11,560 matches
-
ele, și pe care o ascunseseră într-o șură mare în capăt dar care a dispărut și ea fără a-mi da seama. Ce m-a mai marcat era moartea străbunicii mele și blițul unui aparat foto care m-a speriat în grădiniță germană. Cu toată ura împotriva clasei mele de dușmani ai poporului eu am crescut la două familii de nemți dintr-un cartier unde se vorbea un dialect nemțesc. Mergeam lunea și veneam sâmbăta luând bătaie împreună cu copilul lor
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE.11 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1019 din 15 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370978_a_372307]
-
urcați iar eu de mic ce eram nu puteam să ajung la vreo creangă pentru ca să mă cațăr numai ce văd că încep să arunce cu pui de cioară după mine pentru ca apoi coborându-se să mă fugărească și să mă sperie ajungând să cad într-un corci -tufă- mare de spini de unde am ieșit tot zgâriat și speriat, toate astea așa din senin fără să le zic ceva, cred că au observat că mie frică de ciori și m-au batjocorit
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE V de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370958_a_372287]
-
dimineață tare devreme de acasă iar când să se apropie de o punte care se află în apropierea casei numai ce vede o femeie înaltă de 20 de m îmbrăcată-n într-un veșmânt alb de-i ajungea până la călcâie, speriat se întoarce acasă și-i povestește bunicii de ce arătare i s-a năzărit în drumul lui și nu mai pleacă nicăieri. Îmi povestește bunica cât de tragic și de absurd este războiul, cum că în cel de al doilea tragic
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE V de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370958_a_372287]
-
urcați iar eu de mic ce eram nu puteam să ajung la vreo creangă pentru ca să mă cațăr numai ce văd că încep să arunce cu pui de cioară după mine pentru ca apoi coborându-se să mă fugărească și să mă sperie ajungând să cad într-un corci -tufă- mare de spini de unde am ieșit tot zgâriat și speriat, toate astea așa din senin fără să le zic ceva, cred că au observat că mie frică de ciori și m-au batjocorit
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 9 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370962_a_372291]
-
dimineață tare devreme de acasă iar când să se apropie de o punte care se află în apropierea casei numai ce vede o femeie înaltă de 20 de m îmbrăcată-n într-un veșmânt alb de-i ajungea până la călcâie, speriat se întoarce acasă și-i povestește bunicii de ce arătare i s-a năzărit în drumul lui și nu mai pleacă nicăieri. Îmi povestește bunica cât de tragic și de absurd este războiul, cum că în cel de al doilea tragic
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 9 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370962_a_372291]
-
unchiul meu au acceptat să încerce să mă pregătească pentru admitere. Mătușa mea a ținut mult la mine și mai ține iar eu îi sunt foarte îndatorat fața de tot ce a făcut pentru noi cu toate că atunci când eram mic mă speria trăgându-și un ciorap de nailon pe cap, jucându-se cu mine în casa străbunicilor mei unde a crescut mai mult și care le era tare dragă. Uneori mă făcea să plâng ducându-mă la școală cu ea unde era
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
zi îl văd pe cel de la comenduire pe acolo, nu știu ce căuta, dar m-am prefăcut că nu-l văd si mi-am văzut mai departe de treabă sau o fi vrut să-l văd pentru ca să mă intimideze și să mă sperie plimbându-se fudul prin fabrică. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace deoarece am auzit că plecat la cele veșnice. După câteva zile fac ce fac și ating cu amândouă mâinile o priză de mă trântește de
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
făcut ceva de toți se fereau de mine, sau o fi dat holera peste noi cum zicea în Padureanca lui Ioan Slavici. Stăteam la un hotel la mansardă fără ferestre cu un miros lugubru iar noaptea nu știu cine, cineva o tot speria pe soția mea... Frigul ce l-am îndurat în acea iarnă că tot din răceală în gripă dădeam și din gripă în răceală iar medicamentele faceau parte din hrana noastră zilnică pentru că așa erau vremurile, căldura era numai pentru unii
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
