4,770 matches
-
de nucă car cu boi Făceam și înhămam la el Culbeci bătrâni cu coarne. Și el citea pe Robinson, Mi-l povestea și mie; Eu zideam Turnul-Vavilon Din cărți de joc și mai spuneam Și eu cîte-o prostie. Adesea la scăldat mergeam În ochiul de pădure, La balta mare ajungeam Și l-al ei mijloc înnotam La insula cea verde. Din lut acolo am zidit, Din stuful des și mare, Cetate mândră la privit, Cu turnuri mari de tinichea, Cu zid
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pare-o perdea în fereastă Și gratii de fier a lui mînă-a cuprins Uitîndu-se-n sala cea vastă. {EminescuOpIV 98} Pe stânci de bazalt Stă calu-i înnalt Și coama-i i-o îmflă în lună Furtună. Sala-i ca aerul scăldat în soare, Muiat de-a florilor suflet răcoare. În ea frumoasele ființe albe Par gânduri palide din visuri dalbe. De-umărul junilor de razim, sboară, De raze umede ochi-s isvoare, Ca-n vânt se leagănă sveltele poze Prin păr
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
din visările pustiei, Din nisipuri argintoase în mișcarea vijeliei, Ca un vis al mării sfinte, reflectat de cerul cald Ș-aruncat în depărtare... Colo se ridic trufașe Și eterne ca și moartea piramidele-uriașe, Racle ce încap în ele fantasia unui Scald. Se-nserează. Nilul doarme și ies stelele din strungă, Luna-n mare își aruncă chipul și prin nori le-alungă - Cine-a deschis piramida și-nnăuntru a intrat? Este regele. În haină de-aur roș și pietre scumpe, El intră să vad
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
orice noapte pîn-în zori. Vezi Iordanul care udă câmpii verzii Palestine: Dintre vii cu struguri de-aur se ridic mândre coline, Pe Sion, templul Iehovei, o minune îl privim; Codrii de măslin s-amestec printre lunci de dafin verde, Chidron scaldă-n unda-i clară ierburi mari - ș-apoi se pierde În cetatea ce-n văi doarme - miticul Ierusalim. Și în Libanon văzut-am rătăcite căprioare Și pe lanuri secerate am văzut mândre fecioare, Purtând pe-umerele albe auritul snop de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Mai albastră decât cerul, purtând soarele pe față, Ea reflectă-n lumea-i clară toată Grecia măreață. Cîte-odată se-ncrețește și-și întunec-al ei vis - Nimfe albe ca zăpada scutur-ap-albastră, caldă, Se împroașcă-n joacă dulce, mlădiindu-se se scaldă, Scuturîndu-și părul negru, înnecîndu-se de râs. Și pe valuri luminoase oceanul lin le saltă, Orice undă lingușește arătarea lor cea naltă, Pe nisipul cald le-aruncă marea-n jocu-i luminos; Oceanicele corpuri, ca statue de ninsoare, Strălucesc în părul negru
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și fug; Iar la carul lui de aur, cu coroane pe-a lor frunte Și înfrînți de umilire, cu priviri stinse și crunte, Regii țărilor învinse gem cu greu trăgând în jug. Roma arde și furtuna chiuind în ea se scaldă Și frămîntă-n valuri roșii marea turbure și caldă Și aruncă-n loc de spume nori de fum, scântei și vânt; Și în nunta ei grozavă turnuri negre ea aprinde Și făcliile-uriașe cătră stele le întinde... Evul arde - Roma este oceanicu-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Peste văile ca râuri desfășurate sub soare, Pe dumbrăvi cu rodii de-aur, peste fluvii de briliant. Și oștiri de flori pe straturi par a fi stele topite Fluturi ard, sclipesc în soare, orbind ochii ce îi vede, Ca idei scăldate-n aur și-n colori de curcubău; Pe grădinile-nflorite, peste mândrele dumbrave Norii mișcă sus în ceruri înfoiatele lor nave - Rostre de jeratec ș-aur, vele lungi de curcubău. A-mpăratului de soare bolți albastre și cu stele Se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nalte, ce molatec se-nmormăntă În a Dunării lungi valuri ce vuiesc și se frământă, Trece-un pod, un gând de piatră repezit din arc în arc; Valurile-nfuriate ridic frunțile răstite Și isbind cu repejune arcurile neclintite Gem, picioarele le scaldă la stâncosul lor monarc. {EminescuOpIV 134} Peste pod cu mii de coifuri trece-a Romei grea mărire. Soarele orbește-n ceruri de a armelor lucire, Scuturi ard, carăle treer și vuiesc asurzitor; Iar Saturn cu fruntea ninsă stând pe steaua
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
