6,982 matches
-
vreo zece bolnavi îl vor aștepta, a doua zi dimineață, chirciți peste ganglionii lor inflamați. Numai în două sau trei cazuri incizia ganglionilor adusese o ameliorare. Dar pe cei mai mulți îi aștepta spitalul și el știa ce înseamnă spitalul pentru cei săraci. "Nu vreau să se facă experiențe pe el", îi spusese soția unuia dintre bolnavi. Nu s-ar face experiențe pe el, ar muri și atâta tot. Măsurile luate erau insuficente, asta era foarte clar! Cât despre sălile "special amenajate", le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ar fi trebuit să întărească ideea de egalitate între concetățenii noștri, dimpotrivă, prin jocul normal al egoismului, ea ascuțea și mai mult în inima oamenilor sentimentul nedreptății. Rămânea, bineînțeles, egalitatea ireproșabilă a morții, dar pe asta nimeni n-o dorea. Săracii care sufereau de foame se gândeau cu și mai multă nostalgie la orașele și la satele vecine, unde viața era liberă și unde pâinea era ieftină. Din moment ce nu li se putea da suficientă hrană, ei aveau sentimentul, de altminteri cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
o ironie usturătoare... Într-o zi, când a propus să se mai facă încă o nouă teică de beton - deci un nou jgheab colector al apei abundente ce curgea permanent, un mehenghi glumeț i-a zis-o de la obraz: - Vai, săracul domnul Tachi, o să-i moară vaca (pe care n-o avea) de sete. Înțelegând ironia incisivă a răbufnit cam ca atunci când m-a apostrofat pe mine la începutul uceniciei mele de școlar: - Calicilor! Numai voi aveți vite și eu nu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
are noroc cu carul și-i dă cu piciorul” ca un nesocotit. Toți l-au sfătuit să se întoarcă la părinții adoptivi cu mulțumiri și plecăciuni. Fratele mai mare, cel care locuia în casa lor părintească, îi spune clar: - Suntem săraci lipiți pământului, așa cum ne vezi. Te recunosc ca frate, te iubesc ca frate, dar de ajutat... n-am cum să te ajut decât să merg la pădurea din marginea satului, să-ți fac o ghioagă la fel cu a mea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
prăjituri. Nici eu nu mă simt prea grozav. Mă dor picioarele. — Ei, Doamne, aș vrea să am și eu norocu’ ăsta. Da’ eu sufăr de arturită la cot. — Vai de mine! exclamă domnișoara Inez, cu sinceră compătimire. Și taică-meu, săracu’, are asta. Îl punem să șadă într-o cadă plină ochi cu apă fierbinte. — Fii-miu se lăfăie-n cadă toata ziua. Eu aproape că nici nu mai pot intra la mine-n baie. Credeam că-i însurat, dragă. — Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aduci aminte când am fost să jucăm popice alaltăseară? — Marți? — Nu. Era miercuri, cred. În noaptea cân’ l-au arestat pe Angelo și n-a putut veni. — Ce-ngrozitor! Poliția s-aresteze chiar pe unu’ de-al lor. — Așa-i. Săracu’ Angelo! I-așa de drăguț. Multe a mai pățit și el cu poliția aia. Santa tuși răgușit în telefon. Oricum, a fost în seara cân’ ai venit tu să mă iei cu mașina și ne-am dus singure la popicărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ochelari. — Eu trândăvesc? Pe dracu’! Să curăț scârnăvia asta de bordel nu-nsamnă să trândăvesc. Cine-i ăla care mătură și șterge toată mizeria pe care-o fac pe podea amărâții tăi de clienți? Că mi-i și milă de ei, săracii. Vin aici să mai petreacă, să-nece necazu-n băutură și s-aleg numa’ cu cuburi de gheață. Și dacă-i vorba să plătești, aș crede c-ar trebui să scoți mai multe parale acu’ că pretenu’ tău ăl de-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bună de vânzătoare. — Ei vezi? spuse doamna Reilly întărâtată. Pun pariu că câștigă mai bine ca Ignatius. — Doamne, Angelo! exclamă Santa. Nu mai tuși atâta. Du-te și te întinde în camera din fund și odihnește-te pân’ vine bătrânu’. — Săracu’ Angelo, spuse doamna Reilly, după ce agentul ieșise din cameră. E un băiat așa bun! Voi doi chiar că-mi sunteți prieteni. Și când te gândești că ne-am întâlnit când a încercat să-l aresteze pe Ignatius. — Mă întreb de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a fost distrusă în toiul unei petreceri. Toți se dădeau în vânt după ea. — Nu mă îndoiesc de asta. N-am de gând să te întreb cum anume a fost nimicită. — Oricum nu mi-aș aduce aminte. În noaptea aceea, săracul de mine, a trebuit să înghit prea mult