștientă de identitatea ei evreiască în timp ce Jaspers încerca s-o determine să adere la "esența germană" a lui Max Weber. A fost arestată
Hannah Arendt () [Corola-website/Science/298638_a_299967]
-
caute o schimbare a statusului-quo în Europa. Poeții polonezi, politicienii, nobilii, scriitorii și artiștii, dintre care mulți au fost nevoiți să emigreze, au devenit revoluționarii din secolul al XIX-lea, dorind ca libertatea să devină una dintre componentele definitorii ale romantismului polonez. Revoluționarii polonezi au participat la revoltele din Prusia, Imperiul Austriac și Imperiul Rusiei. Legiunile poloneze s-au luptat alături de Napoleon și sub sloganul "pentru libertatea noastră și a voastră", au participat pe scară largă în Primăvara Națiunilor (în special
Împărțirile Poloniei () [Corola-website/Science/298630_a_299959]
-
constrângerile economice și sociale. Considerau că statul este instrumentul adecvat și rațional al progresului. Raționalismul extrem și scepticismul epocii au condus în mod firesc la deism; aceleași calități au avut un rol important în determinarea reacției de mai târziu a romantismului. Reacționând la dogmatism, iluminismul a găsit un culoar favorabil într-o perioadă în care Biserica își pierduse autoritatea sa atotputernică de a impune ordinea socială cu aceeași fervoare și implicare precum în evul mediu și la începutul modernității. Conceptele filosofice
Iluminism () [Corola-website/Science/298728_a_300057]
-
s-a răspândit în saloane cosmopolite. Cei mai reprezentativi promotori ai Iluminismului s-au aflat în Franța: baronul de Montesquieu, Voltaire și contele de Buffon, baronul Turgot și alți fiziocrați, Jean-Jacques Rousseau, care a avut o influență foarte mare asupra romantismului. În Anglia, cafenelele și presa în curs de înflorire au stimulat critica politică și socială, precum comentariile urbane ale lui Joseph Addison și Sir Richard Steele. Jonathan Swift și Alexander Pope au fost satiriști conservatori cu o mare influență. Teoriile
Iluminism () [Corola-website/Science/298728_a_300057]
-
într-o uitare aproape completă” (). Jean Favier a dezavuat și el, mentalitatea neoclasică franceză, pentru această uitare: „În cele din urmă Malherbe a învins. Am încetat să-l citim și să-l imprimăm pe Villon ... și iată-ne în plin romantism. Villon a revenit în biblioteci și antologii” (). Mesajul poeziei villoniene îl situează printre moderni, chiar dacă a utilizat formele medievale de versificație. Poezia lui Villon este plină de jocuri de cuvinte, revoltă, umor suculent, satiric, caustic, milă, ironie, căință, patos și
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
scriitori care-i trezesc interesul sunt Mihail Sadoveanu și Otilia Cazimir. Autorul pentru copii Mircea Sântimbreanu încearcă o trecere în revistă a influențelor asupra stilului lui Pancu-Iași, așezându-le în perechi: „"verva marelui humuleștean cu senina bărbăție a lui Gaidar, romantismul întrebărilor Selmei Lagerlöf cu flegmatismul răspunsurilor unui Jerome K. Jerome, pura melancolie a lui Exupéry cu neastîmpărul unui Gianni Rodari, ghidușiile lui Ciucovski și blînda visare din lanurile lui Salinger"”. Scriitorul s-a născut cu numele Octav Pancu. El va
Octav Pancu-Iași () [Corola-website/Science/299633_a_300962]
-
dezvoltă stilul cunoscut sub numele de manierism. Pictorii englezi din secolul al XIX-lea - Prerafaeliții - vor fi entuziasmați de frumusețea figurilor lui Botticelli. Îi fascinează tocmai acea neliniște și melancolie pe care le vor îmbogăți în propriile lor lucrări cu romantismul caracteristic epocii lor.
