5,409 matches
-
Mine și nu urăște pe tatăl său și pe mama sa, și pe frații săi, ba încă și sufletul său, nu poate fi ucenicul Meu (Lc. 14, 26). Și iarăși: Cel ce a aflat sufletul său, rămânând alipit la cele spuse, Îl va pierde pe el (Mt. 10, 39), iar cel ce va pierde sufletul său pentru Mine și pentru Evanghelia Mea, împlinind poruncile Mele, Îl va afla pe el în viața veșnică (Mc. 8, 35; Mt. 16, 25). Ați auzit
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
are o preconcepție a lucrului pe care dorește să-l învețe? Iar cel care învață transformă preconcepția în cunoștință. Iar dacă cel care învață nu poate învăța fără a avea în el preconcepția că este în stare să înțeleagă cele spuse, atunci va căuta să aibă urechi capabile să asculte adevărul. Fericit este cel ce grăiește la urechile celor ce ascultă (Înț. Sir. 25, 12), după cum fericit este și cel care ascultă. Iar a asculta bine înseamnă a înțelege. Dacă credința
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
este cel ce grăiește la urechile celor ce ascultă (Înț. Sir. 25, 12), după cum fericit este și cel care ascultă. Iar a asculta bine înseamnă a înțelege. Dacă credința nu este nimic altceva decât o preconcepție a minții cu privire la cele spuse — iar aceasta se numește ascultare, înțelegere și convingere deplină — atunci nimeni nu va putea învăța fără credință, pentru că nu poate învăța fără preconcepție. Mai mult decât orice se dovedește adevărat cuvântul spus de profet: Dacă nu veți crede, nici nu
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Cum intră în sufletul omului, necredința intră atunci cu ea în el”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentar la Evanghelia de la Ioan, omilia XLVI, 2, p. 221) „Căci de aceea am fost numiți credincioși, pentru ca fără clătinare să credem celor spuse, pentru ca deloc să nu ne îndoim”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuiri la Epistola întâi către Timotei, omilia I, p. 20) „Căci dacă aș fi avut credința, care vine din faptele pocăinței, aș fi putut să zic: În Dumnezeul meu
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
el însuși va fi deportat în exil. Iar Arie va fi primit în comuniunea tuturor. După acestea s-au despărțit unii de alții. Unii așteptau ziua fixată ca să se împlinească amenințările; Alexandru însă cerea să nu se ajungă la îndeplinirea spuselor lui Eusebie. Cu atât mai mult era constrâns de teamă, cu cât ceilalți aproape îl convinseseră pe împărat să facă așa cum voiau ei. În ziua dinaintea aceleia fixate, el a îngenunchiat în altar și a stat în genunchi toată noaptea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
care a semănat sămânță bună în țarina sa. Dar pe când dormeau oamenii a venit vrăjmașul și a semănat neghină. Vezi că ereziile au venit pentru că au dormit oamenii, pentru că au trândăvit, pentru că n-au fost cu mare luare-aminte la cele spuse? Dar, ca să nu spui: Pentru ce a îngăduit Hristos?, îți răspunde Pavel: Îngăduința asta nu te vatămă cu nimic! Dacă ești vrednic, te vei arăta și mai vrednic!” (Sf. Ioan Gură de Aur, La cuvântul apostolic ce spune: <<Trebuie să
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
GABRIEL LIICEANU lămurire preliminară Cele două studii cuprinse în acest volum, toate inedite, se întemeiază pe o cercetare personală și adâncită a textelor originale (Iliada și Odiseea, Furtuna). Firește, acolo unde lucrul a fost posibil, m-am confruntat și cu spusele altor cercetători, atâtea câte am putut să cunosc din cărțile și articolele de specialitate care se găsesc la noi. Cărturarul român se află silit să suplinească lipsurile de informație cu strădania lui și cu atâta cuget cât i-a dat
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Hector, cu pletele lui negre, sau Paris, cu părul lui buclat. Priam, în noaptea aceea, la lumina făcliilor, îl privea cu uimire, văzându l atât de mare și atât de frumos. Glasul, firește, îi era puternic și limpede, dar, după spusele lui cu un prilej sau altul, ni-l putem imagina și în atâtea alte chipuri decât strigând, putem auzi inflexiunile și cadențele unei voci adânc și bogat omenești. Mâinile lui puternice și ucigașe sunt în stare să îmbrățișeze și să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
războiul, pentru care era făcut, i se pare crâncen și zadarnic: truda atâtor zile și a atâtor nopți ca să răpună oameni viteji și să le ia femeile, atâtea suferințe aduse unor oameni care nu i-au făcut rău. În schimb, spusele lui, de-a lungul întregii epopei, abundă în prețuirea vieții ca bine în sine și a vieții trăite în pace, acasă la tine și printre ai tăi. Într-adevăr, în întregul epos, tocmai Ahile este acela care laudă viața. Pentru că
