6,798 matches
-
bun de la nimeni. Am plecat singur spre casă prin asfințitul galben sclipitor, tîrîndu-mi valiza cu greutate. Pe drum, o imagine stranie m-a izbit și mi-a rămas apoi gravată adânc în suflet: era o fundătură cu case vechi, în ruină. La etaj geamurile erau sparte, obloanele albastre atârnau putrede într-o singură balama, prin ferestrele goale se vedeau pereții zugrăviți vulgar, cu spații palide unde fuseseră tablouri. în fund, o altă dărăpănătură cu un grilaj de fier forjat negru ca
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mi țin ochii captivi de la lumină, Capela Sixtină, îndoit de șale, pe schelă sub această boltă, Michelangelo, pictând cerul, cel ce voia să sculpteze munții, 1 martie, Roma, încurajat de blândul soare de afară pornesc în descoperirea vechii Rome, Forumul, ruinele ce se întind între Palatin și Piazza Campidoglio, un joc de puzzle prost reconstituit din care lipsesc foarte multe piese, ce-ar mai putea adăuga ochii mei la cele trei coloane semeț înălțate și sprijinind doar o bucată de zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
se întind între Palatin și Piazza Campidoglio, un joc de puzzle prost reconstituit din care lipsesc foarte multe piese, ce-ar mai putea adăuga ochii mei la cele trei coloane semeț înălțate și sprijinind doar o bucată de zid, și ruinele acestea nu sunt decât ruinele imaginii pe care omul modern o are despre antichitatea romană, Circul Maxim, Via Sacra, Stânca Tarpeiană, Colosseum în soarele lui martie, Termele lui Caracalla, mozaicurile lucioase, Teatrul lui Marcellus și iarăși mă întorc la Colosseum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Piazza Campidoglio, un joc de puzzle prost reconstituit din care lipsesc foarte multe piese, ce-ar mai putea adăuga ochii mei la cele trei coloane semeț înălțate și sprijinind doar o bucată de zid, și ruinele acestea nu sunt decât ruinele imaginii pe care omul modern o are despre antichitatea romană, Circul Maxim, Via Sacra, Stânca Tarpeiană, Colosseum în soarele lui martie, Termele lui Caracalla, mozaicurile lucioase, Teatrul lui Marcellus și iarăși mă întorc la Colosseum, pe-o piatră cuprind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mult și pe care vroia s-o întâlnesc, intrăm în casă, bătrâna se foia mereu în jurul nostru și numai nu reușeam să-i surprind privirea, apoi îmi întorc ochii pe fereastră, afară văd un perete întreg rămas în picioare din ruinele unei case, o priveliște ca după cutremur, când încăperea în care ne aflam se pune în mișcare, părea că, într-un vagon de tren care mergea foarte încet, ca la manevre, și după câțiva metri s-a dat toată lumea jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu mânie ori de câte ori ceilați îmi provoacă sensibilitățile, de a juca rolul artistului neînțeles, de a rămâne cavalerul fără de prihană al unei domnițe plecate în țări străine, când sângele meu mă cheamă pe nume, toate aceste eforturi zilnice mă epuizează până la ruină și-mi spun, de-aș avea eu atelierul spațios al lui Radu, aș da afară toată această adunătură de neisprăviți, asemeni lui Iisus izgonind negustorii afară din templu și m-aș apuca de treabă, aș picta zi și noapte, Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
se Întoarse cu spatele la clădirea abandonată. Cam toate celelalte clădiri ale fermei se aflau În același stadiu de părăsire. Și toate aveau câte un număr scris pe ușă. — Hai să Încercăm acolo, spuse el Într-un final, arătând spre clădirea În ruină care purta numărul unu. Era oricum un loc potrivit din care să Înceapă. Agentul Steve, palid și tremurător, li se alătură lângă clădire, arătând chiar mai rău decât de dimineață, imediat după ce se trezise. Nu aveai cum să nu sesizezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
viteză, sclipind de prin apele argintii... Adevărul etern Hotărându-mă să aflu unde dispăruse ceasul meu, sau sperând să găsesc altul nou, mi-am propus să ajung dincolo, în partea cealaltă a lagunei. Mergând pe malul stâncos, am ajuns la ruinele unei porți de marmură albă, coloanele fiind acum acoperite de iederă, trandafiri sălbatici și alte plante agățătoare, unele înflorite, altele atârnând deasupra arcadei, parcă amintind de alte vremuri, plantele înviorând marmura prin prospețimea lor eternă și colorată. Poarta era doar
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
