5,168 matches
-
altfel mi s-a părut înfățișarea lui părăginită, nădragii cei soioși de nonagenar, mâinile cele uscate, cu vene încordate, vinete la culoare din cauza trecerii timpului, bastonul său și pantofii dumisale cei legați cu sfoară altfel mi s-au arătat. Moșulică soarbe încetișor din paharul cel mititel puținea răchie și eu mult mă uit la el pe când îmi spune cum a călătorit printre valurile cele lungi, o săptămână, sau poate mai mult, și mie îmi trece prin cap mirarea brâncovenească: "N-aș
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
care ai scos aerul. La Dacia Service am aflat secretul turtirii: la bușonul pe unde alimentăm noi benzina de la Petrom exista lipsă la inventar ceva, un orificiu, o găurike necesară pe unde vine aerul din atmosferă. Buun! Prin urmare, motorul sorbind el combustibilul necesar a creat vid, acesta, în loc să producă, pe cale logică, oprirea motorului, a produs turtirea rezervorului. Na, spuneți dacă ați mai auzit asemenea ciudățenie! Explicația rezidă, ca să vorbesc în felul analiștilor economici, în performanța scăzută a industriei naționale: adică
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
-mi amintesc nimic altceva. — Are vreo importanță? — Cum aș putea vorbi cu ea? — Invit-o la dans. — Te superi, Rima? — De ce să mă supăr? Se grăbi spre masă prin mulțime și ajunse acolo în momentul în care începu muzica. Fata sorbea dintr-un pahar în timp ce bondocul rîdea cu poftă de ceva ce-i spusese ea. Lanark îi atinse umărul. Ea puse paharul jos și îl lăsă s-o conducă pe ring. Era o fată vivace, cu un machiaj strident, aproape vulgar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o limbă pe care n-o înțelegea. înapoie meniul și-i spuse lui Ozenfant: — Ai vrea să comandați pentru mine? — Desigur. încearcă Enigma de Filets Congalés. După zeama aia lungă din salonul bolnavilor, o să apreciezi o carne mai consistentă. Ozenfant sorbi cu poftă dintr-un pahar în formă de lalea și-și coborî colțurile gurii. — Din păcate, nu-ți pot recomanda vinul. Chimia sintetică are multe de învățat în această privință. Chelnerița așeză în fața lui Lanark o farfurie cu un cub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și apoi în canal. îl privi acuzator pe Lanark. Canalul a înghețat. — îmi cer scuze. Ușa se deschise. Lanark fu împins în atelier, dar bărbații nu-l urmară. Cei din cvartet săteau pe scaune, dinaintea lentilei de observație, pălăvrăgind și sorbind ceva din pahare. — Aha, ai ajuns la timp! A fost o pană de curent și ne-am temut ca nu cumva să întîrzii. Dar, dragul meu, îți sîngerează fruntea! în lentilă lucea o siluetă argintie, iar aerul tremura ușor deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îi apasă urechile. într-un separeu, la dreapta lui, Molly Tierney stătea înclinată pe o canapea zîmbind și trecîndu-și ușor degetele prin bucla care-i atîrna pe frunte. Ceilalți din clasa lui Thaw stăteau la o masă de lîngă ea, sorbind cafea și părînd plictisiți. Thaw se strecură pe un scaun lîngă Macbeth, fără să i se dea mare atenție. Sunetele de mișcare sau de conversație, care veneau de la mesele apropiate se estompau și se depărtau, dar cele minore, din vecinătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rămîne aspră și imobilă, dar ea și-ar scoate paltonul, și-ar netezi ușor părul la spate și ar începe să facă ordine. I-ar pregăti o băutură caldă, s-ar așeza lîngă saltea și i-ar ține ceașca să soarbă ca un copil. El s-ar supune cu un surîs sardonic, dar în cele din urmă i-ar lua mîinile și i le-ar pune pe inima lui, ca ea să simtă cum i se izbește. S-ar sprijini unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu înțelese întrebarea și el i-o repetă. — Bineînțeles că nu te poți ierta! răspunse femeia. Doar Dumnezeu te poate ierta. Spune-mi, interveni Macbeth, ești catolică? — Sînt irlandeză sută-n mie. — Dar ești catolică? — Nu contează cine ești... Thaw sorbi dintr-un Wine 64 care avea gust de gem de căpșiuni apos. Cînd se aplecă în față să i se adreseze lui Macbeth, lăsă un gol prin care se vedea McAlpin. — Am plecat în seara asta din biserică, îi zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dar vroiam să spun, nevastă-mea. Acum aș vrea să-mi fi tăiat eu beregata. Fă-mi o plăcere, prietene. Ia-ți o vacanță. Bea ceva. Lanark se uită la sticla cafenie care i se întindea, apoi o luă și sorbi cu poftă. Gustul era groaznic. I-o dădu înapoi, încercînd să spună mulțumesc, dar în ochi avea lacrimi și nu putu decît să înghită lacom și să se strîmbe. Simți cum e cuprins în totalitate de o prosteală caldă. îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
