3,853 matches
-
a transformat într-un mare succes diplomatic al spartanilor. Adunarea a aordat Spartei comanda supremă, terestră și navală, a forțelor panelenice, forțe reunite în acele condiții de necesitate. În fruntea forțelor grecești urmau a se afla cei doi regi ai Spartei, Leonidas și Euribiades. Un al doilea consiliu militar al coaliției elene s-a reîntrunit în primăvara anului următor, 480 î.Hr.. Atunci s-a dezbătut planul general de luptă. Conform propunerii atenianului Temistocle, s-a hotărât ca operațiunile decisive să se
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
avea ocazia să observe de la distanță câmpul de bătălie și posibilitatea traducerii în practică a teoriilor războinice care îi fuseseră inoculate, dar la nevoie devenea combatant. Abia la douăzeci de ani se ridica la dreptul de adevărat războinic al armatei Spartei, fiind obligat să servească până la vârsta de 60 de ani. La treizeci de ani, războinicul primea dreptul de a participa la adunarea populară, numită "apella". Războinicii de bază erau cei cuprinși între vârstele de 20 și 50 de ani. Cei
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
a îndreptat spre Sparta, unde nu a fost bine primit. Vizita lui Aristagoras la Sparta așa cum este povestită de Herodot, a fost ulterior deformată de tradiție prin felurite anecdote. Cert însă este că Aristagoras s-a înfățișat regelui Cleomenes al Spartei însoțit de o hartă a lumii antice, gravată pe bronz, și că i-a explicat configurația continentelor, a mărilor și a fluviilor, precum și planurile de cucerire ale lui Darius. Rezultatul demersului a fost negativ. Și Aristagoras a plecat mai departe
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
mai puternică flotă, a cedat, și comanda supremă a fost preluată de Sparta, favorizată de majoritatea participanților. Regele Leonida a fost numit comandant suprem al trupelor de uscat, iar Euribiades, deși nu aparținea nici uneia din cele două case regale ale Spartei, comandant al flotelor confederate. S-au luat în comun măsuri organizatorice, măsuri de aprovizionare și s-a inițiat o intensă activitate diplomatică. S-a cerut sprijin din partea Cretei, a Corcyrei, a Siracuzei, ajutoare care însă nu au venit de nicăieri
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
ținut piept perșilor timp de șapte zile (din care trei de luptă efectivă), până când ariergarda greacă a fost nimicită într-una din cele mai cunoscute încleștări finale ale istoriei. În timpul primelor două zile, mica armată condusă de regele Leonidas al Spartei a blocat singurul drum pe care armata persană putea avansa. După a doua zi, un localnic numit Ephialtes i-a trădat pe greci, arătându-le perșilor o cărare care ducea în spatele pozițiilor grecești. Dându-și seama că oamenii săi erau
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
ar fi comis un dublu sacrilegiu pornind la război. De această dată, eforii au hotărât însă că pericolul era atât de mare încât oștenii trebuiau să pornească de îndată să blocheze trecătoarea, conduși de unul dintre cei doi regi ai Spartei, Leonidas I. Leonidas a luat cu el 300 de bărbați din garda regală, "Hippeis", precum și un număr mai mare de trupe auxiliare aduse din alte părți ale Lacedemoniei (incluzând hiloți). Scopul expediției era să strângă cât mai multe trupe aliate
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
lor Demophilus au refuzat să plece împreună cu ceilalți greci. Au rămas de asemenea cei 400 de tebani, și, probabil, hiloții care îi urmau pe spartani. Deciziile lui Leonidas au fost subiectul multor discuții. Se spune deseori că spartanii urmau legile Spartei refuzând retragerea, dar de fapt se pare că tocmai refuzul de a se retrage de la Termopile a creat ideea că spartanii nu se retrăgeau niciodată din luptă. Este posibil de asemenea ca Leonidas, amintindu-și de profeția Oracolului, să fi
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
o statuie de bronz a lui Leonidas, înscrisă doar cu replica „Μολών λαβέ” („Vino și ia-le!”). Metopa de sub statuie înfățișează scene din bătălie. Cele două statui din stânga și dreapta monumentului reprezintă râul Eurotas și muntele Tayget, faimoase repere ale Spartei. În 1997, un al doilea monument a fost dezvelit oficial de guvernul grec, dedicat celor 700 de thespieni care au luptat alături de spartani. Monumentul este cioplit în marmură și este alcătuit dintr-o statuie de bronz reprezentându-l pe zeul
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