Sandro Botticelli () [Corola-website/Science/299640_a_300969]
-
extrase pe single, apariții televizate și un turneu mondial. Primul single, „Erotica”, a divizat criticii: Robert Christgau l-a numit ca fiind una din cele mai bune piese ale anului, în timp ce revista "Rolling Stone" a criticat compoziția, considerând că lipsește romantismul din „Justify My Love” și are un ton prea rece. Comercial, de asemenea, nu s-a bucurat de același succes ca lansările anterioare: deși a ocupat prima poziție în Eurochart Hot 100 și Italia, în Statele Unite a atins doar locul
Madonna () [Corola-website/Science/299602_a_300931]
-
1856) a fost un compozitor și pianist german, unul dintre cei mai celebri compozitori romantici ai primei jumătăți a secolului XIX. Un intelectual, precum și un estet, muzica sa, mai mult decât a oricărui alt compozitor, reflectă adânca natură personală a romantismului. Introspectiv și adesea capricios, începuturile sale muzicale erau o încercare de a se desprinde de tradiția formelor și structurilor clasice pe care le considera prea restrictive. Puțini l-au înțeles în timpul vieții sale, însă o mare parte din muzica sa
Robert Schumann () [Corola-website/Science/299745_a_301074]
-
tradiția formelor și structurilor clasice pe care le considera prea restrictive. Puțini l-au înțeles în timpul vieții sale, însă o mare parte din muzica sa este considerată acum îndrăzneață în originalitatea armoniei, ritmului și formei. Locul său este printre fruntașii romantismului german. S-a născut pe 8 iunie 1810 la Zwickau, Germania. Tatăl său era un editor, iar copilăria sa a fost îndreptată în mod egal către cultivarea în domeniul literaturii și în cel muzical. El însuși povestește că a început
Robert Schumann () [Corola-website/Science/299745_a_301074]
-
valorificarea faptelor de cultură populară au fost determinate de interesul unor cărturari (din epoca luminilor îndeosebi) pentru popor, conjugat cu descoperirea culturilor primitive (în perioada marilor descoperiri geografice) atât de diferite de cele europene. Aceste preocupări s-au diversificat în romantism și au căpătat, ulterior, un rol important în gândirea contemporană, când s-au creat forme instituționalizate (muzee, publicații, societăți). În revista "Atheneum" din 22 august 1846, arheologul englez William J. Thomas propunea folosirea termenului folclor (din engl. folk = popor, lore
Folclor literar () [Corola-website/Science/299039_a_300368]
-
propunea folosirea termenului folclor (din engl. folk = popor, lore = înțelepciune) pentru a denumi cultura populară, în timp ce cuvântul căpătând noi semnificații, mai ales în ceea ce privește fenomenele subsumate. De aici și atitudinile care devin complementare - de entuziasm față de faptele folclorice (în special în romantism) și de atitudine științifică explicativă, ulterior. Precursor al ambelor direcții este socotit Giambattista Vico, acela care, încă din 1725 vorbea, în Scienza nuova, de poeticitatea limbii popoarelor „sălbatice“, găsind originea metaforei în mentalitatea și în modul de gândire animist al
Folclor literar () [Corola-website/Science/299039_a_300368]
-
simpatie evidentă pentru cel socotit atunci «Prințul sacrificat de liberali.» Țara îl dorea. El era considerat o victimă a manevrelor lui Brătianu și încarna multe nădejdi. Opinia publică trecea, cu destulă ușurință, peste aventurile lui anterioare. Ba chiar îi apreciau romantismul și cavalerismul dovedit. Țara era pornită contra liberalilor, uzați de o guvernare prelungită și destul de abuzivă, și îmbrățișa cu ostentație pe toți adversarii guvernanților și în primul rînd pe prințul moștenitor, prin a cărui îndepărtare din țară fusese întronat un
Corneliu Coposu () [Corola-website/Science/299074_a_300403]
-
Frédéric François Chopin (născut Fryderyk Franciszek Chopin; n. 22 februarie sau 1 martie 1810, Żelazowa Wola — d. 17 octombrie 1849, Paris) a fost un compozitor polonez din perioada romantismului. Este considerat drept unul dintre cei mai prolifici și influenți compozitori de muzică pentru pian. Chopin s-a născut în satul Żelazowa Wola, ca fiu al unei poloneze și al unui expatriat francez. Deși considerat un copil minune în țara
Frédéric Chopin () [Corola-website/Science/299123_a_300452]
-
care amestecul dintre tragic și comic permite reliefarea autentică a caracterului uman. Victor Hugo este cel care a consacrat drama romantică, teoretizând principalele criterii artistice ale acestei specii în „Prefața” la drama „Cromwell” (1827), care este considerată manifestul literar al romantismului. Fascinația dramei romantice constă în faptul ca „topește în același suflu grotescul și sublimul, teribilul și bufonul, tragedia și comedia” și poate, de aceea, au aderat la această specie numeroși scriitori, în creația cărora un loc important l-a avut
Dramă () [Corola-website/Science/299182_a_300511]
-
desuetudine până în 1857 când "la Revue Moderne" publică o critică ce califică pictura lui Gustave Courbet ca naturalistă, cu sensul de « pictură de natură realistă ». Henri Mitterand distinge două perioade ale naturalismului lui Zola pe care îl situează la confluența romantismului (Jules Michelet și Victor Hugo), de care s-a impregnat în timpul lecturilor tinereții și a pozitivismului pe care l-a practicat la librăria Hachette. Prima epocă se întinde între 1866 și 1878 având un punct de plecare stabilit de publicarea
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
lecturilor tinereții și a pozitivismului pe care l-a practicat la librăria Hachette. Prima epocă se întinde între 1866 și 1878 având un punct de plecare stabilit de publicarea operei critice "Mes haines". Zola se voia aici modernist, revoluționar. Respinge romantismul demodat « ca pe un jargon pe care nu-l mai înțelegem ». La Congresul Științific al Franței din 1866, Zola adresează un memoriu ce compară romanul naturalist cu epopeea. Scriitorul afirmă că așa cum epopeea se identifică cu societatea și modul de
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
malurile Elbei în a fost înscris în anul 2004 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO și revocat în 2009 din cauza construirii unui pod peste Elba. În secolul XIX s-au întâlnit aici pictori, sculptori, autori și muzicieni, reprezentativi pentru începuturile romantismului. Dresda a fost un oraș inovator din punct de vedere economic și unul dintre cele mai bogate orașe din Germania. La momentul actual aici se află cea mai mare așezare de vile din țară. Zonele din jurul Martin-Luther-Platz au apărut la
Dresda () [Corola-website/Science/299926_a_301255]