Martini. — O, Doamne! Dar spune-mi, ce Dumnezeu faci în costumul acesta bizar? Arăți ca Charles Laughton costumat în Regina Țiganilor. Pe cine vrei să întruchipezi? Vreau și eu să știu. Pleacă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vor fi de ajuns. — Sveterul meu a costat patruzeci de dolari, spuse tânărul, pipăind părțile care fuseseră destrămate de sabie. Ești pregătit să mi-l plătești? — Bineînțeles că nu. Să nu te mai angajezi niciodată într-o altercație cu un sărac. — Te-aș putea da ușor în judecată. — Poate că ar trebui să abandonăm amândoi ideea unui recurs legal. Pentru un eveniment atât de festiv ca un proces la tribunal, te-ai întrece probabil cu măsura și ai apărea cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a violat-o! N-am să uit niciodată. — Mai vrea cineva cafea? întrebă domnul Robichaux. — Mda, mai dă un pic aici, Claude, spuse Santa, împăturind ziarul și aruncându-l deasupra frigiderului. Îmi pare rău că Angelo n-a putut veni. Săracu’ băiat! Mi-a zis c-o să lucreze de unu’ singur zi și noapte pân-o s-aducă pe cineva la secție. Cred că s-a dus pe undeva-n seara asta. Ar fi trebuit s-auzi ce-a spus Rita. Zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
acuzare falsă. Nu mai pot îndura, Gus. Nu mai pot! Nu mai pot! — Și atunci vrei să afirm că am scris-o eu? — Sigur că nu! țipă doamna Levy la soțul ei. Sunt oare sortită să mor în azilul de săraci? Dacă a scris-o tânărul idealist, n-are decât să meargă la închisoare pentru plastografie. — Spuneți-mi și mie, ce se-ntâmpl-aici? întrebă Zalatimo. Se-nchide șandramaua asta, sau ce-i? Vreau și eu să știu. — Taci din gură, banditule, strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
gata să uit să-ți spun. Angelo a trecut azi-dimineață pe aici să bea o ceașcă de cafea. Abia l-am recunoscut. Ar trebui să-l vezi și tu-n costumu’ ăla de lână. Parc-ar fi calul doamnei Astor. Săracu’ Angelo! Se străduiește așa de mult! Acu’ spunea că merge pe la toate barurile de lux. Trebe să-și facă rost de-un individ suspect! — Groaznic, spuse trist doamna Reilly. Ce-o să se facă Angelo dac-o să-l dea afară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu șapcă verde care a lucrat un timp la Levy Pants. Domnul Levy îi arătă fotografia din ziarul de dimineață. Ăsta de aici. Domnișoara Trixie puse lupa pe ziar și spuse: — O, Doamne! Deci asta s-a-ntâmplat cu el. Săracul Gloria! Pare rănit. El e domnul Reilly, nu-i așa? — Da. Presupun că-ți amintești de el. A spus că dumneata ai scris scrisoarea. Așa a spus? Nu-i venea să creadă că Gloria minte. Nu, Gloria spunea întotdeauna adevărul-adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Poți să-ți iei rămas bun de la Levy Pants. Trădătoareo! Concediată! Vei fi concediată! Domnișoara Trixie zâmbi. Femeia asta sâcâitoare își ieșise serios din fire. Gloria îi fusese întotdeauna prieten. Iar femeia asta sâcâitoare o va sfârși la azilul de săraci. Poate. Dar deocamdată se îndrepta spre ea cu unghiile acvamarine scoase ca niște gheare. Domnișoara Trixie începu să țipe. — Las-o în pace, spuse domnul Levy soției sale. Ei bine, mă întreb dacă lui Susan și Sandra le va plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
imposibil a devenit totul. — Unde se află acum? Aș vrea să o fac să înțeleagă cât rău ți-a făcut. — S-a dus nu știu unde, nereușindu-i probabil analiza sângelui, pentru moment. Nu vreau să o mai văd. Cred și eu. Săracul de tine! Ce-ai mai făcut în ultimul timp, Ignatius? Ai tot stat și ai lâncezit la tine în cameră? — Da. Săptămâni întregi. Am fost imobilizat de o apatie nervoasă. Îți aduci aminte de scrisoarea aceea fantezistă despre arestare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aceste, pot să vă asigur că viitorul globalizării este pus în pericol dacă nu vom aborda și atinge această provocare globală. Unii vor argumenta că globalizarea însăși va rezolva problema, ridicând standardele de viață pentru oricine altcineva, ceea ce înseamnă pentru săraci. Mareea ridică toate bărcile, cum se spune. După opinia mea, aceasta este o parte a ecuației pentru soluționarea problemei. Dar va fi nevoie de o viziune mai amplă, mai grandioasă a viitorului, alături de Planul Marshall pentru a reconstrui Europa după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
