5,679 matches
-
corticală se produc fie pe cale directă cortico-spinală, ca în cazul vasodilatației din mușchii scheletici, fie indirect, prin releul hipotalamic și bulbar. De menționat că majoritatea influențelor nervoase centrale se exercită prin intermediul cordoanelor simpatice intermedio-laterale și al centrilor vasomotori din măduva spinării. Șocul spinal, produs de secțiunea măduvei la nivelul lui C7, demonstrează participarea centrilor vasomotori medulari la menținerea tonusului vascular, în general, și la producerea reacțiilor vasomotorii segmentare, în particular. Excesul de H+ și CO2, dublat de deficitul de O2, activează
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
efectelor centrale și periferice ale angiotensinei stau interacțiunile sale cu structurile nervoase simpatice și parasimpatice din întregul organism. Prin intermediul receptorilor angiotensinici (AT1 și AT2), angiotensina II stimulează atât formațiunile nervoase simpatice din hipotalamus, punte, bulb și coloana intermediolaterală din măduva spinării implicate în controlul descărcărilor simpatice, cât și teritoriile ganglionare și efectoare periferice din cord, vase, rinichi, glande, musculatura netedă viscerală etc. La nivelul acestora, angiotensina facilitează transmiterea sinaptică adrenergică favorizând elaborarea de catecolamine. La rândul lor, căile nervoase simpatice acționează
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
trunchiul cerebral, substanța gri periapeductală, locus coeruleus și formațiunea reticulată. Un alt pool de celule endorfinergice se află în lobii anterior și intermediar ai hipofizei. Determinările biochimice au relevat prezența endorfinelor și în substanța gri periapeductală, talamus, nucleul caudat, măduva spinării, amigdală, sistemul limbic, nucleii trunchiului cerebral. Fixarea opioidelor pe membranele sinaptice a permis caracterizarea tipurilor de receptori opioizi specifici. Localizarea acestora s-a realizat prin tehnici de autoradiografie cu liganzi marcați, punându-se astfel în evidență cinci categorii de receptori
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și somato-vegetative este coordonată de hipotalamusul lateral, amigdală și substanța periaqueductală centrală. Zona ventro-laterală rostrală a bulbului și nucleul tractusului solitar primesc proiecții descendente de la cortexul prefrontal, amigdală și hipotalamus ce coboară la neuronii simpatici din coloana intermediolaterală a măduvei spinării și de aici la căile simpatice periferice. Nucleul tractusului solitar (NTS) fiind stație de releu și integrare a reacțiilor baroreceptoare, este inhibat prin mecanism GABAA-ergic (Spyer, 1994). La rândul lor, reacțiile stresante generalizate produse de stresorii intenși sau cronici realizează
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
endocrine. Neuronii efectori ai NPV aparțin la 3 grupe funcționale: 1. neuronii magnocelulari secretori de vasopresină și oxitocină în circulația generală; 2. neuroni parvocelulari eliberatori de CRH; 3. neuronii medio-celulari care proiectează la structurile vegetative ale trunchiului cerebral și măduvei spinării. În timpul reacțiilor de stres, NPV este activat de efectele combinate ale CRH, vasopresinei, angiotensinei II și noradrenalinei eliberată de nucleul locus coeruleus. Alți nuclei hipotalamici sunt implicați în reacțiile de stres. Spre deosebire de nucleul dorsomedial care participă la reacțiile cardiovasculare de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mine. Gondolierii din Veneția au locuri la spectacole când parterul nu este plin: ei nu puteau intra la comediile mele; erau obligați să-și aștepte stăpânii pe stradă sau în gondolele lor; i-am auzit chiar eu punându-mi în spinare denumiri foarte caraghioase și foarte comice; le-am pus deoparte câteva locuri în ungherele sălii; au fost încântați să se vadă jucați și am devenit prietenul lor. Piesa aceasta a avut tot succesul pe care îl puteam dori; încheierea nu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Marion de Lorme, proscrisul în Hernani. "Mulțimea, căreia îi aparține viitorul dar căreia nu-i aparține prezentul, spune Hugo în Prefața la Ruy Blas; poporul, orfan, sărac, inteligent și puternic; aflat foarte jos, și aspirând foarte sus; având marcate pe spinare urmele servituții și în inimă premeditările geniului; poporul, valet al marilor seniori, și îndrăgostit, în mizeria și abjecția lui, de singura figură care, în mijlocul acestei societăți prăbușite, reprezintă pentru el, într-o divină strălucire, autoritatea, caritatea și fecunditatea. Poporul ar
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
