58,131 matches
-
crâncen de amoniac. Mirosul plăcut de cedru. Soarele era puțin mai jos de linia orizontului și lumina ajungea la noi de sub lume. Erau lemne de încărcat în camionetă. Lăzi de budincă instant cu glazură de unt. Lăzi cu hârtie de scris, hârtie igienică, baterii de un volt jumate, pastă de dinți, piersici la conservă, cărți. Diamante zdrobite de sticlă securizată erau peste tot în jurul platformelor transportoare de mașini răsturnate într-o rână, cu mașinile nou-nouțe dinăuntru complet distruse, cu pneurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
la Athénée, dar nici prin gînd nu i-ar fi dat să-și facă apariția într-un asemenea loc atunci cînd Mihail era acolo. Din cel puțin două motive, unul, că era împotriva regulamentului, de fapt a regulamentelor, și cel scris și cel nescris, însemna să facă nu doar un gest nefolositor, ci chiar unul rău folositor, iar al doilea era că de fapt nici după cea dintîi întrevedere nu știa cum arată Mihail, în schimb acesta știa cum arată el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să scoată nici un sunet. August Stoicescu arătă cu degetul hîrtia de pe masă, avea ochii lucioși, de antracit, puteai să vezi stelele nopții prin ei, ca prin gura unei fîntîni adînci, ziua, în amiaza mare, arătă către hîrtia țeapănă, acoperită cu scrisul ordonat și plin de ascuțimi al maiorului, "Subscrii, domnule adjutant?" Radul Popianu s-a făcut palid. Nu era pregătit pentru așa ceva. Își subestimase adversarii, dacă erau cu adevărat adversari. Trebuia să cumpănească rapid și să găsească o portiță de ieșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se mai ostenea să-și întindă masa, de fapt nu mînca, ci doar se hrănea, îl bătu ușor pe umerii căzuți "uite ce e, dom'le adjutant, te apuci și așezi totul pe hîrtie. E absolut necesar să rămînă ceva scris, pe vorbe nu te crede nimeni. Și nu știm ce ni se poate întîmpla, azi ești, de ieri nu mai ești!" Începu să rîdă să-și facă nițel curaj. Îi trebuia. Pentru ce avea de gînd să facă îi trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
flaubertiană, În care relatează aceleași lucruri narate și În opera sa și În care ignoră aceleași lucruri eludate și În opera sa. Despre bucuria creației și despre criza creației, despre stări sufletești, despre orașe, despre hemoroizi, despre peisaje, despre motivațiile scrisului, despre deosebirile dintre proză și poezie. Scrisorile sale Îmbină suspine de dragoste și aluzii erotice cu teorii literare, impresii de călătorie cu poezii. Îmi amintesc ca acum descrierea unui trandafir, a unei treziri În zori, apoi acele variații asupra ploșnițelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de nevoie, să poată fi ridicate. —Încearcă să nu-ngreuneze vasul. Să văd ce pot face. Vreun lemn anume? — Îl las la alegerea ta. Aceste date erau suficiente pentru că Tevé Salmón să se-apuce de treabă, căci, de vreme ce nu cunoștea scrisul, desenul sau calculele matematice, toată această tehnică impresionantă o păstra în memorie. Fiecare linie, fiecare piesă și fiecare joncțiune a carenei lua ființă în mintea Marelui Maestru Constuctor, care cunoștea încă de când se află în pântecele mamei lui, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fi putut crede că era pe punctul să renunțe la visurile lui, căci sofisticată lecție pe care tocmai o primise îl făcuse conștient de monstruozitatea neștiinței lui cu privire la dificilă artă a navigației. Nu trebuia uitat faptul că, de vreme ce nu cunoșteau scrisul, navigatorii polinezieni nu puteau calcula timpii și vitezele cu ajutorul creionului și al hârtiei, așa că se vedeau nevoiți să apeleze la memorie, la experiența și la acel inexplicabil al șaselea simt, care făcea din locuitorii primitivi ai Pacificului un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu excepția domnului Terry Fletcher. Spuneți-vă în continuare că e doar o poveste. Nimic din toate astea nu e real. Ideea vine din Anglia, unde studenții la arte se duc la poștă și iau vrafuri din etichetele alea ieftine pentru scrisul adresei, oferite gratuit clienților. Fiecare oficiu poștal are maldăre întregi de etichete dintr-astea, cam de mărimea unei mâini cu degetele întinse dar strânse. O mărime numai bună de ascuns în palmă. Etichetele au pe o parte o foiță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
