7,856 matches
-
om rămas pe țărm fu Sanzo. În sfârșit, strigătele războinicilor începură să zguduie cerul umed al nopții, de pe malul opus, până în zona de sub zidurile castelului. În acel moment, un colț al cerului se înroși, iar deasupra Cetatea începură să danseze scântei sclipitoare. Iscusitul plan al lui Shonyu izbutise perfect. Castelul Inuyama căzu în doar o oră, cu apărătorii pradă unei surprize pe care o desăvârșea trădarea din interiorul castelului și al orașului. Desigur, trădarea era unul dintre motivele căderii, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spus esențialul, în proporția cuvenită, fără lamentări exagerate, ce nu-și aveau locul. În această după-amiază, astăzi, 21 aprilie 2007, a avut loc în „Piața Constituției” o mare adunare pro Băsescu. Spiritele se cam încing și e destul doar... o scânteie. Băsescu are o enormă priză la public, iar potrivnicii în zadar împroașcă cu noroi. A vorbit și Monica Macovei despre situația noastră din Uniunea Europeană, privind justiția română care e împiedicată să se manifeste corect. Pentru 23 aprilie 2007 s-a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
că votul popular îl va readuce la Cotroceni. Și chiar l-a readus! Pentru sâmbătă, 5 mai, altădată serbam „Ziua Presei” sovietice, pentru că la începutul Revoluției ruse din octombrie, Lenin ar fi scris un anume articol în „Iskra” lui, adică „Scânteia” pe românește, al cărui titlu l-a împrumutat și presa noastră pentru oficiosul partidului comunist român. Neapărat trebuia să știm că la 23 februarie e ziua Armatei sovietice, care în 1917 ar fi făcut față armatei Kaizerului, cu victoriile de la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
închis la culoare ce îți induceau o stare de relaxare, dublată de lumina difuză ce filtra semiobscuritatea camerei. Își mută privirile la șemineul în care ardeau, trosnind și șuierând, trei butuci uscați aruncând din când în când o puzderie de scântei ce se stingeau undeva deasupra, în lungul hornului. Atmosfera din alte timpuri era întregită de mobila de epocă - nu-și dădea seama însă cât de veche era - completând interiorul într-un mod cald, intim. De jur-împrejurul său, în toate obiectele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
suferit nici un fel de modificări, spuse sec. Dimpotrivă, am urgentat implementarea lui profitând de turnura pe care au luat-o lucrurile pe Terra. - Sacrificiile care trebuiesc făcute de data asta sunt totuși prea mari, ridică tonul focul. O puzderie de scântei îi însoțiră cuvintele dând o lumină stranie încăperii. - Sacrificiile oricum urmau să fie făcute, acolo sau în altă parte, veni într-un târziu răspunsul. - Din câte țin minte ai fost și tu de acord cu ele. Sau te așteptai ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
cu buze pline și răsuflare de foc mă săruta pe obraz, pe gât, pe ochi, ocolindu-mi cu bună știință gura... Am început să răspund sărutărilor ei și s-o strâng puternic la piept... Devenisem un fier încins care arunca scântei... Nu mai aveam control asupra mea. Voiam din toată ființa s-o am...Ea mi-a înțeles dorința și. tremurând, mi-a șoptit: --Te rog, liniștește-te, dragule! Nu am îngăduința să mă dau nici unui bărbat. Numai sfințitul părinte poate
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
-lea și de aceea nu poate fi considerat o sursă sigură. Amintesc câteva semne de hotar care nu prezintă nici o îndoială: ,,de gios până la fântână pe capătul grădinilor a lui Nicoară, și de acolo în sus la Drumul Mare al Scântei în dreptul pârâului Gălății și în dreptul morii călugărițelor de la Socola, iar de la pădure până la Cetățuie și de unde curgu apele spre mănăstire. Acela este hotarul tot”<footnote Ibidem, Documentul 181, p. 246248 footnote>. Iordachi Cantacuzino, mare vistiernic, a cumpărat de la Mănăstirea Bârnova
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
O Nu lumină våzutå este esența ci stråfulgerarea crâmpeiul de înțelegere intuitivå O treaptå care te ajutå så urci O scânteie ce naște focul O razå deslușind cårarea
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1620]
-
