6,584 matches
-
Frumusețea și mai cu seamă blândețea ei și-a spus cuvântul., Venea cu Vitoria Lipan nu numai crâșmarul, ci și județul satului, ș-un străjer. (M. Sadoveanu, Baltagul). (E) "dacă predicatul e impersonal, indiferent de structura subiectului multiplu, rămâne la singular" (punctul g). Se dau exemplele E ușor de citit și de scris., A ierta prostia și a condamna răutatea este explicabil, dar nu filozofic. La acestea se adaugă două situații care nu privesc coordonarea prin și: cea în care conjuncții
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
este explicabil, dar nu filozofic. La acestea se adaugă două situații care nu privesc coordonarea prin și: cea în care conjuncții sunt coordonați negativ prin nici (corelativ) și cea în care conjuncții sunt coordonați disjunctiv, prin sau. (A) Acordul la singular în ordinea VSO De obicei, gramaticile normative și descriptive ale limbii române menționează că există diferențe de acord în număr între structurile VSO și structurile SVO: " Dacă subiectul multiplu este așezat după predicat, pe lângă acordul formal, la plural, este tolerat
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Dacă subiectul multiplu este așezat după predicat, pe lângă acordul formal, la plural, este tolerat acordul prin atracție cu primul termen al subiectului." (Avram, 2001: 340-341); " În propozițiile cu subiect multiplu așezat după predicat și format din mai mulți termeni la singular în raport de coordonare copulativă, predicatul se poate pune la singular, adică se acordă, prin atracție, numai cu subiectul așezat imediat după el." (GA2 II: 112); "În ordinea B ← A, numărul lui B trebuie motivat ulterior. Datorită însă mecanismului de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
plural, este tolerat acordul prin atracție cu primul termen al subiectului." (Avram, 2001: 340-341); " În propozițiile cu subiect multiplu așezat după predicat și format din mai mulți termeni la singular în raport de coordonare copulativă, predicatul se poate pune la singular, adică se acordă, prin atracție, numai cu subiectul așezat imediat după el." (GA2 II: 112); "În ordinea B ← A, numărul lui B trebuie motivat ulterior. Datorită însă mecanismului de formulare a ideilor (= elaborare pe parcurs), emițătorul este de multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
lua o decizie în legătură cu B înainte de a avea toate datele despre A, adică despre faptul că acesta va fi monomembru sau plurimembru. Se întâmplă adesea ca un A conceput monomembru să fie amplificat pe parcurs, devenind plurimembru, în dezacord cu singularul lui B exprimat anterior. Datorită însă faptului că și decodarea urmează aceeași ordine ca și elaborarea, o asemenea exprimare, cu predicatul la singular, e foarte ușor tolerată, devenind aproape o regulă."91 (Gruiță, 1981: 105). În GALR se înregistrează situațiile
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
întâmplă adesea ca un A conceput monomembru să fie amplificat pe parcurs, devenind plurimembru, în dezacord cu singularul lui B exprimat anterior. Datorită însă faptului că și decodarea urmează aceeași ordine ca și elaborarea, o asemenea exprimare, cu predicatul la singular, e foarte ușor tolerată, devenind aproape o regulă."91 (Gruiță, 1981: 105). În GALR se înregistrează situațiile când acordul se face la singular, fără a se da indicații normative sau de frecvență explicite. Însă, de vreme ce acordul la singular în ordinea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
însă faptului că și decodarea urmează aceeași ordine ca și elaborarea, o asemenea exprimare, cu predicatul la singular, e foarte ușor tolerată, devenind aproape o regulă."91 (Gruiță, 1981: 105). În GALR se înregistrează situațiile când acordul se face la singular, fără a se da indicații normative sau de frecvență explicite. Însă, de vreme ce acordul la singular în ordinea VSO nu este considerat "nerecomandabil", înseamnă că este acceptat. Se pune problema dacă acordul cu cel mai apropiat conjunct în ordinea VSO este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
predicatul la singular, e foarte ușor tolerată, devenind aproape o regulă."91 (Gruiță, 1981: 105). În GALR se înregistrează situațiile când acordul se face la singular, fără a se da indicații normative sau de frecvență explicite. Însă, de vreme ce acordul la singular în ordinea VSO nu este considerat "nerecomandabil", înseamnă că este acceptat. Se pune problema dacă acordul cu cel mai apropiat conjunct în ordinea VSO este un fenomen care caracterizează sistemul limbii române sau doar registrul oral. Acordul cu cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