alb și fața inexpresivă. Ținea, pe colțul din stânga al catedrei, o cutiuță. Primul contact cu ceea ce conținea fusese dincolo de orice închipuire. Bărbatul le dicta lecția, copiii scriau, cu capetele coborâte în caiete. Luana stătea în prima bancă de la perete și scrisul ei plin de prescurtări o făcea să ridice, mereu, privirea spre profesor. Văzu, la un moment dat, pe masă, o cordeluță verzuie. Se întrebă ce-ar putea fi și uită să mai noteze. O văzu mișcându-se, târându-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vadă care aparține preferatului ei. Găsi în banca a patra o servietă din piele fină și scoase din ea, cu emoție, un caiet. Pe prima pagină, iscălitura delicată a lui George o făcu să zâmbească. În sfârșit îl dibuise. Avea scrisul îngrijit, mărunt, puțin aplecat spre dreapta. Puse caietul pe-un colț al băncii și închise servieta. În timp ce dirigintele scria pe tablă cuvintele de vocabular, Luana se zbătea în focul creației. Se chinuia să compună o poezie din cele mai expresive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de pe tablă. Luana roși. Acum vor râde toți de prietenul ei. Nu avea de unde să știe o demonstrație pe care profa tocmai începuse s-o predea. Ernest luă creta și fără nici un efort termină înșiruirea de relații. Lăsă obiectul de scris pe tablă și se așeză lângă Luana, ca și cum acolo ar fi fost locul lui. Afară, o prinse de mână. Ce vrei să facem astăzi? Nu voia altceva decât să-l privească, să se cufunde în ochii lui, să-și treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
La scurt timp, Ștefan învăță mersul taximetriei, începu să nu mai toarne tot câștigul în pușculița patroanei și situația financiară a tinerei familii căpătă mai multă culoare. În nici un an, îi cumpără soției mașină de spălat, frigider și mașină de scris, pentru a-și putea redacta romanele începute și lăsate apoi de izbeliște prin toată casa. Nefiind ahtiată după bani și învățată să iasă cu el în tot felul de locuri, Luana nu era încântată de nici unul din bunurile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
zi se organiza concurs pentru ocuparea unui post de dactilografă. Speranțele îi prinseră din nou aripi. Se prezentă la adresa respectivă, o cocioabă din tablă cu două încăperi. În prima funcționa un xerox, în a doua erau înșirate patru mașini de scris. În ciuda numărului mare de candidate, Luana câștigă. Seara, împreună cu bărbatul ei, destupă o sticlă de șampanie iar negura în care acesta-i prevedea viitorul ca dactilografă nu reuși să-i umbrească fericirea. Se trezi devreme, se îmbrăcă cu ce avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu rujul întins la colțul buzelor, avu tupeul să se așeze în fața Luanei și să-i spună cu o mină supărată: Dacă vrei să rămânem prietene, să nu mai faci niciodată asta. Rămasă fără replică, fata încremeni în spatele mașinii de scris. Înțelese că trebuia să plece, cât mai repede și cât mai departe, dar nu putea s-o facă. Se îndrăgostise, iremediabil, de Radu Noia și nu voia să se despartă de el. S-au întâlnit într-o sâmbătă. El sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cocoșase spinarea aplecându-se slugarnic ani de zile, aruncând din gura colorată "Să trăiți, sefu'!", spre hazul tuturor. Când Radu plecă în delegație, ea răni inima Luanei cu tot felul de insinuări. O dată cu întoarcerea tânărului, Nuța veni lângă mașina de scris, la care fata dactilografia de zor și aruncă din vârful buzelor mari, ieșite în afară ca un bot de rață: Știi ce-a făcut drăguțul tău la Râmnicu? Au băieții pe una acolo, la care trag pentru unele nevoi, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Plănuise să urmeze tot felul de cursuri și avea nevoie de cineva care să se ocupe de fetiță. Scăpa, în felul acesta, de monotonia casei și își pregătea viitorul, convinsă fiind că mai devreme sau mai târziu locul mașinii de scris îl va lua calculatorul. După îndelungi discuții, Sanda debarcă în locuința familiei Noia cu inima cât un purice. Conviețuirea cu ginerele o umplea de groază. La scurt timp, spaimele ei se adeveriră. În vreme ce Luana se școlea, cei doi se luau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de lucrările nevestei și ea se grăbea să remedieze neajunsurile. Cuprinsă de fiorul pasiunii pentru pictură, umplu casa de tablouri. În această stare tihnită o găsi ultima zi de concediu. Întoarsă la muncă, Luana găsi pe birou, în locul mașinii de scris, un calculator. Așa cum prevăzuse, unitatea se dotase cu tehnologie modernă. Nuța Cordel o întâmpină surâzătoare. Doamnă Noia, nici nu știi ce bine-mi pare c-ai venit. Am înnebunit doi ani făcându-ți munca. E timpul să intri în pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din cauza etajului alcătuit din bârne. Cele două clădiri erau aproape lipite, nici curte, nici peluză, numai o rigolă Îngustă. Margaret a urcat scara de lemn care scârțâia. În liniștea după-amiezii se auzea clinchetul lipsit de entu ziasm al mașinilor de scris. La radio se auzea un discurs de-al pre ședintelui, retransmis, a constatat ea ascultând vocea presantă, deosebit de con vingătoare. În camera de la capătul scării erau câțiva bărbați, doi dintre ei aplecați peste mașinile de scris; ceilalți, așezați pe scaune
