4,326 matches
-
Klimt și reprezentații multor instituții de operă europene. Ziarul "The New York Times", în articolul despre moartea lui Mahler, l-a numit „una dintre cele mai importante personalități muzicale ale vremii sale”, dar a discutat simfoniile sale din perspectiva duratei lor, exagerând durata Simfoniei nr. 2 la „două ore și patruzeci de minute”. În Londra, "The Times" a spus că stilul său dirijoral era „mai desăvârșit decât al oricărei alte persoane, cu excepția lui Richter” și că simfoniile sale erau „neîndoielnic interesante în combinarea bogăției
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
sale din perspectiva duratei lor, exagerând durata Simfoniei nr. 2 la „două ore și patruzeci de minute”. În Londra, "The Times" a spus că stilul său dirijoral era „mai desăvârșit decât al oricărei alte persoane, cu excepția lui Richter” și că simfoniile sale erau „neîndoielnic interesante în combinarea bogăției orchestrale moderne cu o simplitate melodică, adesea apropiată de banalitate” - deși era prea devreme pentru a fi apreciate la adevărata lor valoare. Alma Mahler a trăit încă 50 de ani, decedând în 1964
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
cu mai multe compoziții, care se termină odată cu plecarea lui Gustav Mahler la New York în 1907; și o perioadă târzie scurtă a lucrărilor elegiace, până la moartea sa, în anul 1911. Cele mai importante compoziții din prima perioadă sunt primele patru Simfonii, ciclul de cântece "Lieder eines fahrenden Gesellen" și mai multe colecții de cântece, între care predomină cele din "Wunderhorn". În această perioadă, piesele și simfoniile sunt strâns legate, ultimele fiind programatice. Perioada de mijloc cuprinde un triptic de simfonii pur
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
moartea sa, în anul 1911. Cele mai importante compoziții din prima perioadă sunt primele patru Simfonii, ciclul de cântece "Lieder eines fahrenden Gesellen" și mai multe colecții de cântece, între care predomină cele din "Wunderhorn". În această perioadă, piesele și simfoniile sunt strâns legate, ultimele fiind programatice. Perioada de mijloc cuprinde un triptic de simfonii pur instrumentale (a Cincea, a Șasea și a Șaptea), cântecele "Rückert" și "Kindertotenlieder", două cântece din "Wunderhorn" și a Opta simfonie, cu coruri. Mahler abandonase până
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
patru Simfonii, ciclul de cântece "Lieder eines fahrenden Gesellen" și mai multe colecții de cântece, între care predomină cele din "Wunderhorn". În această perioadă, piesele și simfoniile sunt strâns legate, ultimele fiind programatice. Perioada de mijloc cuprinde un triptic de simfonii pur instrumentale (a Cincea, a Șasea și a Șaptea), cântecele "Rückert" și "Kindertotenlieder", două cântece din "Wunderhorn" și a Opta simfonie, cu coruri. Mahler abandonase până atunci toate programele și titlurile descriptive, vrând ca muzica să vorbească de la sine. Lucrările
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
În această perioadă, piesele și simfoniile sunt strâns legate, ultimele fiind programatice. Perioada de mijloc cuprinde un triptic de simfonii pur instrumentale (a Cincea, a Șasea și a Șaptea), cântecele "Rückert" și "Kindertotenlieder", două cântece din "Wunderhorn" și a Opta simfonie, cu coruri. Mahler abandonase până atunci toate programele și titlurile descriptive, vrând ca muzica să vorbească de la sine. Lucrările din ultima parte a vieții—"Das Lied von der Erde", a Noua și (incompleta) a Zecea simfonie, sunt inspirate din experiențele
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
Wunderhorn" și a Opta simfonie, cu coruri. Mahler abandonase până atunci toate programele și titlurile descriptive, vrând ca muzica să vorbească de la sine. Lucrările din ultima parte a vieții—"Das Lied von der Erde", a Noua și (incompleta) a Zecea simfonie, sunt inspirate din experiențele personale, Mahler fiind conștient că va muri. Fiecare piesă se încheia liniștit, ceea ce însemna că aspirația a lăsat locul resemnării. Cooke consideră aceste lucruri a fi „o cale dulce (mai degrabă decât amară) de a-și
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
încheia liniștit, ceea ce însemna că aspirația a lăsat locul resemnării. Cooke consideră aceste lucruri a fi „o cale dulce (mai degrabă decât amară) de a-și lua rămas bun de la viață; compozitorul Alban Berg a numit cea de-a noua simfonie „cea mai frumoasă lucrare pe care a compus-o vreodată Mahler.” Niciuna dintre aceste lucrări nu au fost interpretate în timpul vieții lui Mahler. Mahler a fost un „romantic târziu”, parte a unui ideal care plasa muzica clasică austro-germană pe un
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
