7,274 matches
-
pentru a le susține atenția și interesul în timpul sfintelor slujbe? Liturghia ortodoxă reprezintă forma cea mai fericită și cadrul cel mai firesc de exprimare a sentimentelor noastre de respect, recunoștință, supunere și iubire față de Dumnezeu. Liturghia ortodoxă nu este ceva static, fix și definitiv, ci este ca un fluviu în care se revarsă credința tuturor generațiilor creștinătății răsăritene. Rugăciunea săvârșită înaintea lui Dumnezeu este o închinare adusă Lui, o mărturisire de credință și o cerere de iertare de păcate de la
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
2. CUTIA NEAGRĂ A LUI AMOS OZ - Scrisorile, forme rafinate ale memoriei. Personajele își aruncă unele spre altele când sub formă de bumerang, când sub formă de hlamide voalate, scrisori. Scrisorile sunt aici un fel de memorie dar nu una statică, ci una asupra căreia se poate interveni prin corectorul subiectivității. Scrisorile devin forme de legătură între oameni care nu se mai puteau suferi unii pe alții. Prin scris se poate interveni asupra destinului, acesta intră pe neobservate aproape, într-un
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
grafice caracteristice [113]. Această reprezentare aduce informații utile pentru anestezie, influențând tipul de inducție și intubație (de exemplu, intubație vigilă cu menținerea respirației spontane în diskineziile traheale) [154]. Pletismografia este o altă investigație facultativă a treptei 1, înregistrând volumele pulmonare statice cum sunt capacitatea pulmonară totală și volumul rezidual (CPT și VR). Toate valorile explorării spirometrice sau pletismografice (fig. 2.2 și tabelul 2.6) stabilesc criterii de anormalitate funcțională pulmonară care, interpretate în contextul clinic și al amplorii intervenției chirurgicale
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Radu T. Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/92091_a_92586]
-
concept a fost perfecționat în al doilea proiect GEHR (Good Electronic Health Record), care în final a reușit să inițieze grupul de lucru OpenEHR. Prin aceste arhitecturi de siteme informatice medicale, modelul de date este împărțit în două: o parte statică care cu greu se mai schimbă în timp și o parte dinamică care este susceptibilă la schimbări cerute de noi acumulări ale cunoașterii medicale. Această separare pe componente elimină în mare măsură schimbările din software ca urmare a schimbărilor din
Tratat de diabet Paulescu by Simion Prună, Contantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92240_a_92735]
-
sintactică a textului, Carmen Vlad și Emma Tămâian abordează numele propriu din perspectiva funcționării lui în actul discursiv, a integrării lui funcționale "ca unitate de rang inferior, în construcția textuală de tip poetic", impunând o optică diferită de cea "sistemică, statică", din studiile consacrate, fie ele de antroponomastică, toponomastică, semantică lingvistică, etno-, antropo-, sociolingvistică sau logică 154. Concepția este a unui nume propriu cu valoare de "element focalizant", de ""spațiu" al fuziunii funcțiilor semiotice, de acumulare și concentrare a sensului, cu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
orice opoziție până la negație și contradicție 22. În al doilea rând, contradicția capătă la el un alt sens decât în logica formală și un alt statut. Este vorba de ceea ce este cunoscut drept contradicție dialectică. Contradicția formală este un raport static, pe când la Hegel contradicția devine un raport dinamic, în care teza și antiteza sunt legate, întreținând un joc în care se resping și totodată se presupun 23. Diferența dintre contradicția dialectică și cea formală o relevă foarte bine Gheorghe Enescu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
aceasta poate fi gândită rațional 248. De altfel, ea poate fi doar gândită, neputând fi sesizată prin simțuri. Eleații sunt, după câte se pare, primii în istoria filosofiei occidentale care dau logicului valoare ontologică absolută 249. De aici o imagine statică a existenței 250, din care sunt excluse mișcarea și pluralitatea. Pentru ei, Ființa este unică, veșnică și imobilă, adică fără părți, fără goluri și fără transformări. Dacă ar fi mai multe existențe, ar trebui să se caște goluri între ele
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
atașată unui model ontologic "substanțialist", de origine aristotelică 455, în care cele ce sunt au o realitate de ordin substanțial, unitară, identică cu sine, fixă și eternă. Lupașcu consideră că acest model ontologic a dat configurația logicii clasice: o logică statică, menită doar să expliciteze constituția ontologică definitivă a lucrurilor, o logică a non-contradicției, constituită pentru o realitate ce exclude contradicția. Logica aceasta, cu excepția poate a încercărilor de logică polivalentă, n-a fost contestată niciodată, susține filosoful francez de origine română