cioplite, neterminate, fiindcă giganticul templu fusese devastat cu sălbăticie într-un război mai vechi și fusese reconstruit prost și numai în parte: nimeni nu reușise să-l completeze. Gajus nu putu să vadă armura vechiului pharaon, pentru că fusese furată. În ciuda ruinei, în templu se afla un mic grup de preoți și - închis într-o încăpere din fund, pe care nimeni n-o putea viola - profețea un oraculum, un faimos sortilegius. — Călătorii vin în fața lui cu teamă, spuse Zaleucos, pentru că, de secole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Pentru Gajus, Aegyptus era - deși, dată fiind cultura sa greacă, Zaleucos vorbise despre el cu superioritate - un tărâm de vis. Ceea ce văzu însă de-a lungul marelui fluviu fură câmpii devastate de jafuri, necultivate, copaci tăiați, maluri surpate, diguri în ruină. Pe alocuri, mici sate prădate fără milă, urme ale incendiilor, ruine îngropate în nisip, țărani cu câteva animale, câte o turmă. Marea revărsare anuală a Nilus-ului se potolea treptat în nenumăratele brațe ale deltei, dar în canale rămânea o apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vorbise despre el cu superioritate - un tărâm de vis. Ceea ce văzu însă de-a lungul marelui fluviu fură câmpii devastate de jafuri, necultivate, copaci tăiați, maluri surpate, diguri în ruină. Pe alocuri, mici sate prădate fără milă, urme ale incendiilor, ruine îngropate în nisip, țărani cu câteva animale, câte o turmă. Marea revărsare anuală a Nilus-ului se potolea treptat în nenumăratele brațe ale deltei, dar în canale rămânea o apă verzuie, lângă care măgari legați la ochi se învârteau în cerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nisip începu să se ridice un enorm zid de granit. — Sais, spuse călăuza arătând într-acolo, apoi tăcu. Era templul faimos în întreaga Mediterana pentru biblioteca milenară și legendele ezoterice. Zidurile îl înconjurau, asemenea unei fortărețe. Mai departe se zăreau ruinele unui oraș care fusese pesemne foarte mare și pe care acum deșertul îl înghițea. Pe măsură ce se apropiau, templul devenea tot mai înalt, ocupând tot spațiul vizual. Un șir lung de trepte cobora în partea laterală a templului până la apele lente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fi îngăduit să mă întorc la Ab-du, n-aș mai găsi nimic, încheie el ca și cum ar fi închis o ușă. Pe-acolo a trecut războiul, a distrus edificiile și plantațiile de palmieri, a surpat malurile lacurilor sacre; și apoi, deasupra ruinelor și morților vântul a adunat munți de nisip. Memoria sa îndurerată făcea ca toate cuvintele să-i fie reproșuri, și le rostea pe tonul nestăpânit al celui nevoit să tacă vreme îndelungată. Între timp soarele dispărea dincolo de malul dinspre apus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se alăture spiritele orașelor Athenae, Roma, Jerushalem, Antiohia și Memphis. Apele portului de răsărit erau foarte liniștite. În apropierea golfului unde se afla fostul port regal erau două insule mici pe care se zăreau edificii ce păreau pustii, căzute în ruină. Preotul zise: — După noaptea de la Sais, nimeni nu l-a mai văzut pe roman. Arătă spre prima insuliță: — Acela era palatul lui; îl numise Timonium. Acolo s-a închis, până în ultima lui zi. Palatul, căruia Marcus Antonius îi dăduse numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
am tradus-o. Mi s-a spus că n-a putut să moară îndată. Agonizând, a cerut să fie dus la regina lui - și-a dat viața în brațele ei. În iarba rară, țepoasă din jurul palatului abandonat se vedeau niște ruine. Mergeau încet și Germanicus se uita pe jos, ca pe colina Actium, fiindcă bucățile acelea de marmură erau rămășițe ale unor inscripții și statui. Ieși la iveală o mică sculptură în piatră de Siene: era zeul Thot, simbolul cunoașterii. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
poate vedea pe fund o statuie enormă a lui Isis, Marea Mamă. Crede-mă, e înaltă cât cinci oameni unul deasupra celuilalt; eu am văzut-o. La mică distanță, cea de-a doua insuliță era acoperită de o îngrămădire de ruine cu neputință de înțeles, înăbușite într-o încâlceală de tufișuri și salcâmi. Crengile și rădăcinile se revărsau în apă. — Acesta era palatul ei particular, al lui Cleo, regina noastră, spuse bătrânul preot. Era o mare regină: glasul ei era fermecător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fie arse mobilele roase de cari rămase în templul închis; o splendidă statuie a zeiței fusese aruncată în râu, de pe malul cel mai apropiat. Amintindu-și toate acestea, Manlius bombăni: — Puțini vor fi încântați că mergem să scoatem la lumină ruinele acelea. De fapt, nici el nu era încântat. Împăratul zâmbi. — Noi nu vom construi un templu ca să-i întâlnim pe zei, admițând că există un loc în care-i putem întâlni. Nu-și aminti cărui filosof antic îi aparțineau cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de piatră. Iar asta îi plăcu foarte mult. Se întrebă ce voia să spună Împăratul cu „gândirea nouă“, însă ajunse la concluzia că acea problemă aveau s-o rezolve alții. Promise: Mâine dimineață mă voi duce să cercetez cu atenție ruinele acelea. Apoi... Împăratul surâse. — Te vei sfătui cu arhitectul Imhotep, care tocmai a debarcat de la Alexandria. Din Aegyptus vor veni statuile animalelor sacre, sfincși și lei, din diorit, din granit roșu, din bazalt negru. Voi pune să se sculpteze simbolurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