afirmat că dorea să-i dea acestuia contractul semnat și să-l spună „să meargă dracului”, dar Euronymous s-a panicat și l-a atacat. De asemenea, a menționat că majoritatea rănilor de pe corpul lui Euronymous erau cauzate de sticla spartă pe care acesta a căzut în timpul altercației. Teoria „apararii legitime” este pusă la îndoială de Faust și alți membri ai scenei.Vikernes a fost arestat pe 19 august 1993 în Bergen. Alți reprezentanți ai scenei au fost interogați aproape în
Black metal () [Corola-website/Science/302175_a_303504]
-
spate. Grishnackh a afirmat faptul că Euronymous voia să îl tortureze și să înregistreze tortura (ca un film "snuff") și că majoritatea rănilor au fost provocate atunci când Euronymous, în timpul confruntării, a căzut pe niște cioburi de sticlă de la o veioză spartă. Indiferent de circumstanțe, Grishnackh a fost arestat și ulterior condamnat la 21 de ani de închisoare pentru omor și incendierea a patru biserici. Blackthorn a fost de asemenea condamnat la 8 ani de închisoare sub acuzația de complice la crimă
Øystein Aarseth () [Corola-website/Science/302543_a_303872]
-
acestuia cu 23 de plăgi înjunghiate - 2 la cap, 5 la gât și 16 la spate. Vikernes a afirmat faptul că majoritatea rănilor au fost provocate atunci când Euronymous, în timpul confruntării, a căzut pe niște cioburi de sticlă de la o veioză spartă. Vikernes a fost arestat 10 zile mai târziu. Poliția a găsit 150 kg de dinamită în pivnița locuinței lui Vikernes. Acesta a fost acuzat că, împreună cu câțiva prieteni, intenționa să distrugă catedrala Nidaros din Trondheim cu ajutorul dinamitei. S-a speculat
Varg Vikernes () [Corola-website/Science/302528_a_303857]
-
Jean Moscopol făcea epigrame pe moment celor de la masă. Înainte de a ajunge faimos, Jean Moscopol nu era decât un modest funcționar de bancă la „Chrissoveloni”. Cântă pentru amici dar mai ales la seratele unui club al cărui membru era numit „Spartă”. Pe la începutul lui 1929, aflându-se în vizită la un prieten care lucra la casa „Pathe”, Moscopol începe să fluiere cum numai el știa. Directorul casei „Pathe”, aflat și el la acea reuniune, este entuziasmat și îi să înregistrează câteva
Jean Moscopol () [Corola-website/Science/302639_a_303968]
-
apele râului. În Arizona se află unul dintre cele mai bine păstrate puncte de impact ale unui meteorit din lume. Craterul Barringer este o gaură uriașă aflată în mijlocul Platoului Colorado, la aproximativ vest de Winslow. Conturul craterului, format din bolovani sparți și deformați, unii aproape de dimensiunea unei case, se înalță la peste nivelul zonei întinse dimprejurul lui. Crater are un diametru de , și o adâncime de . Arizona nu trece la ora de vară, cu excepția teritoriului Navajo, aflat în regiunea nord-estică a
Arizona () [Corola-website/Science/302444_a_303773]
-
Micene. Marele erou Heracle este de asemenea perseid, mama lui, Alcmene, este fiica lui Electryon, iar tatăl său vitreg, Amphitryon, fiul lui Alcaeus. Astfel heraclizii, urmașii lui Heracle, sunt o ramură a perseizilor. Gorgophone s-a măritat cu Oebalus, regele Spartei, și din această căsătorie a ieșit Tyndareos - tatăl Clitemnestrei, lui Castor, lui Pollux (fiu vitreg) și al Elenei (fiică vitregă) -, Icarios (tatăl Penelopei) și Hippocoon. Clitemnestra s-a măritat cu Agamemnon și a avut trei copii, cel mai important fiind
Perseu () [Corola-website/Science/299035_a_300364]
-
pentru a-i mări rezistența la caldură. Oxidul de plumb îi mărește strălucirea și calitatea la șlefuire. Sticla laminată se produce prin introducerea unui strat de plastic între 2 straturi de sticlă. Astfel, sticla nu sare în bucățele când e spartă. Se spune despre sticlă că atunci când se sparge, spărtura are o formă de scoică, aceasta fiind numită concoidală. Oxigenul este cel mai răspândit element din scoarța Pământului. 46.6% din greutatea scoarței este oxigen. Oxigenul apare în oxizi și în
Mineral () [Corola-website/Science/304616_a_305945]
-
învins"), (tradusă în limba engleză sub titlul "The Confession of a Loser") care denunță abuzurile regimului comunist, conținând faimoasa replică a lui Istrati la una dintre lozincile comuniștilor ("nu se poate face omletă fără să spargi ouăle") anume "Văd ouăle sparte, dar unde este omleta?". Atât Istrati, cât și Sahia au fost simpatizanți ai socialismului și comunismului, dar Sahia era un naiv care nu a perceput că realitatea vieții cetățenilor sovietici nu era ce li se arăta oaspeților străini în URSS
Alexandru Sahia () [Corola-website/Science/304642_a_305971]
-
ce există și astăzi. Orașele-state erau conduse de diverse tipuri de guvernare: aristocrație, democrație, monarhie. Grecii erau dispuși să aleagă orice sistem care le asigura autorhia, adică ordinea și autoritatea. Monarhia a devenit treptat o relicvă a trecutului îndepărtat. Doar Spartă mai era un oraș-stat monarhic, condus de doi regi. Nu avea legi scrise,centru politic sau clădiri publice, fiind lăcătuită dintr-o derie de aglomerări de sate neîngrădite de ziduri. Dar scopul ei era menținerea stabilității, bazată pe egalitatea tuturor