că mai pot zări steaua mea, de aici, din întuneric? aud un glas de pretutindeni. Stelele se sting complice. Locul pe cer se albește. “Bang!“ Priviți! Un vis mi se sparge în bucăți de soare. Se risipește în mii de scântei. Urc nestingherită scara și rostesc aceeași rugăciune. -De ce să te superi? Dragoste este destulă. Privește încrezătoare la colț de stradă. Din umbră, mă privește o gură știrbă, hlizindu-se întrun dinte metalic care-mi răsună haotic pe sub tâmplă. Și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ridică fără niciun cuvânt În plus și am auzit ușa Închizându-se Înainte să ne luăm la revedere. Probabil era furios și nu Îl puteam condamna. Fusese greșeala mea să mă implic În acea relație de la bun Început. Nu existau...scântei. ― Ce-ai făcut? Întrebă Maria intrând imediat În cameră. L-ai părăsit? Ascultase totul. Evident. M am așezat Înapoi În pat. ― Așa cred, am răspuns cu capul Îngropat În pernă. ― Ești nebună. ― Ești enervantă. Maria râse. ― Nu e o replică
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
transmită, atunci acest altoi se va prinde și va crește viguros. Altmintrelea oricâtă trudă ar depune altcineva, nu te va putea face să-ți iubești obârșia... Și, venind mai aproape, aș spune că tu ai iubit din totdeauna Iașul, dar scânteia care ți-a luminat calea spre înțelegerea devenirii lui ai descoperit-o în cărțile distinsului profesor universitar Ioan Caproșu, care prin munca și strădania lui a scos la lumină - până acum - acele opt volume de „Documente privitoare la istoria orașului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ochii blânzi și se revărsa apoi ca o adiere caldă. Toate mă făceau și pe mine să încerc a avea aceeași stare. Nu reușeam prea mult, dar bătrânul mă privea stăruitor, cu gândul parcă să-mi transmită și mie acea scânteie de fericire... Nici nu mi-am dat seama când am ajuns pe malul iazului. Acum fă bine, fiule, și scoate la iveală cărțile acelea minunate. Apoi, cu gânduri limpezi, să încercăm calea mănăstirii Golia, aflată „în dricul Târgului”. Așa pentru
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cum îi zicea, iar mai târziu Frumoasa, a fost dăruit de Petru Șchiopu voievod și apoi că el se întindea „De la mănăstire în jos până la fântână, la capătul grădinii lui Nicoară, iar de acolo în sus până la drumul mare al Scânteii în dreptul pârâului Galata și în dreptul morii călugărițelor de la Socola, iar în pădure până la Cetățuie și pe unde curg apele către mănăstire”. Caut mai departe. La data de 20 februarie 1730 (7238) găsesc un izvod în care sunt înscrise patruzeci și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
scrie că... au dat și au miluit sfânta mănăstire Bârnova, pre a ei drepte oceni și cumpărături... pre nume satul Căpotești, din tot locul... să aibă a lua de a zecea din pâine,... din tot venitul... i din Terieni și Scânteia... și satul Mogoșești... și să aibă a lucra țăranii din satu, într-un an 12 zile... Vălet 7170 (1662) avgust 2” - cum scrie un slujbaș domnesc. O danie cuprinzătoare face Istratie Dabija voievod la 4 septembrie 1665 (7174), în anul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
deja plănuiam cum să dau afară pe toată lumea din dormitor. Ușa nu se încuia cu cheia, dar aveam de gând să pun un scaun sub clanță. Și nu era ciudat că doar cu o zi înainte mă epilasem pe picioare? Scânteia dintre mine și Luke era de netăgăduit. Nu era prima dată când regretam că nu era mai modern. Dar poate că dacă se tundea și-și cumpăra alte haine... Luke, poți să mă săruți când vrei. Oricând vrei tu. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
căruia se făcea mare tam-tam și care fusese arhiutilizat: negare. Mi s-a strâns stomacul de frică. Neil nu reușea să vadă toate astea, sincer nu reușea. Și nu era vina lui. Am simțit că înlăuntrul meu se naște o scânteie de compasiune. Tăceam cu toții. Singurul sunet care se auzea era plânsul lui Neil. într-un târziu, Josephine a vorbit din nou. —Neil, a spus ea, ca și cum ar fi fost o conversație lipsită de importanță, îmi dau seama că în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mă gândesc la episodul ăla, așa cum nu te poți abține să atingi cu limba un dinte care te doare. Cu toate că speram să nu mai dau ochii cu el niciodată, Luke mă intriga. Faptul că mă respinsese aprinsese în mine o scânteie de interes pe care nu o mai simțisem înainte. Bravo lui, gândea o parte din mine. Iată un om cu principii! Apoi cealaltă parte din mine urla: Nu, stai puțin, tipul m-a respins! Era joi seara, după petrecere, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vreo cincisprezece ani. Ba chiar mai mult. Iar după vreo nouă secunde, am simțit o durere scurtă într-una dintre măsele. Până la ora culcării, îmi ieșisem deja din minți de durere. însă cuvântul „durere“ era departe de a putea descrie scânteile electrice, metalice, încinse care mă torturau de-mi venea să urlu, îmi urcau până-n creier și coborau până-n maxilar. Era oribil. Mă tot ridicam de pe scaun ca să înșfac sticluța cu dihidracodeină. Nu voiam decât să-mi amețesc durerea cu prețioasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