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
mulțimi existente, apoi, imediat, ținând cont de noua mulțime constituită, să constituim din nou mulțimea tuturor mulțimilor ș.a.m.d. De aici, gânditorul român trage concluzia că expresia mulțimea tuturor mulțimilor (MTM) "nu este o expresie care reflectă o logică statică, ci, mai curând, un proces dinamic (cu o logică "dinamică")"610. Încât, privită în cadrul logicii clasice (statice), mulțimea tuturor mulțimilor apare ca paradoxală și suntem nevoiți să-i negăm existența. Dacă este, însă, privită din perspectivă dinamică, ea capătă un
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ș.a.m.d. De aici, gânditorul român trage concluzia că expresia mulțimea tuturor mulțimilor (MTM) "nu este o expresie care reflectă o logică statică, ci, mai curând, un proces dinamic (cu o logică "dinamică")"610. Încât, privită în cadrul logicii clasice (statice), mulțimea tuturor mulțimilor apare ca paradoxală și suntem nevoiți să-i negăm existența. Dacă este, însă, privită din perspectivă dinamică, ea capătă un sens: "Privit dinamic, MTM există, dar este un obiect pe care îl prindem și ne scapă mereu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
decide dacă există sau nu în orice timp finit"611. Concluzia pe care o trage de aici merge spre un sens ontologic mult mai profund. Faptul că MTM există în sens dinamic trebuie să se reflecte undeva într-un concept static nou, către care tinde MTM, atunci când se tinde către infinit. Acest nou concept "nu poate fi altceva decât cadrul general în care se desfășoară atât statica, cât și dinamica tuturor mulțimilor"612. Mihai Drăgănescu susține că el "reprezintă tot ceea ce
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
că MTM există în sens dinamic trebuie să se reflecte undeva într-un concept static nou, către care tinde MTM, atunci când se tinde către infinit. Acest nou concept "nu poate fi altceva decât cadrul general în care se desfășoară atât statica, cât și dinamica tuturor mulțimilor"612. Mihai Drăgănescu susține că el "reprezintă tot ceea ce poate cuprinde totul, deci reprezintă informateria pentru concepte sau ortoexistența pentru universul concret; sau poate reprezenta unitatea întregului cosmos". El nu mai este o mulțime, ci
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Mihai Drăgănescu susține că el "reprezintă tot ceea ce poate cuprinde totul, deci reprezintă informateria pentru concepte sau ortoexistența pentru universul concret; sau poate reprezenta unitatea întregului cosmos". El nu mai este o mulțime, ci matricea tuturor mulțimilor. Aici se reunesc statica cu dinamica, de aici se nasc toate mulțimile ce constituie universul cunoscut și ideile ce formează mentalul omului. Finalmente, acest concept "reflectă o realitate ontologică"613. El însuși este contradictoriu, fiind în același timp o unitate și o multiplicitate, o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
vizibilitatea textului, se rostește precum o negare - ori o punere în absență - a tuturor celor ce se afirmă în orizontul prezenței. Ceea ce intuim prin înțelegerea albă nu este obiectul sensibil al unui corp poetic perceput ca dat exterior configurat în statica alcătuirii sale (structura textuală). Presupunând că am putea intui acest corp poetic, eul intuitiv s-ar limita și s-ar obiectiva în exterioritatea unui obiect străin, într-un negativ pe care trebuie să-l primească la sine din moment ce i se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu este, ci stă să fie, precum în desfacerea arborelui văzut de aproape, imagine desființată ea însăși, a putrezirii aparenței lumești și a descompunerii în elementar. Dar ceea ce se desface e aparența deja-făcutului, ființa sustrasă posibilelor sale prefaceri, înghețată în statica formală a creatului. Descoperirea originii pre-creatoare se însoțește cu dorința dezidentificării și a cufundării în somnul firii materne de dinaintea trezirii la ființă: "alege-ți/ Pat neted în plocadul de ierburi și pământ", "pături moi de puf", "mă tolănii în voie
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
doar simplă desprindere de lumesc, ci luminarea acestuia dinspre esența sa încă neajunsă la manifestare și, în plus, reprezentare speculară a ceea ce nu e reprezentabil prin sine, adică un act conștient de estetizare a naturii 21. Depărtarea aceasta nu e statică, ci fremătătoare, vie, o mișcare tensionată care pune în mișcare și în vedere. Abia acum, după zvonul rostirii care vine de departe și apare cel dintâi, ceea ce semnifică și ia glas începe să se vadă, se ivește în lumină. Premers
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
