4,482 matches
-
demnitar, fusese cvestor, praetor și consul și toate acestea până la vârsta de 35 de ani. A primit și mai multe onoruri și responsabilități, maius imperium și un post de comandă în Răsărit. Cu toate acestea, el a anunțat că se săturase de funcțiile publice și că dorea o pauză. Urma să plece pentru o perioadă nedefinită de timp. Această decizie i-a surprins pe cei din jurul său, care nu-și puteau explica de ce a luat această hotărâre. Augustus a încercat prin intermediul
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
iarnă și se apropia ziua lui, era departe și, din nou, nu aveam vreo șansă să ne vedem și atunci m-am gândit ce-aș putea face. Un la mulți ani la telefon și atât era prea formal și mă săturasem de câte formalisme avea el, la ce-aș mai fi contribuit și eu, apoi îmi dădea de gândit faptul că-mi zisese că nu-i plac cadourile, deci era exclus să împachetez vreo cămașă, cravată, nici măcar vreo carte, și să
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
nerușinare că d-aia are gură și-i dă să mănânce, ca să vorbească; și continuă cu glume de prost gust. După un sfert de oră, soldatul scoase un pachețel cu mâncare și începu să mănânce. Călătorul îl lăsă să se sature și apoi îi zise: Spune-mi te rog, prietene, bucatele pe care le-ai mâncat sunt curate sau spurcate? Soldatul privi cam pieziș spre călător și-i răspunse: Sigur că sunt curate, că doar nu sunt dobitoc, să mănânc ce
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
un cui abia văzut, ca să se deschidă zăvorul ușii. După ce a primit banii cu chiu, cu vai de la zgârcit, meșterul a trebuit să jure că nu va spune nimănui secretul. În fiecare zi, zgârcitul cobora în pivniță pentru a-și sătura privirea cu strălucirea banilor. Într-o zi, pe când era cu ochii la bani, i se stinse lampa și neavând chibrit începu să strige după ajutor, dar nimeni nu-l auzi din pivniță. A încercat să spargă ușa, dar nu putu
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
Les enfants dans le village de conte, Ed. Nova Internațional, Pitești, 2004, pag. 29 Cristea Viorel 1947 - 1993 Pictor „Pictez pentru că-mi place foarte mult viața satului meu, sărbătorile lui, câmpia pe care o tot privesc și nu mă mai satur de frumusețea ei Pictez aproape zi de zi, și când termin un tablou stau și mă bucur câtă lumină poate aduce o priveliște din sat in casa mea.” Născut la 29 noiembrie 1947, în satul Ghilad, comuna Ciacova, jud. Timiș
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
persoane. Statistica Autorității Naționale de Luptă împotriva Traficului de Persoane ne arată că, în anul 2007, 93% dintre disparițiile de copii nu sunt răpiri, omoruri și accidente, ci plecări voluntare de acasă. Acești copii care pleacă de acasă s-au săturat să tot fie neglijați de părinții lor indiferenți, ori agresați de părinți abuzivi, adesea alcoolici sau drogați. în lipsa unei îndrumări, copilul poate intra în anturajul altor copii sau tineri alături de care începe să fure, să vândă droguri, să consume alcool
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mihaiela Tudosă () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93073]
-
am văzut filmul întâia dată, l-am revizionat pe laptopul de acasă, ca într-un fel de delir dorit fără capăt, ireversibil, consistent, inefabil, mântuitor. Și, în continuare, zi de zi îmi vine să revăd acest film, fără să mă satur de el, fără să obosesc - este ca pâinea și apa și aerul de care fiecare dintre noi are nevoie ca să trăiască. Este un film care creează dependență, dar o dependență benefică, de frumusețe și desăvârșire. Bine ar fi dacă lumea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
Serios. Până să dau peste ea, credeam, în inocența mea, că poveștile trebuie musai să fie precum laptele îndulcit cu miere sau prăjiturile cu ciocolată. Ca să nu strâmbăm din nas, ci să închidem ochii de plăcere. Și să nu ne săturăm niciodată. Dacă ar fi să facem un „best of“ al tuturor basmelor, Perrault ar prinde cu siguranță top tențul. Cenușăreasa, Frumoasa din pădurea adormită, Motanul încălțat sau Scufița roșie. Repertoriu clasic de povești spuse la culcare unor prichindei care ajung
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