actorul care examinează de aproape posibilitățile propriului său organism descoperă că numărul de rezonatori este practic nelimitat. El își poate exploata nu numai cutia craniană și pieptul, ci și partea din spate a capului (occiput), nasul, dinții, laringele, pântecul, șira spinării ca pe un rezonator total ce-i cuprinde acum întreg trupul, și încă mulți alții pe care nu-i cunoaștem încă. El descoperă că nu este suficient să folosească respirația abdominală pe scenă. Diferitele faze ale acțiunilor sale fizice cer
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
faima lui. ... Da, măi, așa-i, eu l-am ucis! repetă el tot mai convins, zâmbind fericit. Suru era lupul care „dijmuia“ toate stânile și gospodăriile din jur, care apărea ca o nălucă, și tot așa dispărea cu oaia în spinare, lăsând în urmă și câteva mursecate, era lupul al cărui, singur numele, băga lumea în răcori... iar el vroia să-l înfrunte singur doar cu un toiag... „ - Îmblî ca un lup sânguratic, mai povestea despre moșier fostul hăitaș... Răsare, ca
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nou, urletul se auzi mai limpede, dar mai tânguitor și mai înfricoșător. - Lupul! repeta boierul, de astă dată cu un fel de spaimă în ochi, și, mașinal căuta patul puștii. Un fior rece, cu picuri de ghiață îi străbătu șira spinării... De inimă i se încleșta frica, deși, lângă Anton, n-avea a-i fi teamă. Pădurarul avea faima vânătorului care a împușcat vindereul în zbor... și asta era uimitor chiar și pentru vânătorii cei mai încercați. Acum era clar... Urletul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în față, lupul apărea înspăimântător, ochii îi ardeau ca doi cărbuni aprinși, blana avea sclipiri argintii, iar luciul palid al colților Anuca, fata pădurarului 157 deveni strălucitor. Moșierul ca împietrit, simți că-l ia cu frig, fiori înghețați îi scuturau spinarea... Gânduri cumplite îi năpădiră mintea. Pentru o clipă se crezu pierdut, chiar cu Anton alături, gâtul uscat i se zbătu în sugrumare, se și vedea devorat. Pădurea se căsca în față tot mai mare... Pădurarul, cu o stăpânire de sine
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
atât i-a spus, și-și căută de treabă... parcă învinovățindu-se de ceva... „Măi, da‟ ci blăniță frumoasă ai, măi...!“, se miră bătrânul Toma, om care văzuse multe în viața lui de pădurar și vânător, netezindu-l ușor pe spinarea sură-cenușie. Puiul de fiară, de-o săptămână, cel mult două, ca drept răspuns la mângâierile bătrânului, scoase un scâncet subțirel, arătându-și agresiv colțișorii ca acele și limba roșie. „-Măi, măi da‟ rău mai ești... cu tini nu-i di
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în râs, însă acesta sare mereu peste dânsul ca să-l obosească, până să-l poată lua prin surprindere. Dar, când motanul vru să se mai răsucească o dată, se împiedecă de niște vreascuri și râsul se aruncă cu toată greutatea în spinarea lui... Îi apăsă trupul pe pământ și-i înfipse colții adânc în ceafă, care printr-un pufăit furios se transformă în geamăt, iar când vertebrele cefei pârâiră.. motanul începu a se stinge încet. Râsul slăbește strânsoarea și trupul frumosului animal
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
zăpada care acoperea totul. Liniștea și tăcerea stăpâneau întreg cuprinsul. Ceva îi atrase atenția... ceva, care mișca.. Un mic animal zăcea întins sub un lăstăriș. Era un căprior foarte tânăr, căruia deabia acum îi dădeau cornițele; avea trupul subțire și spinarea semăna cu niște desene pe care nu le mai văzuse. Anton se apropie de el, inima îi bătea cu putere. Când îl simți apropiindu-se, micul animal își întoarse botul negru și umed, spre el, și cu ochii înspăimântați încercă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mare parte din viață în singurătate, o mai posedă. Deodată, o umbră mare, întunecată, se profilează pe albul imaculat. Era lup! L-a recunoscut, înainte de a apărea cu totul. Nu era Suru. Era un lup mare, puternic și în lungul spinării vărgat. La câțiva pași se oprește, cu botul întins înainte adulmecându-i urma... Într-o clipită îl fulgeră pe pădurar, cu o privire... se răsucește pe loc și dispare. Pădurarul zâmbi mulțumit. El nu căuta înadins lupul... chiar îl evita
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Cum, fa... nu vrei? ridică el glasul ofensat. - Nu pot, ți-am spus! -Ei... nu vrei!.. zise el, care nu cunoștea opreliști, și o apucă de mână, s-o tragă în joc. În aceeași clipă, Pârvu mârai și blana de pe spinare i se zburli ca la lup... dar, și o voce se auzi autoritar... din mulțime. - Lasă fata în pace, Lisandre! ..și, un tânăr înalt, tot ca Lisandru, chipeș, își făcu loc prin mulțime, spre ei. Era Tudor, feciorul Privighetorului de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