venise Daryl, iar Luke plecase ca o furtună. După toate astea, după toate revenirile și respingerile, faptul că Luke încă voia să mă scoată în oraș și că eu încă voiam să merg cu el însemna că undeva exista o scânteie de înțelegere. Ajunseserăm într-un punct în care fiecare știa destul despre celălalt, inclusiv părțile negative, mai ales părțile negative și totuși voiam să continuăm. Pregătindu-mă pentru cina franțuzească, m-am îmbrăcat destul de modest. Cel puțin pe dinafară. îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
toată lumea sunt milioane de oameni care trăiesc foarte mulțumiți și fără să aibă aprobarea Helenkăi. —Ai putea să-mi spui, am zis eu disprețuitoare, ce legătură au toate astea cu drogurile? —Au mare legătură, mi-a răspuns ea cu o scânteie amenințătoare în ochi. O să vezi. După prânz, Josephine m-a luat din nou la tocat. Aș fi dat orice să termine. Eram foarte, foarte obosită. —Ai vrut să știi ce legătură are părerea proastă pe care o ai despre tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de încântare. —Tu la care mergi? La AA sau DA? am întrebat-o eu ticsindu-mi discursul cu abrevieri. La toate, a râs ea. Sunt dependentă de tot: pileală, pastile, mâncare, sex... Sala de mese aproape a luat foc din cauza scânteilor aprinse în ochii fiecărui bărbat care auzise ultimul cuvânt pronunțat de Francie. în toată agitația creată de Francie, celălalt pacient nou a trecut aproape neobservat. Lumea și-a amintit de el abia după ce Francie și Misty au plecat să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
însemnat experiențele astea pentru tine? Ți-a plăcut în liceu? Ai mers în tabere când erai mic? Care e cel mai frumos loc pe care l-ai văzut vreodată? Întrebările mele nu erau grozave, dar speram ca ele să aprindă scânteia unei conversații. Randall a tras adânc aer în piept și și-a scos ochelarii de pe nas. Mi-a plăcut în liceu. Foarte mult. Când eram mic, am fost la Windridge, la Craftsburry Common și mi-a plăcut foarte mult. Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Tirbușon avea chef să-și descheie gulerul și cureaua, să arunce și el, taciturnul, undița, să-l legene în cârlig pe bufon, până scoate pe nas toate panglicile. „Cum zici, amantissime, Hitler ăla al dumitale ar fi fost un geniu? Scânteia de nebunie, cum zici mata... i-a zăpăcit pe toți. Povesteai despre invadarea Poloniei...“ Grosolană provocare! Lingușitoare, firește. Dom’ profesor va trage o înjurătură de mare clasă și va da brusc drumul la tranzistorul de pe masa Ginei, cu toată puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de zece ori, de optzeci de ori, discul. Chiar dacă Supremul rămâne invizibil, indivizibil, orb surd mut, totuși om e, altfel n-are cum! Dacă prinzi momentul potrivit, când l-a cuprins lehamitea, mila, sila... minune. Te-a conectat, minune. Clic, scânteia, surpriza: ți-a răspuns. Năzuros, cu sictir și strâmbături, o dată, de trei ori, de șaizeci de ori. Nimic, numărul refuza. Miercuri plouă. Creanga arborelui din geam, o baghetă umedă. Mușcăm dintr-un măr. În stânga ținem mărul, cu dreapta rotim discul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Diavolul, salvarea, tu ești salvarea noastră. Tu, adorata, canibala, floarea-de-colț, spurcăciunea... Emilia zâmbea, de parcă n-ar fi auzit șoapta. Emilia zâmbea și era aproape, doar să întinzi mâna. Aproape, aproape, cum râvnise dintotdeauna. În sfârșit, alături, fără martori. Destul o scânteie și gata, așteptarea va fi răsplătită, în sfârșit. În sfârșit, se afla la un pas de neverosimila clipă. Să-i spună altceva, orice, altele sunt gândurile, dulcissima, ascultă-mi pulsul dement, bubuind, ca tam-tam-ul junglei, ropotul rapid și feroce al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]