am intrat din nou în contact, despre integrarea la firul ierbii. Este și nu prea este la firul ierbii. Nu cred că va intra, pentru că este un articol care abordează teme generale și, în acest domeniu, toată lumea s-a cam săturat de teorie. Se dorește practică... implementare, ne-am săturat de vorbăraie doctă sau semidoctă... O înțeleg. Mă întreba cum se face că mai sunt în țară. L-am luat ca pe un compliment. I-am spus vărului meu pe chat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
firul ierbii. Este și nu prea este la firul ierbii. Nu cred că va intra, pentru că este un articol care abordează teme generale și, în acest domeniu, toată lumea s-a cam săturat de teorie. Se dorește practică... implementare, ne-am săturat de vorbăraie doctă sau semidoctă... O înțeleg. Mă întreba cum se face că mai sunt în țară. L-am luat ca pe un compliment. I-am spus vărului meu pe chat că s-ar putea să publice „Revista 22“ un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
mă întreb: dacă mă numeam BRD s-ar fi întâmplat același lucru? Scandal mare în fața ferestrei mele. Plimbări nocturne de câini de apartament, care intră în coliziune cu câinii vagabozi ai domeniului. Urlete de suporteri, țipete, sperieturi. Blesteme. M-am săturat de orașul București. Și, surzilor!, nici nu pot explica de ce. Mirel 12 martie 2006 Bunicii soției mele locuiesc într-un sat de lângă municipiul Câmpina. Numele îți este cunoscut fiind și ușor de ținut minte, Buștenari. De mai multe ori m-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
pagini de ceva mai mult decât de „simple“ enervări față de zgomotul stradal sau mirosurile din autobuz, de multe ori sunt de-a dreptul exasperări. Principala calitate, rară calitate, a coautorilor este bunul-simț, în sensul lui Alexandru Paleologu. Nu s-au săturat de România, deși ea îi contrariază abundent, n-au exaltările tânărului Cioran, deși furiile nu pot fi evitate, își păstrează ochiul critic și față de orbirile occidentale, nu sunt programatic iconoclaști, doar severi, nu ajung la sarcasmele din Politice-le lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
carte pe dantelă este, probabil, cartea cea mai limpede imposibilă și, de aceea, cartea cea mai râvnită în această lume unde aproape totul este posibil. Marea temă a literaturii actuale cred că este simulacrul. Se pare că autorii s-au săturat de inventarierea unei lumi materiale, aici și acum, dar s-au săturat și de o altă lume, dincolo, altundeva, o lume, să zicem, strict spirituală, mentală etc. Drept care autorii au încercat să împace capra și varza prin intermediul simulacrului. Oho, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
aceea, cartea cea mai râvnită în această lume unde aproape totul este posibil. Marea temă a literaturii actuale cred că este simulacrul. Se pare că autorii s-au săturat de inventarierea unei lumi materiale, aici și acum, dar s-au săturat și de o altă lume, dincolo, altundeva, o lume, să zicem, strict spirituală, mentală etc. Drept care autorii au încercat să împace capra și varza prin intermediul simulacrului. Oho, să nu ne imaginăm că simulacrul este ceva ușor de izbutit și de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
librării, dar varianta sa electronică, din calculatorul poetului și funcționarului Marius Marian Șolea, e adusă mereu la zi. Alte acte, alte informații, alte ilegalități. A ajuns deja la 864 de pagini. Și crește. Povestea e veche Ministerul Culturii s-a săturat de acuzațiile lui Șolea. Admite că s-au făcut „mici erori“, dar afirmă că alte ilegalități n-au existat. „Povestea celor 10.000 de colete nu este nouă și nici atât de senzațională cum pare. Grație domnului Șolea, este redescoperită la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
ating în mine ceva neștiut, ce mă fragilizeazăă. Există cărți pe care le citesc o singură dată și îmi ajunge, într-atât sunt de tulburătoare ori aspre ori atingătoare; și există cărți pe care le recitesc, adictă, fără să mă satur. Există cărți din care citesc câte o pagină sau două pe zi; și cărți din care parcurg sute de pagini pe zi. Există cărți vinovate și cărți inocente (deși, ca profesionistă a cititului, nu aș avea dreptul să spun așa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
