4,921 matches
-
dar nu-mi iese nici un cuvânt. — Ăsta e numele tău adevărat, Samantha ? — Da ! zic șocată. — Scuză-mă, am fost puțin cam directă. Ridică o mână a scuze. Dar pune-te puțin în locul meu : într-un sat de la țară apare din senin o fată, care își ia o slujbă la care nu se pricepe... Se oprește, de parcă și-ar căuta cuvintele. E adevărat ce mi-a spus Nathaniel, că tocmai ai încheiat o relație care ți-a lăsat un gust amar ? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mine. Pot foarte bine să fiu sinceră cu el. Să-i povestesc despre viața mea. N-are cum să-mi reproșeze trecutul. Evident că nu. Și dacă o va face ? Dacă mă trezesc că-mi dă una ? — Scuze. Ca din senin, Nathaniel apare în fața mea, cu chipul cald și prietenos. Ești bine ? — Foarte ! zic cu veselie forțată. Mă distrez de milioane ! — Hei, Nathaniel, spune Eamonn, ștergând un pahar. Îmi face cu ochiul. Cum se numesc cinci mii de avocați pe fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
plutește miros de caprifoi. Undeva în fundal cântă încetișor muzica, iar mâna lui Nathaniel se odihnește cu aerul cel mai firesc din lume pe coapsa mea. În viața mea nu m-am simțit atât de mulțumită. Cadourile ! spune Trish din senin. Nu i-am dat cadourile ! Sunt destul de sigură că a băut mai multă șampanie decât oricine altcineva. Se apleacă nesigură pe picioare deasupra mesei, caută în geantă și scoate un plic. — Ăsta e un mic bonus, Samantha, spune, înmânându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
îmi aduc aminte de o asociere... o imagine... Haide, gândește-te. Asta e problema când ai o memorie aproape fotografică. Lumea crede că îți e foarte folositoare, dar adevărul e că te scoate pur și simplu din minți. Și, din senin, îmi amintesc. Scrisul înflorit al unei invitații la nuntă. Era prinsă pe panoul din biroul lui Ketterman, cam acum trei ani. A rămas acolo săptămâni la rând. O vedeam ori de câte ori intram. Doamna și domnul Arnold Saville au plăcerea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
față și-mi las capul, fără speranță, pe mâini. N-o să mă creadă nimeni. Și nici măcar n-o să stea să mă asculte. Dacă aș avea o dovadă cât de mică. Dar de unde s-o iau ? Dinspre mobil se aude din senin un bip și tresar, apoi mă uit în jur ca prin ceață. Aproape că am uitat unde mă aflu. Îl ridic și văd că am primit un SMS. sunt jos. am o surpriză pentru tine. nat. Cobor scările, dar mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
e destul pământ. Putem să facem niște sere acoperite cu folie de plastic, extindem birourile... Nu-mi vine să cred. De când a devenit Nathaniel așa mare întreprinzător ? — Și cu pub-urile ce faci ? Cum de te-ai hotărât așa din senin să... Tu m-ai făcut să mă hotărăsc. Mi-a rămas în minte ce mi-ai zis în ziua aia în grădină. Se oprește, și adierea vântului îi flutură părul. Ai dreptate, Samantha. Nu sunt patron de cârciumă, sunt grădinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Iubită-su. V-ați despărțit ? adaugă către mine. Nu ! zic, atinsă la punctul sensibil. O să ne continuăm relația. — Și cum anume o să faceți asta ? Simt un interes reînăscut fremătând în mulțimea de ziariști. — O să facem noi cumva, OK ? Brusc, din senin, simt că-mi dau lacrimile. — Samantha, spune Hilary furioasă. Te rog întoarce-te la declarație ! O împinge pe Trish din fața microfonului. — Nu mă atinge ! zbiară Trish ca arsă. Te dau în judecată. Samantha Sweeting e avocata mea, dacă vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nazală și monotonă, atît above, cît și below the line. — Categoric! răspund cu Însuflețire, de parcă aș vrea să spun: Nu asta face toată lumea ? Logistice. Adică cum ? O, Doamne. Dacă mă Întreabă ? Nu fi proastă, Emma. N-o să te Întrebe din senin „Ce Înseamnă logistice ?“ Doar lucrez ca și ei, În marketing, nu ? Firește că știu lucrurile astea. Și, oricum, dacă mai pomenesc iar cuvîntul ăsta În discuție, am să schimb repede subiectul. Sau o să zic că eu am trecut de etapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
