4,438 matches
-
că m-am purtat ca un animal. Vrei să mă Înveți cum să mă Îndrept? Annette spuse: —Destul. Ajunge. Mă faci să plâng din nou. M-ai ajutat atât de mult, Fima, cu atenția ta profundă, plină de Înțelegere și simțire. Cred că nimeni pe lumea asta nu m-a ascultat ca tine. Iar eu am fost atât de ciudată, de egoistă, pierdută complet În problemele mele. Îmi pare rău că te-am jignit. Mai adăugă că ea, dintotdeauna, avea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
veterani bronzați și acoperiți cu cicatricele rănilor din bătălii. Pe scurt, m-am ținut deoparte. Nu m-am afirmat. Dar cred că știam amândoi că avem o afinitate specială, Minny și cu mine. Avea o sensibilitate excepțională - o delicatețe a simțirii excepțională și o... o... - Henry Întinse un braț, căutând cu mâna, parcă vrând să culeagă din aer expresia pe care o voia - o dorință arzătoare de a face ceva În viață. — Ca Isabel Archer din Portretul unei doamne? — Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îndurat. Primul sosit fu William Norris. Îi strânse mâna și Îl privi neliniștit și trist. Dragul meu, spuse el, vreau să Îți spun o vorbă despre seara de ieri și apoi tac. Ai scris o piesă minunată, plină de poezie, simțire și probitate morală. Huliganii care au huiduit aseară și-au arătat propriul analfabetism. Desigur, acum nu poți simți decât durere, dar timpul o va vindeca. Ești un scriitor mare. — Îți mulțumesc, William, spuse el sincer. — Și acum, să vorbim despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lacrimi. Cum reușise Louis să inspire atâta devotament acestor oameni dintr-o cu totul altă rasă și cultură, după numai câțiva ani de trai printre ei? Nu-și făcea iluzii că va fi vreodată jelit În același fel plin de simțire, dar decise ca pe viitor să fie mai bun, mai umil și mai puțin egoist. Avea să Își accepte cu stoicism eșecul În teatru, să se rededice solitarului meșteșug al literaturii, să caute În el perfecțiunea fără grija faimei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
artă. Eu însă am devenit beneficiarul tuturor acelor fumători pentru care bonurile valorice nu aveau nici o valoare. Din ce în ce mai multe poze, colecționate, obținute prin schimburi și lipite în album, reprezentau avuția mea, cu care mă purtam copilăros, mai apoi plin de simțire: astfel, Madona avântată a lui Parmigianino, al cărei cap înmugurind pe gâtul lung depășește în înălțime coloana tinzând spre cer din fundal, i-a permis băiatului de doisprezece ani să se frece cu maximă pioșenie, în chip de înger, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bâlciu dân Obor și știa să tragă o fugă până-n Unșpe. Bojocii mei afla bucurie În aeru bun dân Obor, plin ochi cu o ciotcă dă grătăroaie și friptane, da m-a luat cu sfârșală și m-am perdut cu simțirea, chiar În fața unui ghiuj de să da clovnar, care dă treizeci și opt de ani nu-i carnaval să nu-i facă cinste cu pileală lu paznicu, consătean de-al lui, că ie dân Temperley. Cu toate troienile care anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
PROSTEȘTE ACEST RISC Șl ACUM TREBUIE SĂ PLĂTIȚI, SUNTEȚI O SPECIE NEPĂSĂTOARE Șl NESIMȚITOARE CARE NU POATE IUBI PE ALTCINEVA. — Asta nu este adevărat, Jerry. NU MĂ CONTRAZICE DIN NOU, NORMAN. — Îmi pare rău, dar dacă cineva este lipsit de simțire și nepăsător, acela ești tu, Jerry. Ție nu-ți pasă dacă ne provoci vreun rău. Ție nu-ți pasă de situația noastră grea. Tu ești cel nepăsător, Jerry, nu noi. Tu. DESTUL. — Cred că nu va mai vorbi cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
viața înăuntru! Ne-trecerea în neființă, o scurtcircuitare a timpului. V. din spital devin pentru o vreme o parte a unui astfel de veșnic prezent. E ca o pauză de respirație. Nemîntuirea. O sufocare de milenii, fără durere; înghețată în simțire. Incapabil să mă mișc, să strig. Oprită, poate mi-e chiar și inima în mijlocul energiei. Un hău al veghii veșnice golită de sens. Coșmar. Trupul întins pe pat iarăși, tresare. Îl văd pe tînărul Doctor fericit. „-Da!“-zice el-„-Am
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