un regim politic „nedrept”, „vinovați” de a fi „colaborat” mai mult sau mai puțin, găsind apoi, nu puțini dintre aceștia, o scuză legitimă În a-și căuta „fericirea” sub alte meridiane, declarând cauza națională pierdută pentru totdeauna. Acel „m-am săturat de România” cu sensul „mi-este rușine de România”, alimentat În primii ani după revoluție și de unii intelectuali de vârf (tânărul și sagacele Patapievici, printre alții!Ă, care au descoperit cu sârg În istoria națională pete și mari lacuri
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a-l sacrifică, din când în când, pe Eminescu (ori pe Sadoveanu, Călinescu ș.a.; marile valori)? Este, oare, acesta un sacrificiu necesar, fertil ? Poate el duce la sacru? Cartea lui Th. Codreanu se citește pe nerăsuflate, fiecare bucată încercând să "sature" acest gol sufletesc ce se cască din întrebarea bănuită în spatele factologiei. Dacă s-ar face o etapizare a vocilor antieminesciene din cultura română, s-ar observa că ele însoțesc cu exactitate pragurile istorice. După primul război mondial, după al doilea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
despărțirea noastră. Când va fi ziua când voi fi din nou fericită? pe tine te întreb, dragul meu. Astăzi mi-au spus colegele mele că sunt schimbată în bine în orice caz, sunt dornice să facem nunta aici. Nu ne săturăm de vorbă, am stat toate până la ora 1. Se mirau că a trecut timpul repede. Ieri am fost de mi-am luat leafa, ți-am cumpărat de pulover. Am început chiar lucrul la el, abia aștept să ți-l trimit
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
iubită Inimioară, Deși făcusem atâtea planuri și-mi pusesem atâtea speranțe în aceste zile de bucurie obștească, totuși ne vedem iarăși cu depărtarea așezată între noi, tocmai când ar fi trebuit să fim mai aproape și să nu ne mai săturăm privindu-ne cum numai iubirea adevărată știe să privească. Să dăm totuși slavă Bunului Dumnezeu și să zicem „facă-se voia Lui”, căci totdeauna El știe ce face. Strecurând acum puțină tristețe în inimile și sufletele noastre ce se doreau
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
familia Paraipam din Băiliești-Vrancea”, după care mai scrie: „La această dată eram cu plutonul în sectorul de fortificații de la Băiliești lângă Suraia și stăteam în gazdă la Candide Paraipam, gospodar de frunte care avea două fete ce nu se mai săturau s-o privească pe Mia, care era ca un „crin pe deplin înflorit”. A făcut o mică escapadă de două zile, furând un strop de fericire. Urma să vină la vacanță. A venit în împrejurarea că războiul era iminent. Vedeam
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
ai înțeles cam ce vreau eu. De nu poți tu să te duci la Buzău, scrie-mi și mă duc eu să aranjez totul. Tu, Țuțule scump, ce-ai mai făcut? Eu aproape același lucru de fiecare zi. M-am săturat, aș vrea să vină vacanța. Lenuța mă roagă să-i scriu dacă am de gând să vin la tine, să nu facă drumul degeaba, să nu mă găsească acasă. Chiar acum i-am scris, și i-am spus că am
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
cu atâta precizie că vii de-îndată. Acum cred că nici nu mai ai răspunderea de până curând. Așa, cel puțin, bănuiesc din ultima ta scrisoare, de la care sper că sosești din clipă în clipă. Măi Muțu, măi, m-am săturat de când te tot rog să vii, abia aștept să mă scutești de scris, eu să tac din gură și cu capul pus pe pieptul tău să ascult de-ale tale frumoase povestioare. Ai grijă și mai învață și altele de la
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Liceul nr.1 din Făgăraș. Acolo, unde aveam catedra rezervată. Numai „boala” m-a ajutat. Am fost solicitat ore în șir să trec în cadrul Inspectoratului Brașov, să ocup alte funcții în Făgăraș, însă față de toate am rămas rece. M-am săturat! Azi mă simt bine, liber, ca niciodată. Nici nu vreau să mai concep, să gândesc cel puțin, la alte funcții. În al doilea rând, a dat peste toți ai casei gripa. Zile în șir cu medicamente, cu ture. A trecut
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
destăinuiri, la problemele ei, la viața ei care descria... viața. „Problema mea e încă nerezolvată. Bine mi-ar părea și mie ca peste puțin timp să vă fac o altă scrisorică și să vă invit încoace să dănțăluim. M-am săturat de incertitudini, de amânări. Cum a plecat și Gabi, existența mea aici singură a devenit și mai nu știu cum. Tata e ocupat toată ziua la școală, și de dimineață și după amiaza, mama lucrează în tăcere deplină la planificare sau coase
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]