opri“ și au scris astfel o pagină importantă din istoria marketingului.“ Nu-i de mirare că Cyril a intrat așa În priză. — În cinci minute. Dave se uită la ceas. Aproximativ. — Dar... de unde pînă unde ? spune Katie. Adică, așa, din senin ? În ochii lui Dave lucește un licăr de satisfacție. Evident că a spus povestea asta de o mie de ori de azi-dimineață și se distrează copios. Se pare că vrea să-și arunce și el așa un ochi asupra filialei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ai să ne vezi că stăm și discutăm literatură. Ne-am prefăcut cu toții. — Ești incredibilă. Mustăcește vizibil. Și la administrativ era o atmosferă la fel de falsă. Faptul care mi-a stîrnit suspiciunea a fost că doi angajați s-au ridicat din senin și au Început să cînte imnul Panther Corporation. Nici măcar nu știam că avem așa ceva. — Nici eu, zic surprinsă. Și cum era, mișto ? — Tu ce crezi ? Ridică din sprîncene cu efect comic, iar eu Încep să chicotesc. E foarte ciudat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
perfectă dreptate. Dar ar fi fost mult mai ușor dacă aș fi putut pur și simplu să spun Încîntată „Vai, ador mașinile de epocă !“ Oricum. Nu contează. În timp ce-mi dau apa pe gît, În fața mea apare ca din senin o farfurie cu ardei copți. — Uau ! spun plăcut surprinsă. Îmi plac la nebunie ardeii copți. — Știu. Jack pare destul de mîndru de sine. Ai zis În avion că ardeii copți sînt felul tău de mîncare preferat. Serios, așa am zis ? Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
distrat bine ? A, despre asta e vorba. Da, mulțumesc, spun după o pauză. — Cu tipul tău misterios. — Da, zic și arunc pe șustache o privire spre peluză, uitîndu-mă după Jack. — E cineva de la noi de la firmă, așa-i ? spune din senin Connor, și simt un junghi În stomac. De ce spui asta ? zic pe tonul cel mai firesc de care sînt În stare. — De asta nu vrei să-mi spui cine e. — Nu e vorba de asta ! E vorba doar... Connor, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Îndepărtează cu pași mari, cu paharul de Pimm’s În mînă, iar eu rămîn uitîndu-mă după el, scăpînd un cub de gheață În iarbă. Un apartament. Asta nu poate să Însemne decît un singur lucru. O să facem sex. Și, din senin, mă cuprinde o nervozitate insuportabilă. — Doamne, ce tîmpit sînt ! exclamă Connor, lăsîndu-și jos cuțitul. Doamne, ce orb am putut să fiu. Se Întoarce cu fața spre mine, și Îmi aruncă o privire albastră otrăvită. Emma, știu cu cine te vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
piscul pe care m-am cățărat atunci cu Moru. E piscul cel mai Înalt din munții mei și e străjuit de o piatră ce seamănă cu Tatăl din Cer. Of, of. Mirosea a apă și a pășune. Era rece. Era senin și vedeai departe, tare departe, până În locuri pentru care trebuia să te fi născut din altă mamă ca să fi putut să trăiești pe ele. M-am uitat la toate locurile alea și mi-am spus că erau frumoase. - Pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
uscățiv. Era din ce În ce mai cald, dar așa zisese și Moru al meu din munte: că dacă o s-o tot țin spre Miazăzi, am să găsesc pe undeva un tărâm fierbinte de tot, În care până și aerul lua foc așa, din senin. Și eu care acum o vreme credeam că pământul nostru e singurul pământ de sub cer! Hm... Ce era mai bine? Să văd cu ochii mei atâtea tărâmuri, sau să fi știut să mă dau la Siloa? Am mai mers și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de nevăstuică. - Înseamnă că era bine printre ai tăi, i-am spus după o vreme. - Era. - De ce ai fugit? Enkim se uită la mine și zâmbi. Apoi se trânti pe mușchi și, punând brațele sub cap, privi la cer. Era senin. Luminile mici din acoperișul văzduhului păreau gata-gata să se prăvălească pe noi, atât erau de multe și de grele. Luna se târa la două degete deasupra pământului, abia văzută, iar eu nu știam ce anume făcea acolo. Sau luna nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și am dat să Închid ochii când, am auzit zvon de voci venind dinspre sat. Păzitorii mei deodată se Îndreptară și Își ațintiră privirile spre casele din vale. Foc, Își spuseră unul altuia În timp ce ieșeau din peșteră. Fără fulger? Din senin? - se tot Întrebau unul pe altul. Am dat să mă uit și eu spre sat, dar nu reușeam să văd decât lumina vâlvătăilor cum juca În văzduh. Cei doi pândari se uitară la mine, mirați parcă. - A luat foc, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Moru nu se gândea numai la prietenii din astea Între neamuri. Anumite prietenii, zicea el, fac bine. - Ooh, da, făcu Minos și scuipă Într-o parte. Se ridică de pe piatră și mă Îndemnă să vin după el. Era după-amiază, era senin și era răcoare. Îmi arătă satul lui răspândit pe povârnișul muntelui, cu case pierdute printre copacii aceia În care creșteau fructele mărunte ca niște boașe de berbecuț. Dincolo de sat, câmpia acoperită de păduri bogate și grele. Dincolo de pădure, Marea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