plutește deasupra amîndorura deși privirea ta încordată spre a străpunge bezna zorilor nu o vede. Îți pare că e însăși noaptea. Te uiți la altceva ca atras: o femeie plină de somn greblează nisipul și frigul inocent se interpune între simțirea ta și suferința logodnei cu marea. Infidelitate peste tandrețea visurilor tale; marea iritată, hipnotică; o linie între privirea ta și femeia ce pleacă să se spele, să meargă la biserică. Ești convins că ai trăit momentul adevărului și îndoiala mîngîie
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
doar, fericit de indulgența necruțătorului. Poate că disperarea Doctorului provine și din faptul că, oarecum, se simte vinovat de evoluția mea. V. tînăr presimt lumea. Semnificații ascunse mi se dezvăluie irațional cu cîteva momente înainte de nașterea lor propriu-zisă. E o simțire embrionară caremi întărește convingerea în realitatea anticipației mult înainte ca prietenul meu sau altcineva s-o limpezească într-o formulare clară. O ridicare de val progresivă care nu-mi aduce decît tulburare. Pentru că ceea ce văd e îngrozitor. Îl întreb pe
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
după al nouăzeci și doilea număr al Dimineții, care te aruncă din start În abisurile nostalgiei. Doina Donciu semnează un articol scurt, dar foarte Încărcat de sensibilitate. Printre repetate sughițuri și Înlăcrimări, această pentru totdeauna viitoare poetesă de o mare simțire ne spune că „a fost odată... un singur loc În care puteai să fii liber”. Numaidecît m-am gîndit emoționat la baie. Dar nu: „acela al sentimentelor”. Locul nu mai e liber, ne informează Doina, În pragul disperării. E ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acum sacrul formează Împreună cu oasele iliace bazinul. Văii Jiului, de pildă. Că alt sacru, aparținînd religiei, ori doar venerabil, chiar că n-am redescoperit. Dar am descoperit un nou intrat În partidul România Mare, Negoescu, glăsuind parlamentar cu o mare simțire: „Bunicul s-a tratat toată viața de inimă și a murit de ficat”. După două minute de Încordată așteptare, vine și explicația pe care n-a Înțeles-o nimeni: „Pisica cu clopoței nu mănîncă șoareci”. Cine-s șoarecii ăia, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
e absurd, imposibil, o aberație. Nu orice vrei se poate. Te alterai, înțelegi? N-ai cunoscut înfrângerea și nu ești un om complet. Vrei să scrii cărți. Ca să poți face asta, trebuie să știi totul, cu propria minte și cu simțirea ta, nu din auzite. Î...) Părăsindu-te, femeia asta ți-a făcut un bine, chiar un mare bine.Ă - «Asta-i acum!Ă - «pentru care ar trebui, nu râde, să-i fii recunoscător. Pentru că te-a trezit la realitate, ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
țopăia mai înainte nu mai există, nu se mai vede, a dispărut, o cauți în zadar, nu mai există pentru că nu se mai află în apropiere, ci a pătruns în trup și în sânge și e chiar sânge, gând și simțire. Adică nu mai știi, de fapt, ce este. Iar cel de afară cu atât mai mult n-ar ști unde e adevărul, dacă nu cumva chipul de acum e adevărul. Înlăuntrul și în afara se împotomolesc, amândouă, în desprinderea a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
știe. Însă nici din această desfășurare nu trebuie să ne mire nimic. Poate ar trebui să ne mire că nimic nu se întâmplă o singură dată, în afara lucrului pentru care ne pregătim toată viața, ca și cum ne-am împodobi cu gânduri, simțiri, trăiri, decepții, exaltări, disperări și speranțe pentru cea mai desăvârșită întâlnire, dar, ajunși la ea, în fața acelui unic, inevitabil și irepetabil lucru, nici măcar nu dăm înapoi Îoricum nu s-ar putea), ci refuzăm să aceptăm ideea acestei întâlniri ce, oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai mult ca o impresie, ca o stare în care mă coboram, încercând să aud tot și să văd tot și să țin minte nu numai ce se petrece, ci și ce simt eu și cred eu, chiar devenirea acestor simțiri, ce se accentuau cu fiecare luare de cuvânt, pentru că se ridicase Nae Postelnicu, pe care nu-l poate bănui careva de vreo părtinire, și spunea că nu crede că anunțul de la început ar fi fost nimerit, întrucât hotărârea aceea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mereu mai multe și mai noi, pe care, chiar dacă le-ar fi văzut o săptămână în șir ori chiar mai mult, n-ar fi fost sigur că le recunoaște pentru că simțise dintr-odată - mult mai târziu avea să numească această simțire intuiție, aproape uimit că se cuibărise în el atât de timpuriu - că faptele reflectate în privirile chipurilor acelora noi nu