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ziasm al mașinilor de scris. La radio se auzea un discurs de-al pre ședintelui, retransmis, a constatat ea ascultând vocea presantă, deosebit de con vingătoare. În camera de la capătul scării erau câțiva bărbați, doi dintre ei aplecați peste mașinile de scris; ceilalți, așezați pe scaune șubrede de birou sau pe paturi de campanie, trăgeau un pui de somn. Obloanele erau deschise, dar la umbra enormei clădiri vecine nu era niciodată multă lumină, doar un soi de permanent semiîntuneric. — Salut, matelot! a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ca să ne salute. Ai nevoie de ceva? Avea un zâmbea deschis și un chip tineresc, dar surprinzător de brăzdat de riduri. Îndesat, cu brațe zdravene, păroase, dege tele lui butucănoase de muncitor cu sapa păreau cu totul nepotri vite cu scrisul sau cu bătutul la mașină. — Mi se pare mie, sau detectez o notă cinică, Mick? — Nu doar o notă, o simfonie-ntreagă, ce naiba! Rudy, adu o bere, te rog, pentru Margaret! și ia-ți și tu una! De fapt, dă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și coatele de fetiță. Avea obrajii pistruiați, privea chiorâș și se strâmba. Arăta cum nu se poate mai tânără și mai fericită. — Doamne sfinte, parcă aș fi Anna Frank, a exclamat ea. Adam a Întors fotografia și i-a arătat scrisul elegant al lui Karl: Margaret, Ubud, decembrie 1938. — Am continuat să caut, m-am uitat prin carnetele de adrese, În caietele vechi și În jurnalele scrise pe când era În Bali. Numele dumneavoastră apare foarte des... — E-adevărat? — Da, În felul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
păreați foarte fericită și-a amintit cum a scormonit cu strângere de inimă prin hârtiile lui Karl, temător să nu depășească vreo limită neprecizată. Păstra În minte cu limpezime și fără nici o șovăială imaginea camerei lui Karl, un mic birou, scrisul lui rotunjit, mirosul de naftalină și de cărți vechi. și-a ridicat ochii de pe hârtie. Aparatul de radio hârâia și avea feding, trupe paramilitare... aterizări În Malaysia... Încăierări cu for țele britanice... morți... preludiul unei invazii. I s-a părut
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-o, cea cu băiatul prietenului după care ați venit. și mi am adus aminte și de numele lui. Părea foarte mândră de ea, cu tot soarele care o lovea peste ochii mijiți În spatele ochelarilor. Foile ieftine, aproape translucide, hârtia de scris obișnuită la Jakarta, fuseseră strânse Într-un ghemotoc pe care Cantik doar Începuse să-l desfacă. Margaret a desprins cu grijă foile mototolite. I s-au părut asemenea frunzelor uscate de toamnă, așa cum și le amintea din anii petrecuți În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
foile mototolite. I s-au părut asemenea frunzelor uscate de toamnă, așa cum și le amintea din anii petrecuți În America. Primele erau nescrise, marcate doar de cutele care Începuseră să Îngălbenească. Doar pe o singură foaie erau câteva cuvinte, un scris elegant, cu literele ușor aplecate și rotunjite ca niște coame de val. Pe primul rând se putea citi: „Dragului meu Adam“... 19 Zorile. Cerul limpezit pe neașteptate, Întunericul nopții care se pierde În amintire. Zgomotele. Oamenii. Lui Îi venea să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
e Însurătoarea. Așa ceva nu mă-ncântă! Margaret a zâmbit și ea. Ținea În mână cinci foi de hârtie mototolite și le tot mângâia sperând să le netezească. A privit prima foaie, rândurile scrise de mână, care o umpleau cu volute. Scrisul acela părea că iese dintr-o lume trecută, pierdută, o lume În care nu existau nici mașini de scris și nici tipografie ieftină. Literele erau ca firul de păianjen, mâna care le scrisese tremurase, fusese nesigură. Multe rânduri erau hașurate
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]