din câte știm - în Irak, în anul 1987. O bombă murdară este în general, o armă nucleară de dimensiuni mici, care dispersează radiație deasupra unei zone restrânse. Vântul poate purta radiația mai departe. O bombă murdară este arma nucleară a săracului, în sensul că ea nu conține puterea cunoscută a exploziei atomice clasice, ale cărei efecte sunt dezastruoase în număr de decese și distrugeri materiale. Impactul unei bombe murdare ar putea fi limitat la nivelul domeniului de distrugere, dar efectul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
clienții stăteau la coadă la ușa ta. Așa Își croise mătușa Banu drum până În vârful scării artei clarviziunii, devenind din ce În ce mai faimoasă cu fiecare treaptă. Clienții ei veneau din tot orașul, fecioare și văduve, fetișcane și bunicuțe fără dinți, bogați și săraci, fiecare măcinat de propriile Îndoieli, fiecare murind de curiozitate să afle ce le pregătise Fortuna, forța aceea feminină și capricioasă. Veneau acolo cu o grămadă de Întrebări pe buze și plecau cu altele În plus. Unii plăteau sume mari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cadavru. Dacă simțeau nevoia, puteau să se prefacă În plante, pietre sau animale, În special În vulturi. Pândeau nenorocirile, observând scena de pe margine sau de deasupra, deși se știe de asemenea că uneori hărțuiau caravanele, furau puțina mâncare de care săracii aveau nevoie ca să supraviețuiască, Îi speriau pe pelerinii plecați În călătoria sfântă, atacau procesiunile sau șopteau un cântec de moarte Înspăimântător În urechile celor condamnați la galere sau a celor siliți să mărșăluiască până la moarte. Erau spectatorii acelor momente despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
așa că, după ce-l va vinde, va reface toate camerele de la stăreție - iar mai apoi nu se Întîmpla nimic. Îi plăcea să spună că toate revoluțiile au fost făcute de nevoiași și că marii gînditori care și-au influențat epoca erau săraci; mi-a făcut chiar elogiul lui Nietzsche și al lui Marx, precizînd că nu erau „săraci“ În materie de inteligență. Traducînd În felul meu acest limbaj franciscan, abandonarea bogățiilor pentru apropierea de Iisus, Îi disprețuiam pe băieții mai bogați ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ne poate emoționa la fel ca o frescă zugrăvită de Fra Angelico, un sărăntoc. Marea lui găselniță era să spună că bogații se plictisesc - nu scăpa niciodată prilejul de a stigmatiza monotonia hotelurilor de lux și mesele copioase - și că săracii gustă viața cu mai multă poftă. M-a convins și pe mine. Astăzi, nu l-aș dojeni decît În ce privește monotonia hotelurilor de lux. La vremea respectivă, nu cunoștea nici el așa ceva. Cred că și-a schimbat părerea În ziua În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ă Oh, asta e groaznic! Groaznic! strigă Anna Alexandrovna, ducându-și o mână la fața ei brusc albită. Katia fugi la ea și o îmbrățișă. ă Nu este niciodată ușor să dăm asemenea vești, se înclină Porfiri vinovat. ă Oh, săracul Boria, strigă Anna Alexandrovna, smulgându-se din îmbrățișarea menajerei. Este în regulă, Katia. Sunt bine, Katia. Dar se împletici când Katia îi dădu drumul. Porfiri îi întinse o mână, dar aceasta fusese refuzată cu o scuturare de cap. Vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
întrebă femeia mai tânără cu o urmă de panică în glas. ă Am auzit. ă A întrebat de argument ceartă. ă Ce i-ai spus? ă I-am spus ce a trebuit să-i spun. ă Așa. Stepanușka este mort. Săracul Stepanușka. Ah, bine, așa a fost să fie. Dumnezeu nu se uita cu ochi buni la viața lui. Deformitatea lui era o pedeapsă. ă Dar pentru ce să fie pedepsit? Nu a fost păcatul său. ă Nu a fost singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nu are nicio legătură cu cazul. Acel caz a fost închis. ă Am citit despre el în ziare, spuse Osip Maximovici încântat. Nu-i așa că teoria dumneavoastră este că Boria l-a omorât pe Goriancikov și apoi s-a sinucis? Săracul Boria. Săracul Goriancikov. O pierdere tragică. Era unul dintre cei mai inspirați traducători ai noștri. Vedeți, traducerile de filozofie nu sunt o știință exactă. După cum tocmai discutam, un traducător trebuie să își angajeze imaginația. Mai întâi trebuie să înțeleagă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]