mai apropiat conjunct în ordinea VSO se întâlnește în diverse limbi: engleză (în anumite construcții), arabă, portugheza braziliană, rusă, poloneză, greacă, galeză, slovenă (Marušič, Nevins și Saksisa, 2006: 211), cehă (Skrabalova, 2004: 212). În cehă, nu se pot acorda la singular anumite predicate care, prin semantica lor, exclud singularul: predicatele colective și cele simetrice sau reciproce. În toate aceste limbi, acordul cu ultimul conjunct în ordinea SVO nu este permis, după cum nu este tolerat nici în română (cu excepția situațiilor menționate mai
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în diverse limbi: engleză (în anumite construcții), arabă, portugheza braziliană, rusă, poloneză, greacă, galeză, slovenă (Marušič, Nevins și Saksisa, 2006: 211), cehă (Skrabalova, 2004: 212). În cehă, nu se pot acorda la singular anumite predicate care, prin semantica lor, exclud singularul: predicatele colective și cele simetrice sau reciproce. În toate aceste limbi, acordul cu ultimul conjunct în ordinea SVO nu este permis, după cum nu este tolerat nici în română (cu excepția situațiilor menționate mai sus)92. În araba marocană și libaneză, acordul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
colective și cele simetrice sau reciproce. În toate aceste limbi, acordul cu ultimul conjunct în ordinea SVO nu este permis, după cum nu este tolerat nici în română (cu excepția situațiilor menționate mai sus)92. În araba marocană și libaneză, acordul la singular cu cel mai apropiat conjunct este opțional, incompatibil cu legarea anaforică și limitat la predicatele non-colective (Badecker, 2007, Aoun et al., 1994). Aceste caracteristici le are acest tip de acord și în română. Vom face mai întâi o delimitare a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
mai mari, extinse. În limba scrisă, fenomenul este mai puțin frecvent, și apare în aceleași condiții de extindere cu diverse determinări ale sintagmei coordonate. Prin urmare, din punct de vedere normativ, ar trebui nuanțate indicațiile referitoare la acceptarea acordului la singular când subiectul este postpus: acordul la singular poate fi tolerat în enunțurile mai mari, în care distanța dintre al doilea conjunct și verbul predicat este mai mare, nu în toate exemplele cu subiect postpus. Este greu să afirmăm că sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
este mai puțin frecvent, și apare în aceleași condiții de extindere cu diverse determinări ale sintagmei coordonate. Prin urmare, din punct de vedere normativ, ar trebui nuanțate indicațiile referitoare la acceptarea acordului la singular când subiectul este postpus: acordul la singular poate fi tolerat în enunțurile mai mari, în care distanța dintre al doilea conjunct și verbul predicat este mai mare, nu în toate exemplele cu subiect postpus. Este greu să afirmăm că sunt corecte în limba română propoziții ca: (8
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și exemplele cu acord cumulativ 97: (14) a. Au furat Ion vinul și Dan țuica. În (14), Ion vinul și Dan țuica nu formează o sintagmă coordonată, un constituent. Verbul se distribuie fiecărui conjunct, în interiorul căruia nominalul subiect este la singular (Ion, Dan). Acordul se face la plural, cu ansamblul nominalelor cărora li se aplică predicatul. Înlăturând complementele vinul și țuica, obținem un enunț de tipul: (14) b. Au furat Ion și Dan. Acesta ar putea fi un argument în favoarea interpretării
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de obicei în situațiile de elipsă a verbului). Acordul s-ar putea explica dacă am presupune că morfologia este postsintactică, operațiile morfologice se produc după cele sintactice (cf. Bobaljik, 2008). Conform analizei bipropoziționale (prin elipsă), dacă acordul se face la singular, acest lucru este interpretat ca fiind acordul obișnuit dintre subiect (primul conjunct) și predicatul său (verbul la singular), al doilea conjunct apărând prin elipsa celui de-al doilea predicat: (19) A luat cuvântul Ion și Maria. < A luat cuvântul Ion
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
este postsintactică, operațiile morfologice se produc după cele sintactice (cf. Bobaljik, 2008). Conform analizei bipropoziționale (prin elipsă), dacă acordul se face la singular, acest lucru este interpretat ca fiind acordul obișnuit dintre subiect (primul conjunct) și predicatul său (verbul la singular), al doilea conjunct apărând prin elipsa celui de-al doilea predicat: (19) A luat cuvântul Ion și Maria. < A luat cuvântul Ion și a luat cuvântul Maria. În propoziția din (19), verbul nu a fost "rearanjat" astfel încât să se acorde
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
