6,936 matches
-
acela, care îmi face și acum semn, are cunoscutele găuri în dreptul urechilor și-și ține cotul drept rezemat în palma mâinii stângi. 14. știam un loc, la poalele pădurii, unde mlaștina devine râu adânc, mai demult stăteam acolo, pe mal, săpasem cu mâinile mele un scaun în pământ, copacii mă cunoșteau, câteodată le ceream creanga de care aveam nevoie, o pasăre venea să-mi cânte, dacă tăcea, o rugam să continue. Ca să ajung la locul acela, trebuia să străbat o parte
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
făcea parte dintre ei, de aceea, ca să nu tac, i-am spus imediat că îmi place muzica, în special a greierilor, i-am povestit despre cei doi săpători de fântâni care vorbeau între ei fiecare din fântâna pe care o săpa și de pe stratul la care ajunsese, unul stătea pe argilă, altul pe nisip, treaba lor; i-am mai vorbit despre un sculptor inexistent, numit Heraclitoris, a cărui bunică locuia pe o vale arsă de soare, și despre un proiect de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
îmi spoream deruta chinuindu-mă să le deslușesc mecanismele. Obișnuita mea nepăsare-activă mă părăsea în favoarea unei obsedante nevoi de a găsi repere coerente. Percepțiile mele directe, cărora aș fi avut destule motive să nu le acord prea multă încredere, îmi săpau și ele de la temelie singura certitudine până atunci nezdrun cinată : aceea că nu știam nimic și că nu trebuia, cel puțin deocamdată, să cred că aș fi putut înțelege ceva. Câteodată socoteam vinovate numerele pe care le simțeam din nou
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lor. Abia observabile, ele se mențin la limita unui echivoc gata oricând să-ți demonstreze că nu poate fi vorba decât de simple coincidențe... În ceea ce mă privește, un înverșunat fanatism poetic (marea capcană a vieții mele) îmi agrava blocajul săpând tot mai adânc prăpastia dintre mine și puținii poeți pe care i-aș fi putut iubi. Nimeni nu trebuie să vadă dispreț sau denigrare când am să afirm că fiecare dintre ei mi se părea că pierde câte ceva din ce
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cel mult printr-o placă modestă cu numele mortului, atunci cînd acesta nu s-a stins ducînd cu sine secretul identității sale. Canicula din august 2003 a făcut ravagii printre bătrînii cei mai nevoiași, după cum o atestă numărul de morminte săpate în acea vară. Această spoliere a săracilor, care îi urmărește pînă și în mormînt, contrastează cu parcelele chinezilor din Paris, cu monumente în formă de pagodă orientate către răsărit. Ele sînt în general foarte bogat decorate cu inscripții aurite și
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
un minut, lui Gosseyn îi fu clar că în casă, chiar dacă era luminată â giorno, nu-i nimeni. Mai ciocăni încă o dată și apoi răsuci clanța sferică. Ușa se deschise fără zgomot, lăsând să se vadă un coridor slab luminat, săpat în lemnul trunchiului. Pereții natur, dar șlefuiți impecabil, aveau un luciu mătăsos. Textura fibrelor lemnoase desena un arabesc complicat, amintind de cea a mahonului, dar culoarea era închisă ca a lemnului de nuc lăcuit. Toate fură înregistrate de Gosseyn dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
lor, ruinele orașului de la poale. În ciuda dimensiunilor ei uriașe, nava argintie părea minusculă pe fundalul acestor ruine. Dar avea atâta viață și atâta dinamism în ea, încât, într-o clipită, ajunse să domine peisajul. Nava se așeză într-un făgaș săpat de propria-i greutate în câmpia stâncoasă care începea brusc la periferia metropolei moarte. Corl se uita la ființele bipede care ieșiseră din navă și stăteau acum în grupuri mici la poalele unei scări rulante, coborâte printr-o poartă puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mai târziu, nava putu să se avânte din nou în spațiu. Operațiunile de excavare fură în întregime teleghidate. Niște oameni cu pregătire specială urmăreau pe ecranele videocomunicatoarelor desfășurarea operațiunilor, dirijând mașinile care le efectuau. În decurs de patru zile, acestea săpară o groapă adâncă de șaptezeci și cinci de metri, lată de o sută douăzeci de metri și lungă de două sute patruzeci, groapa în care zăceau rămășițele fantastice ale unui oraș dispărut. Clădirile se năruiseră parcă sub o povară prea grea. Străzile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