o comună departe de toți și de toate. O facem și ne cununăm fără să știe nimeni iar preotul când a plecat din casă își făcea un semn de parcă vroia să scape de duhuri rele când ne-a văzut așa speriați de parcă ne fugăreau turcii. Cred că ne vedea așa (mai mult pe mine cu toate că aveam atâta stăpânire de sine )pentru că simțeam că sunt urmărit încât s-a speriat grăbindu-și pași de pe lângă acea casă în care ne-am cununat. Nu
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
de parcă vroia să scape de duhuri rele când ne-a văzut așa speriați de parcă ne fugăreau turcii. Cred că ne vedea așa (mai mult pe mine cu toate că aveam atâta stăpânire de sine )pentru că simțeam că sunt urmărit încât s-a speriat grăbindu-și pași de pe lângă acea casă în care ne-am cununat. Nu știți la ce presiune eram supus pentru ca să clachez (realizez eu acuma) să fug iar de ei sau să fac vreo prostie să încerc să fug din țara să
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
cel puțin egal la bătaie cu rivalul meu, pe nume Gigi al lui Tudose. Nu ne-am mai dus la cules de plante medicinale, învățătorul, așa cum mai obișnuia, a băut ceva și s-a culcat. Venind acasă, părinții s-au speriat de starea jalnică a feței și brațelor mele: - Ce-ai pățit? Cine te-a zgâriat în halul ăsta? - Gigi al lui Tudose! - Daaa?! Lasă că mă duc eu la miliție, mă duc și la taică- su să-l iau la
SETEA DE IERARHIE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371033_a_372362]
-
și albume, Peste care se așează nestingherit Praful și uitarea, Intristandu-ne că timpul a trecut Că un vagabond năuc, Certat cu tinerețea și iubirea. Am facut din palmă o cupă delicată, Ca diminețile, Zăpăcite de emoție, Să nu se sperie și să fugă. Au venit grăbite, pe rând, Hotărâte să se alăture: zâmbetele suave, privirile îndrăgostite și gândurile tainice. S-au mai strecurat pe furiș Curcubeie, adieri blânde de vânt, Licori din cupe de crini înmiresmați, Cântecul greierilor, cristalul munților
DIMINETI, ROABELE SUFLETULUI MEU de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/369836_a_371165]
-
a refuzat măcar o dată? Probabil că a văzut că eram pasionat de probleme de lingvistică. Cred că a fost cel mai mare învățat român în domeniu. Vorbea cumpătat, nu făcea caz de erudiție, spunea că omul deștept nu trebuie să sperie lumea cu știința să, admitea că mai poate fi și un alt punct de vedere,nu era exclusivist. Îmi amintesc la o sesiune de comunicări, prin 1980 un conf. univ. din Baia Mare a venit cu alta etimologie pentru sunt diferită
IN MEMORIAM ACAD. AL. GRAUR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369867_a_371196]
-
Nou? Și-a dat seama că îi este teamă de faptul că merge spre căsătorie, și după experiență tristă pe care a avut-o era de înțeles. Criști, care se aștepta la o explozie de bucurie, rămase dezamăgit. — Ce te sperie draga mea? Știu că ești foarte pregătită pentru meseria ta, așa că... Sau te sperie faptul că de acum, s-a terminat, esti a mea pentru totdeauna? Delia, și-a dat seama că expresia de pe fața ei a trădat-o, dar
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369875_a_371204]
-
căsătorie, și după experiență tristă pe care a avut-o era de înțeles. Criști, care se aștepta la o explozie de bucurie, rămase dezamăgit. — Ce te sperie draga mea? Știu că ești foarte pregătită pentru meseria ta, așa că... Sau te sperie faptul că de acum, s-a terminat, esti a mea pentru totdeauna? Delia, și-a dat seama că expresia de pe fața ei a trădat-o, dar încerca să găsească o justificare pentru nehotărârea ei. — Sunt doar surprinsă, nu mă așteptam
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369875_a_371204]
-
gândul la amintirile din trecut, la tinerețea ei, sau copilăria mea...? Însă, pe fața dumneaei iradia lumină de bucurie și mulțumire. Era foarte fericită atunci!! Odată, într-o zi, m-am dus la mama cu elicopterul. Sărmana mama, s-a speriat... a ridicat mâinile în sus și a rostit:” Dragul mamei, tu de parcă ai venit din cer!”. Aproape că era să scape din mână și oul de găină luat cu ea din bucătărie. Ei, da sărmanele găinele, caprele, porcii, câini și
DE MAESTRO EUGEN DOGA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369811_a_371140]
-
zice ca să mă simt cocoș. „ Eu am o soră la Barcelona ! Știe despre noi,i-am povestit ! A spus că ne putem duce acolo,ne-a găsit servici,mie să îngrijesc de o bătrână iar ție în construcții. Nu te speria,nu e ceva foarte greu, doar o să faci câte ceva prin curtea unui vecin de-al ei care e plecat în Germania.” Profesore,tu mă cunoști, munca fizică a fost întotdeauna pentru mine foarte brută, dar dragostea te face intr-adevăr