conduse pînă la ușa din față și bîjbîi o vreme după cheie. Inima lui Lanark bătea puternic, gîndindu-se că o va reîntîlni pe Rima. Printr-un panou din sticlă văzu un salon cu focul aprins, în care stăteau patru persoane sorbind cafea la o măsuță. Lanark îl recunoscu pe unul dintre ei. — E și Gilchrist acolo! zise el. — Bun. L-am invitat. — Dar Ghilchrist e de partea consiliului! — Nu în problema sanitară. în privința asta e de partea noastră, și e important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
grupuri mici, liniștite. Fetele în stacojiu dădeau o notă vie, pentru că duceau tăvile printre grupuri, flirtînd din mers, dar scena era echilibrată de niște bărbați robuști și tăcuți care stăteau atenți lîngă pereți, cu pahare de whisky din care nu sorbeau. Pe o masă cu tăblie de sticlă din apropierea canapelei se aflau teancuri de broșuri pe care scria PROGRAMUL ADUNĂRII. Lanark luă una și o deschise. Citi o scrisoare din partea lui Trevor Weems care le ura bun venit delegaților din partea locuitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
inginerie. Ce vrea să însemne „Luări de cuvînt. Moțiuni. Vot“? Ce însemna „Lobby“ și de avea loc în timpul meselor? înțelegeau ceilalți delegați chestiunile astea? în acel moment, galeria era plină și doi bărbați se așezară la celălalt capăt al canapelei, sorbind bere neagră din halbe și privind în jos la micile figuri active de pe terenul de sport. Unul dintre ei spuse vesel: — E o minune să vezi că toate astea se petrec în Provan. — Chiar așa? O, bine înțeles, Odin, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu-i iese ce cîntă, nimic nu-i pe placul lui. Poți să-l faci gelos cît poftești, zise Lanark, bătînd-o pe mînă. Cealaltă Joy îi dădu un pahar înalt cu o băutură limpede și toate îl urmăriră cum o soarbe. Prima înghițitură îi dădu o senzație moale și anesteziantă, apoi rece și lăptoasă, după aceea subțire și pișcătoare ca menta, apoi amară ca ginul, apoi groasă și caldă ca o ciocolată, apoi ascuțită ca lămîia, dar la fel de dulceagă ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înghițitură îi dădu o senzație moale și anesteziantă, apoi rece și lăptoasă, după aceea subțire și pișcătoare ca menta, apoi amară ca ginul, apoi groasă și caldă ca o ciocolată, apoi ascuțită ca lămîia, dar la fel de dulceagă ca o limonadă. Sorbi din nou, și cursul senzațiilor erau diferite, pentru că în vîrful limbii avea gust de coacăză în amestec cu un sirop de tuse pentru copii la mijloc, iar spre gît dădea senzația de sos de friptură de vită și, în final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întrebă Solveig. — Bineînțeles. Dar cu mine? zise Martha. — O să dansez o dată cu fiecare dintre voi, cu excepția celeilalte Joy. Cu cealaltă Joy o să dansez de două ori. — De ce? Pentru că mă simt puternic atunci cînd sînt neobișnuit de drăguț. Toate rîseră, iar el sorbi băutura avînd senzația că e om de lume, și spiritual pe deasupra. Un ins mărunt cu nasul mare se apropie și zise: Se pare că vă distrați de minune, vă deranjază dacă stau și eu? Mă numesc Griffith-Powys, Arthur Griffith-Powys din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sun în camera ta înainte de șapte. — Vă rog, domnule, spuse Solveig cu enormă modestie, îmi acordați dansul promis? Mai așteaptă doar o clipă, drăguță. Dă-mi voie să-mi termin paharul, mai întîi, spuse Lanark blînd. în timp ce-și sorbea al doilea curcubeu alb, se uită la terenul înstelat pe care explodau rachete, colorînd în violet, alb, portocaliu și auriu-verzui fețele întoarse de pe stadionul de jos. Stătea sprijinit de o balustradă care împiedica alunecarea spre etajul de jos, îngust, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