mai erau faptele pe care le știa el ori nu mai erau în întregime ori erau, dar ca și cum n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lăsase în urmă nu fuseseră aceiași la întoarcere. Orice despărțire îi era insuportabilă. Se simțea liber pentru moarte, dar nu și pentru despărțire. Și atunci nu ceda, nu voia să cedeze. Știa, numai cu mintea, despre seninătatea stoică a filosofului. Simțirea lui refuza asta. Intuia că ar fi urmat angoasa, dusă la o formă paroxistică. Și atunci nu voia să cedeze. Într-o dimineață, Ioana Sandi i-a spus să înceteze s-o mai aștepte și s-o mai pândească. „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
absurd, imposibil, o aberație. Nu orice vrei se poate. Te alterai, înțelegi? N-ai cunoscut înfrângerea și nu ești un om complet. Vrei să scrii cărți. Ca să poți face asta, trebuie să știi totul, cu propria ta minte și cu simțirea ta, nu din auzite. Cine nu știe asta, scrie prostii, stupidități, vaxuri. Nu-i complet. Aveai nevoie - trebuie să știi asta, cred ce spun mai mult decât orice - aveai nevoie de o asemenea experiență. Îți mai spun ceva: nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-l simțea uscat și tânjind, dar care era cu mult mai largă, de parcă ar fi fost bătut fibră cu fibră, și asta nu înțelegea. Gândindu-se că este o pătimire meritată din moment ce a ținut totul închis în el, vorbe și simțire, iar un altul a știut să pună frunze și flori unui arbore amenințat sau chiar cuprins de uscăciune. Convins dintr-odată că teama în iubire nu poate fi decât o prostie care trebuie pedepsită, dar gândul acesta nefiindu-i de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
n-o văzu căzând în genunchi și vomând pe parchetul lustruit. Era vag conștient de muzica și glasurile puternice, de oamenii care-l băteau pe spate și îl sileau să bea cafea, dar nu și-a revenit cu totul în simțiri până ce nu s-a pomenit șezând pe closet, cu capul în mâini și pantalonii la glezne; în aer plutea gros duhoarea diareei lui și în cămăruța fără geam era tăcere. Doar el intona ca un robot un singur cuvânt fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
discursului o cer, iar după planul său ar trebui să alcătuiască tema unui alt tratat. În anumite pasaje ale lucrării, ar putea părea că au rămas lacune care l-ar putea face pe cititor să-l bănuiască pe scriitor de simțiri de care acesta era străin. Spre exemplu, acolo unde se spune că, din punct de vedere istoric, excluderea folosirii limbii latine a fost una dintre cauzele care au stîrnit controverse între Cler și publicul cult, autorul, fără a dezaproba în
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în același timp, iubirea lor în interpretarea cu bună-credință a cuvintelor sale, căci el a scris pentru zidire și nu pentru distrugere; a dorit să unească, și nu să dezbine. Tot ceea ce a spus a supus judecății Bisericii cu acele simțiri care sînt exprimate în cuvintele care preced lucrarea. Cîteva cuvinte preliminare necesare lecturii 1. Aflîndu-mă într-o vilă de lîngă Padova, mă apucai de scrierea acestei cărți, ca să-mi descarc sufletu-mi îndurerat și, poate, și spre mîngîierea celorlalți. Am
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
au cunoscut: erau cuvinte, dar dintre acelea care nu răneau numai urechea ma-terială, nici nu erau doar o erudiție a inteligenței, ci descopereau inimii reînsuflețite a omului nemuritoarea frumusețe a adevărului, adevăratele cununi ale virtuții, și îl dezvăluiau pe Dumnezeu simțirii, pe Dumnezeul cel ascuns, pentru a nu se contamina de atingerea impurei omeniri, erau în cele din urmă cuvinte și semne, dar cuvinte și semne ale lui Dumnezeu, cuvinte care creau un suflet nou în interiorul celui vechi, o viață nouă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și pe care poporul și conducerea le pretind de la preoți pentru cauza justiției; această mare știință, spun, nu a prins în inima tînărului preot nici rădăcină, nici unitate, nu a pătruns deloc în sufletul său; căci acesta era lipsit de simțirea științei, lipsit de adevărata rațiune a acesteia; iar abilitatea tînărului preot consta în memoria sa, care îl făcea în propriii săi ochi să se considere mai potrivit pentru a da învățătură altora decît un om cu adevărat învățat. Dar oare
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]