singur gând - ca spațiul nu avea limite. Pentru oameni era totuna dacă lucrau pe lumină sau pe întuneric. Nava se așezase pe o întinsă suprafață metalică. Lumina țâșnea prin toate hublourile. Reflectoarele își proiectau razele asupra șirurilor de agregate care săpau gropi enorme în această lume de fier. La început, o singură mașină fabrică din fierul acesta torpile, câte una pe minut, și le lansa, numaidecât în spațiu. A doua zi în zori, mașina aceea începu să fabrice mașini asemănătoare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Pavel a povestit în șoaptă un lucru la modă, mai ales între servitori, despre fata în casă care-i spusese stăpânului ei cum a visat că un turc rănit a îngropat aur la rădăcina corcodușului din curtea lui, iar omul săpase și, într-adevăr, banii de aur erau acolo. Fata s-a întors acasă cu zestre, n-a mai trebuit să muncească niciodată, iar stăpânul a devenit un bogătaș, și-a făcut o casă ca un palat, în mahalaua de verde
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Artimon și îl prescurtaseră Arti, pentru că le era la îndemână și fiindcă așa își botezase afacerea: Arti’s Pools era brand-ul pentru gropile asfaltate care împânziseră curțile. Greu nu îi era să-l convingă pe fiecare îmbogățit să îi sape un bazin lângă casă, mai greu era să priceapă că piscina e ca o gură cu dinți și că trebuie curățată. El ar fi putut să o ducă pe roze numai din abonamente de întreținere, doar că proprietarii își luau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
atât de larg să nu fie nimic, măcar o parcare? Nu opreau atâtea mașini cât să n-aibă loc să rămână, dar nu mai conta, era important că Godun pricepuse și-i dădea mână liberă. Dis-de-dimineață, Omar adusese oameni să sape, dar cazmalele se-nfigeau în pământul bătătorit ca în iască. La amiază, plătise un utilaj să le facă treaba. Godun nu se interesă cel puțin despre ce avea să urmeze. Doar simțea că prietenul îi e din nou fericit, chit
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
că picioarele o lăsaseră înainte să ajungă în groapa peste care aveau să arunce lopețile de pământ. „Doamne, Dumnezeule!“, mai zise în gând și apoi cu voce: — Fiul meu e aici? reuși să îngaime către un ajutor al celor care săpaseră. — Cum îl cheamă? — Armin... — Armin! Armin!... E aici fiul târfei? urlase bărbatul, însă nimeni nu-i dădu un răspuns. Nu durase mult. Era îngropată până în dreptul sfârcurilor și cu mâinile legate la spate, în cruce. N-o durea, o strângea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
rămas să facă era să găsească ascunzătoarea potrivită. A fost convocat consiliul zeilor pentru a se găși soluția. Zeii au sugerat: “De ce să nu îngropăm puterile omului în pământ?”Brahma a răspuns: “Nu, nu vom face asta pentru că omul va săpa adânc și le va găsi.” Atunci zeii au spus: “În acest caz, să le trimitem divinitatea pe cel mai adânc fund al oceanului.” Dar Brahma a răspuns din nou: “Mai devreme sau mai târziu omul va explora adâncurile oceanului și
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
dintr-o dată: “Iată ce vom face cu divinitatea omului! O vom ascunde adânc înăuntrul lui pentru ca este singurul loc unde nu va căuta.” De atunci încoace, conform legendei, omul a căutat în toata lumea, a explorat, a urcat și a săpat căutând ceva ce a fost în tot acest timp înăuntrul lui.” Iubite suflet luminos am pornit împreună în această adevărată călătorie a sufletului cum îmi place mie să o numesc, o călătorie a descoperii lui Cine sunt eu cu adevărat
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
se sue. Și prin arcurile - nguste făclii roșii de rășină Negrul nopții îl pătează cu bolnava lor lumină, Rănind asprul întuneric din a salelor lungi bolți, Zugrăvind în noaptea clară a ei muchi și a ei colți. (180) Pe cărări săpate-n stâncă smeii și Călin se sue, Numai luna îi îmbracă cu lumina ei gălbue Și pândind trec uriașii de pe-o stâncă Pe - altă stâncă; Într-o sură depărtare murmură valea adâncă, Numai pe păreții netezi ai stîncimii îndelunge