și filosofică. El a fost unul din ultimii compozitori importanți dintr-o listă care îi cuprinde, printre alții, pe Beethoven, Schubert, Liszt, Wagner, Bruckner și Brahms. De la aceștia, Mahler a împrumutat multe dintre caracteristicile specifice muzicii lor. De exemplu, din Simfonia a IX-a lui Beethoven a venit idea de a folosi soliști și un cor în cadrul muzicii simfonice. De la Beethoven, Liszt și (dintr-o tradiție muzicală diferită) Berlioz a venit conceptul de a compune muzică care să spună o poveste
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
și un cor în cadrul muzicii simfonice. De la Beethoven, Liszt și (dintr-o tradiție muzicală diferită) Berlioz a venit conceptul de a compune muzică care să spună o poveste sau sau să conțină un „program”, rupându-se de formatul clasic al simfoniei în patru acte. Exemplele date de Wagner și Bruckner l-au încurajat pe Mahler să-și extindă lucrările simfonice mult peste standardele acceptate anterior, pentru a cuprinde o gamă largă de trăiri și sentimente. Criticii timpurii susțineau că adoptarea de către
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
erou îndărătnic și triumfător”, în timp ce la Mahler, acestea erau „ale unui degenerat psihic, un adolescent care se plânge... se bucură de propria suferință, dorind ca întreaga lume să vadă cum suferă el.” Cu toate acestea, Schoenberg admite că multe dintre simfonii cuprind părți în care Mahler, „gânditorul profund”, este depășit de splendoarea muzicianului Mahler. Cu excepția lucrărilor din tinerețe, dintre care doar câteva s-au păstrat, Mahler a compus doar cântece și simfonii, cu o interrelaționare strânsă între ele. Donald Mitchell admite
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
el.” Cu toate acestea, Schoenberg admite că multe dintre simfonii cuprind părți în care Mahler, „gânditorul profund”, este depășit de splendoarea muzicianului Mahler. Cu excepția lucrărilor din tinerețe, dintre care doar câteva s-au păstrat, Mahler a compus doar cântece și simfonii, cu o interrelaționare strânsă între ele. Donald Mitchell admite că interacțiunea dintre acestea poate fi considerată baza tuturor lucrărilor muzicale ale lui Mahler. Legătura dintre cântec și simfonie se poate obseva încă de la ciclul "Lieder eines fahrenden Gesellen" și Prima
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
care doar câteva s-au păstrat, Mahler a compus doar cântece și simfonii, cu o interrelaționare strânsă între ele. Donald Mitchell admite că interacțiunea dintre acestea poate fi considerată baza tuturor lucrărilor muzicale ale lui Mahler. Legătura dintre cântec și simfonie se poate obseva încă de la ciclul "Lieder eines fahrenden Gesellen" și Prima simfonie. Aceasta este din ce în ce mai evidetă în a Doua, a Treia și a Patra simfonie. Temele din cântecul "Das himmlische Leben" din "Wunderhorn", compus în 1892, au devenit elemente-cheie
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
cu o interrelaționare strânsă între ele. Donald Mitchell admite că interacțiunea dintre acestea poate fi considerată baza tuturor lucrărilor muzicale ale lui Mahler. Legătura dintre cântec și simfonie se poate obseva încă de la ciclul "Lieder eines fahrenden Gesellen" și Prima simfonie. Aceasta este din ce în ce mai evidetă în a Doua, a Treia și a Patra simfonie. Temele din cântecul "Das himmlische Leben" din "Wunderhorn", compus în 1892, au devenit elemente-cheie în a Treia simfonie, terminată în anul 1896; cântecul însuși dă finalul celei
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
poate fi considerată baza tuturor lucrărilor muzicale ale lui Mahler. Legătura dintre cântec și simfonie se poate obseva încă de la ciclul "Lieder eines fahrenden Gesellen" și Prima simfonie. Aceasta este din ce în ce mai evidetă în a Doua, a Treia și a Patra simfonie. Temele din cântecul "Das himmlische Leben" din "Wunderhorn", compus în 1892, au devenit elemente-cheie în a Treia simfonie, terminată în anul 1896; cântecul însuși dă finalul celei de-a Patra simfonii (1900), iar melodia este centrul întregii compoziții. Pentru a
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
încă de la ciclul "Lieder eines fahrenden Gesellen" și Prima simfonie. Aceasta este din ce în ce mai evidetă în a Doua, a Treia și a Patra simfonie. Temele din cântecul "Das himmlische Leben" din "Wunderhorn", compus în 1892, au devenit elemente-cheie în a Treia simfonie, terminată în anul 1896; cântecul însuși dă finalul celei de-a Patra simfonii (1900), iar melodia este centrul întregii compoziții. Pentru a doua Simfonie, compusă între anii 1888 și 1894, Mahler a lucrat simultan la piesa "Wunderhorn", "Des Antonius von
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
evidetă în a Doua, a Treia și a Patra simfonie. Temele din cântecul "Das himmlische Leben" din "Wunderhorn", compus în 1892, au devenit elemente-cheie în a Treia simfonie, terminată în anul 1896; cântecul însuși dă finalul celei de-a Patra simfonii (1900), iar melodia este centrul întregii compoziții. Pentru a doua Simfonie, compusă între anii 1888 și 1894, Mahler a lucrat simultan la piesa "Wunderhorn", "Des Antonius von Padua Fischpredigt", și la Scherzo, pe baza căruia se va scrie a treia