una faclele mirositoare, Se sting una câte una viețile Ducilor Daci; De pe scaune cad pe piatra rece, sură, ce podește Sala. - Toți, toți pân-la unul. Unul încă tot trăiește, Arde sânta lui coroană, fulger-ochii lui audaci. Luna-n ocean albastru scaldă corpul ei de aur, Luminând culmile sure și adâncul colcîntaur, Dintru care-eșit se vîră-n nouri anticul castel; Decebal (palid ca murul văruit în nopți cu lună) Se arată în fereastă și-și întinde alba mână Moartă din flamida neagră ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
la dânsul o să vină, Că el de lumea-ntreagă va fi încoronat. Coroane el împarte la regi. - Și la regine, Iubindu-le-ngenunche. Palate-a ridicat Femeilor ce viața și-o-nchină la plăceri, Ce trupul de zăpadă și-l scaldă-n negru păr. Dar foaea se întoarse... Cu greață și scârbire Îi păru-atunci că lumea e toată joc de cărți. Atunci el se retrage în muri de mănăstire Și capul și-l cufundă-ntr-a lumei sfinte cărți. {EminescuOpIV 176
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și nu-mi rămâne de cât să pornesc Spre al meu trist mormânt încet-încet. {EminescuOpIV 254} AH, CERUT-AM DE LA ZODII Ah, cerut-am de la zodii, De l-al sorții mele faur, Dulcii sânului tău rodii Ș-al tău cap scăldat în aur. Ș-ale tale mâni de ceară, Fruntea-mi rece să desmierzi, Fața albă-n părul galbăn Și îndărătnici ochii verzi. Ș-astăzi tu de bună voie 10Fericită-n brațe cazi-mi; Capul tău scăldat în aur De-al meu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
rodii Ș-al tău cap scăldat în aur. Ș-ale tale mâni de ceară, Fruntea-mi rece să desmierzi, Fața albă-n părul galbăn Și îndărătnici ochii verzi. Ș-astăzi tu de bună voie 10Fericită-n brațe cazi-mi; Capul tău scăldat în aur De-al meu umăr tu îl razimi. Astăzi tu de bună voie Îmi întinzi dulcea ta gură: Soartea mi le-a dat pe toate Cu asupra de măsură. {EminescuOpIV 255} AZI E ZI ÎNTÎI DE MAI Azi e
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dulcea rotunzire a sânilor ce cresc, La noaptea cea adâncă din ochiul tău ceresc, Să văd că de privirea-mi tăcând te înfiori... O marmură, aibi milă de ochi-mi rugători! Aș vrea cu-a mele lacrimi picioarele să-ți scald, În dulcea-nfiorare a sufletului cald, Să mor pătruns de jalea amorului meu sfânt, Ca lebăda ce moare de propriul ei cânt, Să mor de-ntăia rază din ochii tăi cei reci... O marmură, aibi milă de stingerea-mi pe veci! Ca
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lunci, Unde pasări ca el Se-ntrec în cântări. 5. LEBĂDA (cca 1868) Când pintre valuri ce saltă Pe baltă În ritmu ușor, Lebăda albă cu-aripele-n vânturi În cânturi Se leagănă-n dor; Aripele-i albe în apa cea caldă Le scaldă, Din ele bătând, Și-apoi pe luciu, pe unda d-oglinde Le-ntinde: O barcă de vânt. 6. GENAIA (cca 1868) Creațiunea pământului după o mitologie proprie română. Pământul gând al poetului Rom. În 20 de cânturi. {EminescuOpIV 460} CÎNT
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
bard Cu fruntea-n laur, Sunt stele-eterne ce-n ceruri ard Cu raze de-aur. Cântă dar, cântă, tânăr poet, Mîn-a ta liră, Lumea ascultă gîndu-ți profet: Marea se miră! MUREȘANU (cu foc) În ocean de flăcări gândirea mea se scaldă Și sufletu-mi se-mbată de-o primăvară caldă. Și-un cântec trece dulce prin visele-mi de jar, Cum vântul trece-n freamăt prin codrii de stejar... Să cânt cum leul rage?... Să cînt!... Sdrobită liră! Din coardele-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pin iarbă scotocește Apa-n prund și-n pietricele. Florile surînd în taină, Oare ce-or surâde ele? {EminescuOpIV 507} Și[-s] cu neguri îmbrăcate Lac, dumbravă și pădure. Stele palid tremurânde Ard pin negurile sure. Lumea-n rouă e scăldată, Lucioli pe lacuri sboară. Luna umbrei, umbra lunei Se amestec, se-nfășoară. Lunecând pe ceruri, norii Negri-acopăr tot seninul. Se sting una după alta Și icoana, și suspinul. Înfășat în întuneric Eu nu văd, nu aud șoapte. Ah, mă simt
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
intrare în Parnas. Și coșciuge gratuite. Unii cred că și paranoia poate fi convertită estetic. Avem alternative și pentru părinți. Dar cu amendamentul : vit regi. Experiența împuținează iluziile. „Țineți-mă că zbor!” Strigă debutantul. După ce își înving inhibițiile, debutanții se scaldă în ostentații. Orice diletant are impresia că volumele lui vor constitui teme de casă pentru generațiile viitoare. Toți grafomanii cred că revoluționează literatura. Unii își scrijelesc numele pe arbori ori pe stânci. Alții, cu mai puțin folos, pe cărțile anodine