NEGRUL STRĂLUCITOR AL AURULUI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369831_a_371160]
-
reci îi străbat întreg corpul... - Radu! Radu! Ce este cu tine? îl întrebă o voce feminină speriată. Ce ai visat? - Nimic! N-am visat nimic! spuse el cu voce groasă, trezit în sfârșit, din somnul său adânc. - Dar erai agitat, speriat, dădeai din mâini. Ai și spus ceva, spuse Marina, soția. - Am avut un coșmar! Ca de obicei! răspunse Radu. Și cred că este târziu. Trebuie să mergem la școală. Oi fi eu director, dar tot trebuie să mai trec pe
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
se întâmplă așa ceva! Aaaa! Se lasă greu! Dar mi-a stricat un plan atât de bun cumnatu-meu! Parcă ar fi știut! A picat exact în momentul în care o chemasem pe femeie la mine în birou. Doream întâi să o sperii, să o cert, apoi să o invit la un pahar de tărie, că doar am dulapul plin de așa ceva! Și apoi.... intră Florin, fratele nevesti-mii. A trebuit să purtăm toți trei discuții foarte, foarte serioase”. „Merg întâi la brunetă.Pare
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
îndreptat puțin în sus, gură mică, cu buze cărnoase, trăsături care îi dădeau un aspect ștrengăresc și copilăresc în același timp. Și în timp ce se gândea visător, aducându-și aminte de recenta escapadă, în față apăru deodată un tir. Radu se sperie atât de tare încât scăpă volanul mașinii. Pierdu complet controlul autoturismului și lovi cu putere mărul aflat la marginea drumului. Același pom de care se tamponase și tatăl său, cu ani în urmă. Și în aceeași curbă unde avusese acesta
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
tot mai tare. Urletele haitei se amplificau, purtate din deal în deal de misteriosul ecou. -Trage Lică, nu mai sta pe gânduri!a strigat furios domnul Ionescu. Trage-n dealurile alea care urlă! Detunătura pustii, amplificată de ecoul dealurilor,a speriat armăsarii care au nechezat și au sărit în două picioare, să rupă hamurile. Domnul Ionescu abia mai ținea frâiele. Apoi, ca turbații, au rupt-o la fugă în galop întins. Cei din sanie, căzuți grămadă pe banchete se țineau speriați
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
speriat armăsarii care au nechezat și au sărit în două picioare, să rupă hamurile. Domnul Ionescu abia mai ținea frâiele. Apoi, ca turbații, au rupt-o la fugă în galop întins. Cei din sanie, căzuți grămadă pe banchete se țineau speriați de speteze. Spaima le luase glasurile și mințile. Nu mai puteau gândi, nu mai știau ce să facă. Nu realizau că în orice clipă puteau fi azvârliți în zăpadă și dați pradă lupilor. Noroc că sania urca și caii obosiră
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
armăsarii tot mai sforăiau și alergau speriați. Domnul Ionescu ținea frâiele cu amândouă mâinile și încerca să-i strunească. Abia prin Valea Cucutei s-au mai liniștit caii și cei din sanie. Însă nimeni nu mai îndrăznea să vorbească. Priveau speriați la siluetele copacilor și ale tufișurilor, ce li se păreau ireale, îmbrăcate ca niște stafii cu largi cearșafuri albe plutind printre umbrele albastre. Uneori li se părea că în spatele fiecărui copac este ascuns fie un lup, fie un tâlhar, gata
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
lui Tudorel și-l trântise în zăpadă. La pocnetul puștii, armăsarii au sărit în picioare, făcând un salt brusc spre stânga. În smucitură au răsturnat sania cu cei patru speriați. Noroc că au fost azvârliți în puful zăpezii. S-a speriat și lupul care a schelălăit derutat, făcând câțiva pași înapoi. Dar și-a revenit repede și s-a aruncat din nou asupra prăzii trântită în zăpadă. Tudorel era mai mult mort decât viu. Trecerea bruscă din starea de extaz în
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
mort decât viu. Trecerea bruscă din starea de extaz în cea de spaimă îi provocase o adevărată anestezie psihică. Nu mai gândea nimic. Nici un efort de apărare, nici un țipăt, nici un scâncet. Atitudinea lui i-a dat curaj lupului, cu toate că se speriase inițial de pocnetul puștii. Prada trântită, nemișcată și foamea i-au dat ghes să se repeadă din nou. Însă, în momentul în care-și înfipsese colții în gulerul paltonului, a simțit în spate puternice lovituri de copite și mușcături. Deși
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]