presupune deci paradoxul identității - nonidentității semnelor, care instituie sensul. (...) Astfel, lumea, ca și poezia, nu este nici adevărată, nici falsă, ci este ipotetică, posibilă"2. Paradoxul acesta numește chiar locul imaginii, dar nu e vorba de o conturare deja constituită, statică, în care ceea ce apare s-ar da în apariția sa semnificantă. În imagine, unitatea lumii nu abolește diversitatea, la fel cum diversitatea ei deconcertantă nu se substituie unității. Ceea ce apare în și ca imagine este Unul desfășurat în multiplu și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în scenă un astfel de transfer de sens în realitatea lui a-fi-ca. Ceea ce se surprinde însă nu e hamletiana dilemă a fi sau a nu fi, oscilarea nehotărâtă între două stări axiologizate prin compensație, și nici fixația într-un dincolo static, precum într-o imagine înghețată, deja dată. Surprinderea privește chiar starea de trecere, tranziția de la imaginea și cuvântul lumii în datele sale empirice, inclusiv în cele ale unui limbaj rostit ca atare în figurația prezenței sale, la apariția unui altceva
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
autopro-pune ființării. Cum se reflectă această ontologie a posibilului în lumea poemului, în spațiul de cumpănă al trecerii prin densitatea realului? Mai întâi ca abolire a referinței directe la ființa lumii denotate, ca suspensie a oricăror determinații ce califică semantismul staticii și al împlinirii autosuficiente, așa cum întâlnim în poemul Umbra et pulvis 21: "Taci îngere. Clorofila e răzbunată./ Trupul meu vinovat se dizolvă-n amurg./ În albia formelor lumea abia mai înoată./ Apa arde. Malurile râului curg". O lume destrămată, dizolvată
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
un vânt străin - și era deschisă doar cu stânci oarbe/ spre marea de unde noi ne spărgeam migăloasele, albe// valuri - și nu mai ajungeau acele spulberate/ ale brumei noastre să-i ningă pe față". Adevărul - ființa reală - nu se dă în statica reprezentării iconice; face imagine - și se spune ca atare - într-o formă pe care el însuși și-o dă; se răsfrânge specular în lumea de-o clipă a inaparentului, în distanța pe care o străbate - pentru a fi - propria-i
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Trandafirul între albii pereți,/ Roza și raza, ghimpele, ghimpul,/ Aprins pe ecranul de var. Dimineți/ Uitate incendiau anotimpul". În aparență, decorul comun - la îndemâna ochilor - al unei scene pe care joacă un singur actor: trandafirul între pereții albi. Nu e imaginea statică a unei priveliști, natura moartă oferită vederii, căci ceea ce se arată nu are orizont, pare închis între, mărginit de chiar posibilitatea retezată a oricărei perspective. Dar albul e stofa posibilului, pragul incolor al tuturor culorilor. Prin alb se poate trece
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
drumul gândirii, Editura Politică, București, 1988, p. 226. 95 "Un exod continuu, o normă ascensională, o mișcare" prin care realitatea devine în chemarea finalității, "un dinamism intern a cărui noțiune tradițională de natură, esență, adevăr inteligibil, traduce într-o formă statică prezența constantă și finalitatea eficace" (Maurice Blondel, L'Être et les êtres. Essai d'ontologie concrète et intégrale, PUF, Paris, 1963, p. 251). 96 " Aici prinde viață "mai multul" lui fascinans", în ceea ce depășește definiția onto-teologică a lui Dumnezeu drept
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cazul în care obstrucția se produce prin mecanism dinamic (apoziția faldului de disecție la ostiumul unei artere), sau se plasează un stent, dacă există o stenoză cauzată de prelungirea disecției la nivelul ramului cu compresie exercitată de lumenul fals (mecanism static). Riscul paraplegiei este mai mare decât în cazul anevrismelor datorită fluxului colateral anastomotic scăzut. Malperfuzia viscerală se poate îmbunătăți prin restabilirea fluxului în lumenul adevărat. În caz contrar se poate realiza un procedeu de fenestrare pentru realizarea unei comunicări între
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91953_a_92448]
-
iluzionist? Prin ce cotloane i-o fi dosit el aurul oțelit al virilității? Tânărul și femeia de deasupra lui formau două pâlnii unite într-o clepsidră prin îngusta porțiune în care pielea lor venea în contact; acolo, învârtită de neastâmpărul static al atingerii, o morișcă robace îi măcina lui contururile imaginii de sine și nervii. Orice mișcare antrenează imperceptibil altele, chiar prin intermediul unor angrenaje știrbe și lălâi, cu joc între piese cât hăul. În mintea băiatului începu iar să se depene
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
împotrivească unui drenaj altfel irezistibil; la rându-i, alunecând continuu printre degete într-o cursă acerbă, aurul caută să se curețe de ea ca de-o cocleală de rând. Cu cât fug mai tare una de alta, cu atât între statica și dinamica în cauză se creează o priză mai tenace; inconfundabil, Ondine și-a sa podoabă distinsă formau cele două fețe ale brațării lui Moebius. Preocupat cu stăvilirea derapajului, Rică nici nu băgă de seamă că, în virtutea obișnuinței, degetele-i
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]