zi, l-am Încercat atunci, cum de jucați jocul ăla despre mine Încă din pruncia ta? Iar N’jamo: - Măi Krog, măi, las’ că am eu grijă să ațintesc pietrele astea spre Apus. În clipa aceea Începu ploaia, ca din senin. Cădeau picături de apă grele care, curând, se preschimbară În grindină, străpungând frunzele cele mari, dând la pământ casele mărunțeilor și așternând un covor gros de gheață În pădurea lui N’jamo. 27. Urlând de spaimă, mărunțeii fugiseră din case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tocmai la jumătatea nopții. Cică n-ajung să Învețe tot cântul decât după ce sunt oameni În toată firea. - Mda. Și după aia Îmbătrânesc și uită tot ce-au Învățat, se hlizi Logon. Aveam să aflu că În nopțile cu cer senin, celor ca Vishu le era mai ușor, căci se uitau numai În văzduh, după stele. Vishu, de pildă, știa atâtea animale și oameni din stele cât de patru ori toate degetele unui om: Începea cu Leul Adormit, continua cu Vânătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cei doi sunt aproape un singur trup; din întuneric răzbate, senină și triumfătoare, melodia.) ACTUL III Peste un timp. Lumină ușoară, eventual cernută prin crăpăturile chepengului și ale tavanului. MACABEUS și PARASCHIV dorm aproape îmbrățișați. Trompeta lipită de ei. Somn senin, respirații calme. De departe se aud bubuiturile unei lupte. Încet, mult mai încet decât în cazurile precedente, se vor apropia semnele celei de-a treia apocalipse. Pe aceste semne sporadice, undeva, sus, se aud pași. Cineva face efortul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-i mai găsi scuze că nu-i cinstit ce-a făcut. BĂRBATUL CU ZIARUL: Nu-i caut eu scuze, dar... mă gândesc și eu... (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL își pune batista în buzunar și începe să cânte din nou, concentrat, pasionat, senin.) BĂTRÎNUL CU BASTON: Tocmai ce ziceam... Nu, acum e limpede, ori noi, ori el... BĂRBATUL CU ZIARUL: Fantastic! Absolut fantastic! E prima oară-n viață când mi se-ntâmplă așa ceva. Phu! DOAMNA CU VOAL: Și nici măcar nu știm dacă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ce frumos! Ce frumos! (Ecou: frumooos...) HAMALUL (Către CĂLĂTOR.): Domnule, suntem salvați... (Ecou: aaațiii...) ȘEFUL GĂRII (Nu se mai satură să se asculte pe sine.) Aaaa... Aaaa... Aaaa... (Îi privește pe rând în ochi și spune.) Aaaa... (E fericit și senin.) Aaaa... Aaaa... CASIERUL. (Rivalizând cu ȘEFUL GĂRII): Aaaa... Aaaa... Aaaa... Aaaa... (Se privesc în ochi și se înfruntă prin sunetele amplificate de ecou.) Aaaa... IOANA (Comportament de fetiță naivă, bate din palme etc.): O să ne jucăm! O să ne jucăm toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
entuziasmați de joc; vor scoate exclamații și strigăte de plăcere) CASIERUL: Hm! HAMALUL: He, he, he... ȘEFUL GĂRII: Aș! (CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE se întoarce, absent, pe peron; îi privește pe cei trei care joacă zaruri; o privește pe IOANA; liniștit, senin, începe să urce scările care duc la camera de sus; deschide ușa, intră lăsând ușa deschisă; IOANA îl urmărește cu privirile; intră în casă, umple un pahar cu apă și iese; urcă încet scările cu paharul cu apă în palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
părintele. Și se apleacă puțin înainte, ca și cum ar vrea să fie sigur că va auzi bine răspunsul. Femeia îl privește așa cum o privește și părintele. Ochiul său limpede n-a prins pojghiță, cum se întâmplă multor oameni în vârstă. Strălucește senin și fără fund. În lumina acelei priviri care-i radiografiază fără părtinire și fără emoție, oamenii se zăpăcesc și mulți uită ce au de spus. Doar și-au pregătit de acasă cuvântarea, unii chiar cu lacrimi; s-a învârtit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]