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ei urmează unde-i chiamă, (245) Pîn-ajung în faptul nopții la pădurea de aramă. Măi fărtați - Călin li zise - nu-ți pute trece pin crânguri Și pin codri iști de-aramă, rămâneți aicea singuri, Vă clădiți ici o colibă, vă săpați groapă de vatră, Singurel voi merge numai pe cărările de piatră, (250) Să vedem ce-a fi cu mine. Ei se pun de îl ascultă Și el trece în pădure făr a pierde vorbă multă Și la orce pas el
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Strălucind frumos pe frunte Peste pletele cărunte; Pe-a hlamidei sale cute Flori de aur sunt cusute; Și cu fața înțeleaptă Și cu skiptru-n mâna dreaptă. Iar l-a tronului picioare Se înșiră pe covoare Jețuri de lemn de stejar Săpate cu meșteșug; Icea șese, colo șese Pentru boierii alese: Vornicul țării de jos Sta în scaun luminos, Un bătrân și blând moșneag Cu albastrul lui toiag, Ce-i cu aur împletit Cu pietre acoperit; .................................. Cel din Neamț și de la Vrance
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
luni Mă porți, mândră, cu minciuni. Eu amu te-am prins de față Strîngîndu-te altu-n brațe; Nu pot face răutate, Că el este a meu frate - Numa io o leacă te-oi bate. 25 Frunză verde de colie, Toată ziua săp în vie Și sara vin la urgie. Ea îmi pune-n blid să cin, La inima mea-i venin. Pusei brânca la obrazu Cina-i cu destul necazu Și apo-mi luai șuba Cu gând să mă duc la alta
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Foarte tare am oftat. Atunci mama m-a luat Și în casă m-a băgat; M-a lăut, m-a pieptănat, Mândră cămeșe mi-a dat. Eu hârlețul mi-am luat Și-n grădină am intrat; Multe straturi mi-am săpat Mândre flori mi-am sămănat, Și tare le-am blăstămat: - Creșteți flori și înfloriți, Că mie nu-mi trebuiți! Creșteți flori cât gardurile, Să vă bată vânturile, Ca pre mine gîndurile! 125 Cîtu-i țara și lumea Nu-i nevastă ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe uliță Și gândești că-i bivoliță. 181 {EminescuOpVI 182} 126 Ce hazna-i să trag a casă Că n-am nevastă frumoasă, Strâng în brațe o mocineață Și sărut un sloi de ghiață. 127 Până fusei la maica Nici săpai, nici secerai, Nici torsei, nici pusei pânză, Ci numai zisei în frunză; Dar dacă mă-nstrăinai Și săpai și secerai Și torsei și pusei pânză Și-o lăsai dracului frunză. Până fusei la maica Mâncai pîne de secară, Cernută prin
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Că n-am nevastă frumoasă, Strâng în brațe o mocineață Și sărut un sloi de ghiață. 127 Până fusei la maica Nici săpai, nici secerai, Nici torsei, nici pusei pânză, Ci numai zisei în frunză; Dar dacă mă-nstrăinai Și săpai și secerai Și torsei și pusei pânză Și-o lăsai dracului frunză. Până fusei la maica Mâncai pîne de secară, Cernută prin sită rară Și-o mâncai râzând pe-afară; Dar dacă mă măritai Mâncai pîne de grâu mândru, Cernută
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
meu Dacă-i vede că ți-i greu Tu te trage la fântână Că-i muri făr-de lumină; Fără lumină de său Fără om din satul tău, Fără lumină de ceară Fără om dintr-a mea țară. Nici nu-i sapă nici arșeu, Nici scânduri de copîrșău, 220 {EminescuOpVI 221} Nici nu-i sapă nici lopată Nice-i om să-ți facă groapă, Copîrșăul mi-i de brazi Da nu-i pânză pe obraz. 189 Din Sibii până-n Abrud Murgul apă n-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Că-i muri făr-de lumină; Fără lumină de său Fără om din satul tău, Fără lumină de ceară Fără om dintr-a mea țară. Nici nu-i sapă nici arșeu, Nici scânduri de copîrșău, 220 {EminescuOpVI 221} Nici nu-i sapă nici lopată Nice-i om să-ți facă groapă, Copîrșăul mi-i de brazi Da nu-i pânză pe obraz. 189 Din Sibii până-n Abrud Murgul apă n-a băut, Iarbă verde n-a păscut - Însă de-a fi și păscut
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sute de brațe, și-n fiecare braț ardea câte o stea de foc. Pătrunse în sală. Sala era înaltă, susținută de stâlpi și de arcuri, toate de aur, iar în mijlocul ei stătea o mândră masă, acoperită cu alb, talgerele toate săpate din câte - un singur mărgăritar mare; - iar boierii ce ședeau la masă în haine aurite, pe scaune de catifea roșie, erau frumoși ca zilele tinereții și voioși ca horele. Dar mai ales unul din ei, cu fruntea-ntr-un cerc
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]