un operator "boolean"98, funcționează ca un predicat care, după adăugarea sa la N1 în Forma logică, se acordă cu conjuncții săi și asigură astfel trăsătura [+plural] a sintagmei coordonate. În poziție postverbală, în condițiile în care verbul este la singular, adăugarea ca adjunct a lui și N2 încă nu a avut loc, iar secvența coordonată N1 și N2 nu a devenit încă un grup cu trăsătura [+plural]. (c) Analiza scindării Această analiză presupune că și N2 este o secvență incidentă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sale, ca în (21): (20) ...știa primul-ministru [mică pauză] și încă vreo doi, trei. (Realitatea TV) (21) Ion a venit la petrecere, și Maria. - virgula redă o pauză. Această analiză nu poate fi valabilă pentru toate structurile cu acord la singular, ci doar pentru cele în care organizarea prozodică a enunțului reflectă scindarea: pauză înaintea secvenței și N2, o intonație terminală a secvenței N1. Fiind vorba de prozodie, este o analiză verificabilă doar pentru structurile din limba vorbită, nu și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sintagma coordonată este mai extinsă. Acordul verbului-predicat cu cel mai apropiat conjunct nu este un fenomen unitar: în unele limbi se întâlnește acordul cu ultimul conjunct în ordinea SVO, care presupune alte mecanisme de realizare. În română însă, acordul la singular în topica SVO este agramatical. Am discutat mai sus situațiile în care se punea doar problema acordului în număr. Dar această problemă poate fi completată (și complicată) prin problema acordului în gen și în persoană. Nu se poate spune: (22
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
La ședință a venit președintele Camerei Deputaților și eu.99 (23) * Este blondă fata din reclama pentru șampon și băiatul din reclama la țigări, deoarece reconstrucția enunțului bipropozițional implică *Este blondă fata... și este blondă băiatul... Prin urmare, acordul la singular în topica predicat -subiect trebuie delimitat și prin introducerea restricțiilor referitoare la genul și persoana conjuncților. În situațiile în care trăsăturile de gen sau de persoană ale conjuncților sunt conflictuale (neconcordante), acordul cu cel mai apropiat conjunct este mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
neconcordante), acordul cu cel mai apropiat conjunct este mult mai limitat. În situațiile de limbă vorbită, dacă acordul verbului antepus se face cu primul conjunct, intervin alte strategii care "salvează" mesajul (de exemplu, se poate repeta verbul). (B) Acordul la singular când termenii subiectului multiplu sunt substantive (masive sau nume abstracte) nearticulate Aceeași indicație de acord ca în GALR se găsește și la Avram (2001: 341)100 și Gruiță (1981: 100-102)101. Iordan (1954) nu menționează această situație. Indicația de acord
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
un singur criteriu în această regulă, cel referitor la nearticulare. De fapt, situațiile în care substantivele nearticulate pot apărea în poziția de subiect sunt destul de diverse. Se pot face câteva distincții între structurile cu substantive nearticulate coordonate și verb-predicat la singular, în funcție de tipul de substantive coordonate și în funcție de tipul de verb. În primul rând, tipurile semantice de substantive care pot apărea nearticulate în poziția de subiect sunt mai variate decât cele menționate în GALR. În română există multe restricții privind utilizarea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
un set de indivizi ("mai mulți tineri și mai mulți bătrâni", respectiv "mama și copilul"), prin urmare subiectul (N1 și N2) are trăsătura [+plural]. În general, substantivele nearticulate denumesc proprietăți, dar în sintagmele coordonate menționate ele denumesc indivizi. Acordul la singular este respins în astfel de enunțuri: (27) *Tânăr și bătrân a venit aseară la deschiderea festivalului. (28) (În sala de așteptare erau o mamă tânără și copilul ei de doi ani.) *Mamă și copil era așezat pe scaunele aproape rupte
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
această ipostază sînt numele de materii, de calități, fenomene ale naturii, stări fizice, sufletești, în general singularia tantum. [...]103 Și substantivele nedefective de plural pot să apară ca subiecte nearticulate, fără determinante, în relație cu un verb al existenței la singular. În asemenea contexte însă ele au sensul cel mai general cu putință, așa cum este consemnat în dicționar, reprezentând clasa, nu un anume individ al ei"104. Se pun câteva întrebări: (a) care este uzul, cât de răspândit este acordul la
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
În asemenea contexte însă ele au sensul cel mai general cu putință, așa cum este consemnat în dicționar, reprezentând clasa, nu un anume individ al ei"104. Se pun câteva întrebări: (a) care este uzul, cât de răspândit este acordul la singular, are caracter general în limba română sau nu, în ce registre de limbă este mai frecvent? (b) de ce anumite substantive au caracteristica de a nu declanșa acordul la plural și ce anume le face să aibă această caracteristică? (c) în ce măsură
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]