O să-ți mai dau un pahar și apoi o să vizităm apartamentul tău din Olympia. Sînt tot felul de tîrfe în Olympia. — Apartamentul meu? Olympia? — Olympia e satul de odihnă al delegaților. Nu ți-au spus? — Ești proxenet, Gloopy? întrebă Lanark, sorbind cu lăcomie dintr-un alt pahar de curcubeu alb. — Mda. Cel mai bun în branșă. Sîntem la mare căutare în vremurile astea. — Ce fel de vremuri, Gloopy? Nu citești revistele la modă? Nu te uiți la talk-show-uri? Epoca nostră e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ființă aflată în această fază, nimic nu poate fi mai sfânt decât bucățică de teren și fiul ce o moștenește. Ea se agață ca o plantă de peticul sau de pământ, în care-și înfige rădăcinile și din care-și soarbe seva. Iată cum văd eu lucrurile. Deocamdată, nu pot propune nici o soluție practică. - Nu prea înțeleg la ce ne-ar putea folosi analiza asta, zise căpitanul Leeth. Îi rog pe toți șefii de secții să se consulte prin telecomunicatoare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
căutase bine. Răsfoi și la R, pentru eventualitatea că R ar fi fost nume de familie? Erau 14 nume, de la Racottă la Rosetti, dar nici unul în combinație cu O și Z sau măcar cu una din ele. Se opri și sorbi din cafea. Pfui, slabă! Iar uitase să-i atragă atenția lui Zaharia să pună o linguriță în plus în ibric, iar apa s-o măsoare cu ceașca! Ordonanța lui era un bătrân econom până la avariție și îl supunea mereu la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Ideea. Între timp doamna îl toca la cap, așa că plecarea de-acasă era o binecuvântare. Alegea străzile care sunt pline de lume, privea galantarele prăvăliilor, uneori mai intra la cafenea, la Bulevard, și cerea mereu „un capuținer mai alb“, îl sorbea pe-ndelete, cu ochii după oamenii publici. Azi umblase mult prin oraș, cu tramvaiul, în căutarea unui subiect bun, de la Episcopie la Sfântu Gheorghe, apoi până-n Moșilor, și de-acolo pe Bulevardul Elisabeta până la stația Cișmigiu. Din stație venea pe jos
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nimic. Conu Costache nu era nici el în apele lui, seara se anunța grea, deocamdată de-a dreptul nesuferită, or, sperase la puțină liniște. Friptura era fadă, deși arăta minunat rumenită și împodobită, sau poate că atmosfera schimbă gustul mâncărurilor. Sorbi din vinul care, în schimb, era de neprețuit, întrucât Livezenii aveau vinurile cele mai bune din Capitală, și se simți un pic mai îmbărbătat. Marioara îi zâmbi cu gropițele ei din obraji, dar era un zâmbet neconvins, aproape speriat. În
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sub numele de monahul Ghenadie Petrescu. 24 mai: Procopiu sublinie ziua, socotind că aici se afla cheia evenimentelor. Ca la jocurile din copilărie, simțea că s-a apropiat de obiectul căutat și că i se strigă de pe margine „Fierbinte! Fierbinte!“ Sorbi din cafeaua care, ea, se răcise și citi încă o dată știrile din ziua ridicării lui Ghenadie de la palatul metropolitan, pe la orele 7 seara. Sunt prezenți doi episcopi din Sinod, anume Silivestru și Gherasim Timuș, dl Sărățeanu, care e Procurorul general
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ia de-acolo, ca simplu intermediar, era Rareș Ochiu-Zănoagă: primise două chei identice, puse separat, în două portmonee de antilopă. Pe una o ținea la el, pe cealaltă i-a încredințat o, din prudență, avocatului Movileanu. Costache se întrerupse și sorbi din cafeaua cu coniac, zâmbind ușor. — Cunoașteți un avocat bun, specializat în divorțuri? Generalul, care era obișnuit să asculte totul până la capăt înainte de a pune vreo întrebare făcu două semne: unul din cap, care însemna da, și unul din mâna
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în suflet și speranța. Aproape uitase că fata de la magazinul de arme îi sugerase să intre în armata imperială. Dacă putea obține ceva informații de la alcoolicul ăsta și se putea angaja repede, atunci pierderea banilor nu mai conta. Începu să soarbă din vin, mai încordat decât voia să fie, aruncându-i pe furiș câte o privire bărbatului mai vârstnic. Ce era cu el, de unde venea și așa mai departe află, încetul cu încetul, dintr-o amestecătură de mărturisiri incoerente. Se numea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
să ajungă acasă. Și, totuși, mai zăbovi pe acolo, nehotărâtă, știind că n-are nimic de făcut, întrebându-se cum să-și omoare timpul. Conflictul interior îi secătuia forțele și, de două ori în decursul unei ore, se opri să soarbă o băutură energizantă. O cuprinse un simțământ al dezastrului personal. Întotdeauna luase drept bună ideea că, până la urmă, se va mărita cu un om de la Arsenale. În cursul școlii și al studiilor la Colegiu, când cererea de primire îi fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]