devenise o legendă neliniștitoare - și râse: Paznicii aceia n-au mai primit o vizită de șaptezeci de ani. Printre copaci se iviră vechile ziduri, acoperișuri înnegrite de vreme, o bucată dintr-un portic: la o primă privire, o clădire în ruină. Împăratul lăsă calul la pas și, din parcul lăsat în părăsire, încercă zadarnic să zărească lacul. Îi văzu însă pe intendent, pe paznici și pe sclavi alergând de-a lungul drumului. Împăratul coborî dintr-un salt, înainte ca unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vremea lui Augustus. Cine îl construise și de ce? În templu erau amestecate stiluri diferite; cella poate că era într-adevăr acolo sus, pe o terasă aflată la jumătatea coastei, îngropată sub surpături și tufișuri. Însă construcția părea întreruptă brusc. Printre ruine zăceau obiecte din bronz, lapide, ofrande, ex voto închinate zeiței egiptene Isis, Marea Mamă. Și o superbă statuie a lui Germanicus, cel care a fost otrăvit în Antiohia, spartă în sute de bucăți. Și o capelă votivă, înălțată acolo nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pompând-o în vechea galerie colectoare, până când din mâl s-a ivit coca de lemn, imensă, distrusă, dar solidă - înaltă de peste șaptezeci de metri - a ceea ce s-a numit „prima corabie“; și toți au văzut cu uimire că ea susținea ruinele unui edificiu din piatră. Mai târziu a apărut, la mică distanță, coca „celei de-a doua corăbii“, la fel de mare și la fel de distrusă. S-a descoperit o construcție desăvârșită, depășind orice imaginație și dovedind o tehnologie atât de avansată, încât experții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
am salvat Roma. Saturninus ridică ochii din codexul lui și urlă, cu limba împleticindu-i-se de prea multă băutură: — Corăbiile acelea imense de pe lacul Nemorensis, cuibul acela de vrăjitori, care se mișcă fără vâsle și fără vele, monumentul închinat ruinei imperiului... Asiaticus îl aprobă: — Vom trimite un grup de soldați. Nimeni nu se va putea apropia de ele. Și vom arunca imediat totul, statuile, obiectele, îi vom îneca pe preoți, vom umple coca de pietre, vom distruge bordajul, le vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nemilos Sextius Saturninus, și enumeră cu entuziasm șantierele ce trebuiau lăsate pradă nisipurilor deșertului. În zadar cu șapte ani în urmă, preoții egipteni văzuseră renăscând din cenușă după cinci veacuri, mitica Phoenix. Și la Roma, praful se așternu peste noile ruine. În fața porticului templului isiac, incendiat cu furie cu tot cu decorațiunile lui de turcoaze și fildeș, cu statuile din cuarț, granit și diorit, cu fragilele papyri, în urletele mulțimii superstițioase, Valerius Asiaticus observă caustic: — Să distrugi monumentele dușmanului trebuie să fie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
umbră tot mai întunecată în apă. În schimb Ma-ne-djet, corabia de aur, când apa începu să inunde puntea fără vâsle și fără vele, se cutremură din toate încheieturile și, în timp ce khem-ul cu ușile distruse se prăbușea într-un morman de ruine, se scufundă cu prova. Valul iscat de scufundarea corăbiilor se izbi de maluri. Apoi apele tăcute și mâlul acoperiră corăbiile Împăratului, pentru o mie nouă sute de ani. NOTE ISTORICO-ARHEOLOGICE Capitolul I Caliga. Tip de încălțăminte foarte rezistentă, purtată de sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Barbarul Hoby a vrut să fie puse în mormântul său, ca simbol al unei păci dificile. Insula Planasia. Pe această mică insulă, numită astăzi Pianosa, unde adolescentul de șaisprezece ani Agrippa Postumus a fost exilat și ucis, s-au descoperit ruinele unei vile a familiei imperiale. O serie de inscripții arată însă că ea a fost transformată într-o tristă destinație a celor exilați. Timp de multe secole, a fost închisoare. Capitolul II Nike din Samotrakhi. În 1863, cei care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]