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
evita să poarte denumirea de imperiu, considerându-se o confederație de state. Spartanii au urmărit cu neliniște extinderea influenție ateniene. Atenienii chiar deplângeau situația iloților lipsiți de drepturi politice. Revoltă iloților și intervenția eșuată a atenienilor a destrămat relația cu Spartă. În 431 i.en. a început un lung război de 27 de ani lungi și însângerați, denumit în istoriografie că "Războiul Peloponesiac", implicând multe orașe-state ce s-au alăturat Atenei sau Spartei. Multe informații despre istoria orașelor-state grecești și raboaiele
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
intervenția eșuată a atenienilor a destrămat relația cu Spartă. În 431 i.en. a început un lung război de 27 de ani lungi și însângerați, denumit în istoriografie că "Războiul Peloponesiac", implicând multe orașe-state ce s-au alăturat Atenei sau Spartei. Multe informații despre istoria orașelor-state grecești și raboaiele pe care le-au traversat le avem datorită istoricilor Herodot, Tucidide care a definit orice dezbatere despre moralitatea războilui și realitatea politică-Dialogul Melian sau Xenofon. În 415 i.en., Atena a încercat
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
a dat cetățenilor de ales: fie li se alăturau, fie aveau să fie distruși. Melos a refuzat și atenienii l-au devastat în mod brutal. Un comandant spartan, aflat în Siracuza, deși a respins atacul atenian și a trimis pradă Spartei, el a păstrat o mare parte din ea, îmbogățindu-se, fiind găsit vinovat de corupție. În războiul peloponesiac, corupția, imoralitatea și tirania germinau în inima polisurilor. Războiul s-a încheiat în Dardanele, generalul spartan Lisandru blocând și distrugând flota ateniană
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
început, de 10 de ani mai tarziu, si a reușit în capturarea Atenei și incendierea ei, dar fiind învins pe teren mai tarziu, la Plataea. În ultima parte a secolului al grecilor a început Războiul Peleponesiac dintre orașele Atena și Spartă, concurând pentru dominația absolută. Spartanii au ieșit victorioși în această bătălie.
Secolul al V-lea î.Hr. () [Corola-website/Science/303546_a_304875]
-
stucaturilor, a sobelor, parchetului, a tâmplăriei, a picturii, a componentelor metalice etc. Componentele din lemn au suferit pierderi de material lemnos, elemente sculptate și traforate etc. În plus, ușile și ferestrele au fost ciopârțite, parchetul a fost scos, iar șemineurile sparte. În 1985, conacul a fost afectat de un nou incendiu, arzând acoperișul. Într-un reportaj din vara anului 2002, la un an de la mutarea de aici a Centrului de plasament, un ziarist de la "Ziarul de Iași" constata că încă persistă
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
14.30.13 Var și dolomită Clasa 14.13 Ardezie Ardezie Ardezie Grupa 14.2 Nisip și argilă Clasa 14.21 Pietriș și nisip Pietriș și nisip Nisipuri naturale Granule, așchii și pulbere de piatră; cristale de stâncă, pietriș, piatră spartă sau zdrobită Macadam; macadam gudronat Clasa 14.22 Tipuri de argilă și caolin Argilă și caolin Caolin și alte tipuri de argilă caolinică Alte tipuri de argilă; andaluzită, chiantită și silimanită; mulită; pământuri cu șamotă sau dină Grupa 14.3
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87510_a_88297]
-
Antichității, care i-a avut ca protagoniști pe eroii ahei și inamicii acestora, locuitorii orașului Troia din Asia Minor. Conform mitologiei grecești, neînțelegerea ar fi izbucnit după ce Paris, prințul Troiei, ar fi răpit-o pe Elena, soția lui Menelaus, regele Spartei. Deși neconfirmată istoric, legenda Războiului Troian este una din cele mai importante teme ale literaturii Greciei Antice, mai ales datorită celor două mari epopei, Iliada și Odiseea, atribuite lui Homer. Iliada relatează parțial ultimul an al asediului Troiei, iar Odiseea
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
Asia (în acea perioadă, "Asia" era numele pentru Asia Mică de astăzi), Atena i-a promis că-l va înzestra cu darul elocvenței si victorii in lupte, iar Afrodita era dispusă să i-o dea ca iubită pe Elena, regina Spartei, una din cele mai frumoase muritoare. Paris i-a cedat mărul Afroditei, apoi după mai multe incidente și-a aflat descendența regală. Peleus și Thetis au avut un copil, numit Ahile. Acestuia i s-a ursit că va avea ori
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]