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
GABRIEL LIICEANU lămurire preliminară Cele două studii cuprinse în acest volum, toate inedite, se întemeiază pe o cercetare personală și adâncită a textelor originale (Iliada și Odiseea, Furtuna). Firește, acolo unde lucrul a fost posibil, m-am confruntat și cu spusele altor cercetători, atâtea câte am putut să cunosc din cărțile și articolele de specialitate care se găsesc la noi. Cărturarul român se află silit să suplinească lipsurile de informație cu strădania lui și cu atâta cuget cât i-a dat
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Hector, cu pletele lui negre, sau Paris, cu părul lui buclat. Priam, în noaptea aceea, la lumina făcliilor, îl privea cu uimire, văzându l atât de mare și atât de frumos. Glasul, firește, îi era puternic și limpede, dar, după spusele lui cu un prilej sau altul, ni-l putem imagina și în atâtea alte chipuri decât strigând, putem auzi inflexiunile și cadențele unei voci adânc și bogat omenești. Mâinile lui puternice și ucigașe sunt în stare să îmbrățișeze și să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
războiul, pentru care era făcut, i se pare crâncen și zadarnic: truda atâtor zile și a atâtor nopți ca să răpună oameni viteji și să le ia femeile, atâtea suferințe aduse unor oameni care nu i-au făcut rău. În schimb, spusele lui, de-a lungul întregii epopei, abundă în prețuirea vieții ca bine în sine și a vieții trăite în pace, acasă la tine și printre ai tăi. Într-adevăr, în întregul epos, tocmai Ahile este acela care laudă viața. Pentru că
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
studiu, trei modele posibile ale relației dintre specii (sensibile și inteligibile) și puterile cognitive, fie ele senzoriale sau intelective, în filozo fia medievală de factură aristoteliciana. Acestea sunt: mode lul adjectival (A), modelul actualizator (B) și modelul obiect (C). După spusele lui Pasnau, aceste modele pot fi aplicate mai multor doctrine medievale ale cunoașterii, cum ar fi cele propuse de Petrus Aureoli, Johannis Capreoli sau Francisco Suárez, dar și de Toma din Aquino. În cele ce urmea za le voi analiza
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
a arăta că „omulvechi”, exterior, trebuie să devină „cel nou”, interior. Apoi, Iisus spune: „De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intreîn împărăția lui Dumnezeu”.<footnote Ibidem, 3, 4. footnote> Crezând celor spuse de Dumnezeu,„crezând lui” Dumnezeu, adică, va trebui să crezi și în Dumnezeu:„Cel ce crede în Dumnezeu nu este judecat, iar cel ce nu crede a șifost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut,Fiul lui Dumnezeu”.<footnote
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
unică variantă de cunoaștere. Violeta privi către Mihai plină de admirație față de cum gândea și vorbea acum, se schimbase, în bine. Înainte parcă nici nu prea aveau ce să discute decât treburile cotidiene, gândea ea, în timp ce Ion Mihai interveni în spusele soțului ei: Exact, Mihai, acestea sunt o parte din cărările care duc către fanatism și rigiditate, preciză el. Poți să spui că omul este liber, când e liber să aleagă. Când îi dai alternative. Abia atunci intervine cu adevărat liberul
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
instalat în Franța, ca și asupra tratatelor vechilor gramaticieni, în special cel al lui Donatus, Despre tragedie și despre comedie. Ei proslăvesc întoarcereea la "adevărata tragedie", din care fac, ca în Antichitate, genul dramatic major, "cea care este făcută, după spusele lui Jean de la Taille, cu arta cea adevărată și modelul celor vechi, adică Sofocle, Euripide și Seneca". Ce înțeleg ei prin asta? Dacă nu aduce nimic nou față de Horațiu, din care traduce Arta poetică și al cărui prizonier pare să
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
transformare a scriiturii dramatice. 3. Unitatea de acțiune Această acțiune, care este partea esențială a piesei de teatru, pentru clasicii noștri ca și pentru Aristotel, trebuie să fie dotată cu unitate, concept încă greu de definit în 1660, dacă credem spusele lui Corneille în Primul Discurs al său. "Trebuie păstrată unitatea de acțiune (...), nimeni nu se îndoiește de asta; dar nu e chiar atât de simplu de știut ce înseamnă această unitate de acțiune." El afirmă totuși că ea i s-