paraliza orice voință. Cu o liniște de neînchipuit, se lăsă pe pântece și pe labele dinainte, parcă, gata să se arunce și să sfâșie. Dar, nu... n-avea de gând. La lumina lunii, apărea înfricoșător de mare - cenușiu-dungat în lungul spinării. Anuca tresări zicându-și : „El e dungatu.“ Era lupul care a făcut mari pagube pe la stânile din jur, dar și în gospodăriile din sat. Numai numele lui... „Dungatu“, îi îngrozea pe săteni. O pasăre de noapte piui sus pe o
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să ia în seamă mârâielile câinelui, ori sforăitul lui Sultan. În ochii lui fosforescenți se vedea o liniște desăvârșită. „Ce mare și frumos e !“, gândi Anuca, copleșită de admirație pentru frumosul animal. „Cât de puternic îi este capul, pieptul îndesat, spinarea lungă, părul lung... Cât îi de frumos!“, se minuna fata, uitând primejdia care o pândea. Ochii verzui îi ardeau strălucitori, căutand-o pe ea și numai pe ea... și, totuși, privirea aceea sălbatică, nu părea să se oprească asupra ei, ci
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
n-o vede decât el. Luna crește înaltă pe cer, limpede și rece. Pădurea se trezea.. O bufniță pufnea tihnit... poate mulțumită ... Ea este pasărea înțelepciunii. Apoi, luna intră încet în conul de umbră, până când se țesu peste părul de pe spinarea sură cu dungi roșcate, ca o pânză de argint. Întunecimea molcomă a pădurii îl primește în sânul ei...îl înbrățișează plină de iubire, îl învăluie cu totul... A dispărut.. Anuca își frecă ochii, buimacă, ca după un somn lung...ca
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
arătase și ei. —Of, mamă, e o slujbă de telefonistă, obiectă Darcey. —Chiar dacă începi de aici, dacă te pricepi, poți să avansezi, spuse Minette cu tărie. Darcey știa că mama ei avea dreptate. În fond, nu putea să trăiască pe spinarea lui Minette, ca un parazit, pentru tot restul vieții. Termină de citit și restul de anunțuri și se întrebă de ce nu putea să aibă și ea impulsul de a se lansa. Părea mai degrabă genul de calitate pe care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
în fața unei adunări de oameni îmbrăcați la patru ace. Baza de clienți din Europa a Global Finance, mai nou InvestorCorp. Să vă explic situația. Selectă prezentarea în PowerPoint pe laptop. Nu se întâmplă absolut nimic. Simți sudoarea rece pe șira spinării. Mai dădu o dată click pe ea. Ecranul se stinse. Cred că s-a închis, zise Neil. Mai ai baterie? Ar trebui să mai am, spuse ea, deși habar n-avea, pentru că nu prea folosea laptopul și nu-și mai aducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
avea să fie o reuniune informală a oaspeților de peste graniță și a câtorva prieteni vechi. Darcey nu prea își dădea bine seama cine erau prietenii vechi - colegi de școală sau facultate, probabil -, dar ideea aceasta îi dădea fiori pe șira spinării. Tot ce trebuie să fac este să mă retrag, își spuse. Nu-i mare lucru. Dar știa că n-o să fie în stare. Ce catastrofă! exclamă Amelie atunci când Darcey încercă să le explice totul. Ce-a fost în capul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
urmă nu am fost în stare să îi spun. Darcey zâmbi. Așa că în final tot ești o sentimentală. —Fără să vreau. Și de atunci s-a purtat atât de frumos, încât de câte ori mă gândesc, mă ia cu fiori pe șira spinării. N-ai să-i spui, nu-i așa? Sigur că nu, zise Darcey. Și oricum, acum că te-ai întors și totul se rezolvă, nu e nevoie să mai vorbesc cu el, indiferent despre ce. E logodnicul tău. Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
merită să i se întâmple ceva rău. Sunt de acord cu tine. Când îi aud pe oamenii de afaceri vorbind despre cum a construit el compania și cât de grozav a fost și așa mai departe... Murphy se strâmbă. Pe spinarea noastră s-a îmbogățit și ar fi făcut-o în continuare. Nu mai era nevoie și de escrocherie. Mă întreb oare când ar fi aflat oamenii despre conturile secrete. — Odată și-odată tot s-ar fi știut, zise Murphy. Ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Tocmai se pregătea ca să plece, Cu o sexi asină la o baie de...praf; Apare...Ion! Cu fața de piatră, Că-s oile-n strungă și câinii nu latră! Că se doarme-n continuare ... Cât timp Ion îi... aplica pe spinare, Vreo...cincizecișicinci de ciomege, Pentru măgar decretă noua lege: --Te-am primit când n-aveai nici un rost, Am creat pentru tine nenorocitul de post: Dimineața când afon cânți... și anost Să dai...,,deșteptarea"; Și iată ce-ți...poate spinarea! Ești măgar
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]