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
din cântecul "Das himmlische Leben" din "Wunderhorn", compus în 1892, au devenit elemente-cheie în a Treia simfonie, terminată în anul 1896; cântecul însuși dă finalul celei de-a Patra simfonii (1900), iar melodia este centrul întregii compoziții. Pentru a doua Simfonie, compusă între anii 1888 și 1894, Mahler a lucrat simultan la piesa "Wunderhorn", "Des Antonius von Padua Fischpredigt", și la Scherzo, pe baza căruia se va scrie a treia parte a Simfoniei. În perioadele de mijloc și cea târzie, relația
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
melodia este centrul întregii compoziții. Pentru a doua Simfonie, compusă între anii 1888 și 1894, Mahler a lucrat simultan la piesa "Wunderhorn", "Des Antonius von Padua Fischpredigt", și la Scherzo, pe baza căruia se va scrie a treia parte a Simfoniei. În perioadele de mijloc și cea târzie, relația dintre cântec și simfonie este mai puțin pregnantă. Totuși, musicologul Donald Mitchell nota relațiile specifice dintre cântecele din perioada de mijloc și simfoniile contemporane lor: al doilea cântec "Kindertotenlieder" și "Adagietto" din
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
1888 și 1894, Mahler a lucrat simultan la piesa "Wunderhorn", "Des Antonius von Padua Fischpredigt", și la Scherzo, pe baza căruia se va scrie a treia parte a Simfoniei. În perioadele de mijloc și cea târzie, relația dintre cântec și simfonie este mai puțin pregnantă. Totuși, musicologul Donald Mitchell nota relațiile specifice dintre cântecele din perioada de mijloc și simfoniile contemporane lor: al doilea cântec "Kindertotenlieder" și "Adagietto" din Simfonia a Cincea, ultimul cântec "Kindertotenlieder" și finalul Simfoniei a Șasea. Ultima
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
baza căruia se va scrie a treia parte a Simfoniei. În perioadele de mijloc și cea târzie, relația dintre cântec și simfonie este mai puțin pregnantă. Totuși, musicologul Donald Mitchell nota relațiile specifice dintre cântecele din perioada de mijloc și simfoniile contemporane lor: al doilea cântec "Kindertotenlieder" și "Adagietto" din Simfonia a Cincea, ultimul cântec "Kindertotenlieder" și finalul Simfoniei a Șasea. Ultima lucrare a lui Mahler cuprindea atât interpreți vocali, cât și orchestră - "Das Lied von der Erde" —, pe care Mitchell
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
În perioadele de mijloc și cea târzie, relația dintre cântec și simfonie este mai puțin pregnantă. Totuși, musicologul Donald Mitchell nota relațiile specifice dintre cântecele din perioada de mijloc și simfoniile contemporane lor: al doilea cântec "Kindertotenlieder" și "Adagietto" din Simfonia a Cincea, ultimul cântec "Kindertotenlieder" și finalul Simfoniei a Șasea. Ultima lucrare a lui Mahler cuprindea atât interpreți vocali, cât și orchestră - "Das Lied von der Erde" —, pe care Mitchell o cataloghează drept „cântec "și" simfonie”. Uniunea melodiei și formei
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
dintre cântec și simfonie este mai puțin pregnantă. Totuși, musicologul Donald Mitchell nota relațiile specifice dintre cântecele din perioada de mijloc și simfoniile contemporane lor: al doilea cântec "Kindertotenlieder" și "Adagietto" din Simfonia a Cincea, ultimul cântec "Kindertotenlieder" și finalul Simfoniei a Șasea. Ultima lucrare a lui Mahler cuprindea atât interpreți vocali, cât și orchestră - "Das Lied von der Erde" —, pe care Mitchell o cataloghează drept „cântec "și" simfonie”. Uniunea melodiei și formei simfonice din muzica lui Mahler, este, în viziunea
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
Kindertotenlieder" și "Adagietto" din Simfonia a Cincea, ultimul cântec "Kindertotenlieder" și finalul Simfoniei a Șasea. Ultima lucrare a lui Mahler cuprindea atât interpreți vocali, cât și orchestră - "Das Lied von der Erde" —, pe care Mitchell o cataloghează drept „cântec "și" simfonie”. Uniunea melodiei și formei simfonice din muzica lui Mahler, este, în viziunea lui Cooke, una organică; „melodiile sale se metamorfozează în mișcări simfonice.” Mahler i-a transmis lui Sibelius că „Simfonia trebuie să fie precum lumea. Trebuie să cuprindă totul
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
Erde" —, pe care Mitchell o cataloghează drept „cântec "și" simfonie”. Uniunea melodiei și formei simfonice din muzica lui Mahler, este, în viziunea lui Cooke, una organică; „melodiile sale se metamorfozează în mișcări simfonice.” Mahler i-a transmis lui Sibelius că „Simfonia trebuie să fie precum lumea. Trebuie să cuprindă totul.” Având acest crez, Mahler s-a inspirat din mai multe surse în cântece și lucrări simfonice: trilurile păsărilor și tălăngile vacilor pentru a evoca natura și satul; fanfare, melodii de stradă
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]