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a excelat atât în comedie, cât și în tragedie, este foarte conștient de lucrul acesta, scriind în Aviz Cititorului (Avis au Lecteur), din 1632, care precede Văduva (La Veuve): "Comedia nu este decât un portret al acțiunilor noastre, și ale spuselor noastre, iar perfecțiunea portretelor constă în asemănare. Bazându-mă pe această maximă încerc să nu pun în gura actorilor mei, decât ceea ce ar spune în mod verosimil, în locul lor, cei pe care îi reprezintă, și să-i fac să vorbească
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
complexă, o face pentru a se conforma modelului antic, deosebit de apt să genereze pateticul. Din acest punct de vedere, Racine se arată deplin satisfăcut de Bérénice, piesă care, de altfel, a primit din partea publicului o primire călduroasă, pentru că, după chiar spusele lui Racine, "a fost onorată cu atât de multe lacrimi". De multă vreme, scrie el în Prefață, voiam să încerc dacă pot să fac o tragedie cu această simplitate a acțiunii care a fost atât de mult pe gustul anticilor
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Alegerea unui asemenea erou nu s-a făcut fără probleme. Reacțiile contemporanilor lui Racine sunt o dovadă în acest sens. Unii i-au reproșat că l-a reprezentat pe Nero "prea crud". Pentru a se justifica, Racine se ascunde după spusele lui Tacit, "cel mai mare pictor al Antichității", din care s-a inspirat pentru a-și crea personajul. El se mai justifică prin faptul că tratează aici mai mult despre o dramă privată decât despre o dramă politică. "Nero este
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pari că te gândești îndelung la asta, nici să pari că faci din asta ceva demn de laudă. De aceea asta se înțelege de la sine, pasajele de morală se cer a fi învățate mai bine decât tot restul. Ele trebuie spuse fără ezitare, fără cea mai mică greșeală, dintr-o singură respirație, cu o asemenea ușurință, încât să nu pară un penibil exercițiu de memorie, ci chiar efectul inspirației imediate a împrejurărilor." (întâia Seară) Acestea reprezintă momente delicate pentru interpret. Este
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mai putem da deoparte pe uzurpatorul visurilor noastre. (....) Reprezentația unei capodopere cu ajutorul unor elemente accidentale și umane este antinomică. Orice capodoperă este un simbol, iar simbolul nu suportă niciodată prezența omului (...). Absența omului mi se pare indispensabilă."13 Teatrul, după spusele lui Mallarmé în Creionat la teatru (Crayonné au théâtre 1897), este "de esență superioară". Smulgându-ne timpului, ne introduce într-o lume transcendentă, în care nu este posibilă vreo încarnare. El are drept scop să spună inefabilul, misiune pe care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ca păpușarul să stăpânească acest punct din interiorul păpușii, pentru ca membrele "care nu sunt decât niște penduli, să acționeze fără altă intervenție, în mod mecanic, de la sine". Linia pe care trebuie să o descrie centrul de gravități, foarte simplă, după spusele lui, din punct de vedere fizic, este în același timp foarte misterioasă. "Căci ea nu este până la urmă altceva decât drumul descris de sufletul dansatorului și el se îndoia că mașinistul ar putea-o descoperi printr-un alt mijloc decât
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și igienică. Dar pentru asta, savantul nostru, bărbatul ingenios, patriotul neobosit care a descoperit această luminoasă idee trebuie să călătorească în cele două emisfere, spre a studia, primo: deosebitele sisteme ale capitalelor mari, secundo: diferitele specii de lampyris resplendes [...]. După spusa etimologiștilor, există până acum vreo patruzeci, afară, se-nțelege de cele pe care le va descoperi savantul nostru.163 Construcția impecabilă, arborescentă a frazei, frecvența neologismelor, dublarea sonoră a consoanelor din cuvintele golite de puritatea sensurilor primare, prin utilizarea demagogică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al acesteia a fost, cu siguranță, proza lui Urmuz, asupra căreia vom insista în cea de a doua parte a lucrării. Mult mai bine ilustrat decât grotescul va fi, așa cum va reieși din capitolul următor, modul umoristic. Ceea ce, dacă parafrazăm spusele lui Mallarmé "Un scriitor desăvârșit ajunge în cele din urmă un umorist"poate indica, fără prezumție, o anumită maturitate artistică la nivel național. 3.12. Modul umoristic Etimologia, variantele, raporturile cu alte moduri, istoricul abordărilor etc. pot constitui, în cazul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]