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
e plină de cauze pierdute. Lumea de până acum nu constă decât în intonațiile diferite ale câtorva sloganuri. Să fie marca dolarului ($) zvastica actuală a lumii? Epoca intră în om ca toporul în varză. Trăim în senzațional, așa cum anticii se scăldau în mituri. Tragedia va începe când tinerii nu vor mai dori să schimbe lumea. În curând, ne vom înfrupta poate din poezia marțienilor de pe farfuriile zburătoare. Secolul nostru repetă erorile celor anterioare. Dar cu mai mult sadism. După ce ne-am
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
călăuzea în întuneric! 4. Cum nu sunt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu, 5. cînd Cel Atotputernic încă era cu mine și cînd copiii mei stăteau în jurul meu; 6. cînd mi se scăldau pașii în smîntînă și stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn! 7. Dacă ieșeam să mă duc la poarta cetății, și dacă îmi pregăteam un scaun în piață, 8. tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
dădea încă semne de viață. Tocmai mi-am adus aminte că la sfârșitul vieții Alexandru Lăpușneanu voievod a fost călugărit cam cu de-a sila, primind numele Pahomie... Privesc la ieșean cu coada ochiului, să văd în ce ape se scaldă... Îi calm. Deci pot să-i pun o întrebare. Dragă prieten, sper să nu-ți cer prea mult. Știi cumva cine a spus vorbele astea? Care vorbe, vere? „De mă voi scula pre mulți am să popesc și eu!” Dacă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cîte pogoane s-or afla, ce sîntu la Vlădiceni”. Și care-i baiul? Ce, nu au mai fost ctitori care au dăruit moșii, sate, case, dughene, crâșme, și cine mai știe câte altele? Au mai fost, dar aici binefăcătorul o scaldă: Ba spune că “ Aceste vii cu pomăt și cu loc cu tot le-am dat... sfintei mănăstiri de la Bărboi”, ba că “iar și mai multe am dat pentru părintele Nohit egumenul... și să aibă a-și face părintele Nohit egumenul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
asta va fi altă poveste! La o margine de lume Avea obiceiul “ ’’urât’’ și între orele 12-13 în pauza de masă, fugea cu Radu șoferul lui de pe autobasculantă, să admire plaja dintre ecluză și tabăra Năvodari și eventual să se scalde în mare. Mașina o ascundeau lângă dig, printre bălăriile care crescuseră cât ea de înalte nu cumva să o zărească cei de la secție deși niciodată nu a avut nimeni curajul să-i spună... ‘’de ce chiulește’’! De obicei era puțină lume
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
imitat parcă imaginea lor se reflecta într-o oglindă uriașă cu marea ca fundal. N-au simțit nevoia să se mai despartă conștienți de clipele acelea inegalabile. Au alergat voioși, ținându-se strânși de mâini pe plaja întinsă dar pustie, scăldați în soarele dogorâtor al după amiezii, până s-au avântat în imensitatea mării. Când au intrat în apă cu viteză, rezistența ei i-a despărțit pentru o clipă și s-au jucat; nu aveau nevoie de minge; există multe surprize
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
la adăpostul clipelor nesfârșite intrate în galeria rătăcirilor! Pasiunea care-o pândea de-atâta vreme îi liniști pe amândoi; rămaseră atemporali, nemișcați cu fața agățata de cer, dezgoliți de sentimentul inutilității, privindu-se și tăinuindu-și nehotărârile. Razele lumii se scăldau pe chipurile lor radioase. Se întoarse spre el cercetându-l cu atenție; începu să-l mângâie și alinte, întărâtându-l: - Îi așteptăm sau le-o luăm înainte? Se furișară înapoi printre copaci ca două umbre fugare ținându-se iarăși de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
poate fi „banal”, în acel sens tragic - nu întotdeauna înțeles în mod adecvat - pe care i l-a dat Hannah Arendt, dar punctul și mai șocant constă în faptul că răul poate deveni „obișnuit”, transformându-se în sistem și ambient scăldat de acțiuni orânduite tocmai pentru a planifica răutatea. Și aceasta fără zgomot și fără ca să ne dăm seama, până devine „cultură adevărată, cu capacități doctrinale, limbaj propriu, cu manieră proprie de a proceda”. Aceste ultime cuvinte îi aparțin Papei Francisc
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]