7,322 matches
-
strămătură" (fire de ață multicoloră), iar, în vârf se pune un clopoțel. "Steagul" apare și la românii din Macedonia și se numește "flambură" (flamură), în vârf având o cruce din lemn în care se înfig trei mere. Acest obicei al steagului nupțial este de origine slavonă, utilizat, mai ales, la slovaci și la sârbi, maghiarii adoptându-l de la sârbi. 340 La huțulii din Bucovina, se împodobesc două steaguri, unul pentru mire și unul pentru mireasă, făcute din "doi pomi de cedru
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o cruce din lemn în care se înfig trei mere. Acest obicei al steagului nupțial este de origine slavonă, utilizat, mai ales, la slovaci și la sârbi, maghiarii adoptându-l de la sârbi. 340 La huțulii din Bucovina, se împodobesc două steaguri, unul pentru mire și unul pentru mireasă, făcute din "doi pomi de cedru". "Îmbrăcatul steagului" se face luni seara, înainte de nuntă, la casa mirelui, când fetele împodobesc cedrul cu lână sau cu ață albă, sură (gri) și roșie, cu spic
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
este de origine slavonă, utilizat, mai ales, la slovaci și la sârbi, maghiarii adoptându-l de la sârbi. 340 La huțulii din Bucovina, se împodobesc două steaguri, unul pentru mire și unul pentru mireasă, făcute din "doi pomi de cedru". "Îmbrăcatul steagului" se face luni seara, înainte de nuntă, la casa mirelui, când fetele împodobesc cedrul cu lână sau cu ață albă, sură (gri) și roșie, cu spic de orz, în vârf legau un ciucure din boabe de călin, "îngrădit" cu un "ciochine
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
albă, sură (gri) și roșie, cu spic de orz, în vârf legau un ciucure din boabe de călin, "îngrădit" cu un "ciochine" de ovăz. Marți și miercuri din săptămâna premergătoare nunții, oaspeții se adunau la casa mirelui pentru a petrece steagul la casa miresei 341. c. Înmormântarea Expresia "a-nchinat steagul" își are obârșia în obiceiul de a ridica un steag pe casă (Moldova), în turnul bisericii sau în clopotniță (Transilvania), atunci când moare un om. 342 La huțulii din Bucovina, "ca semn
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în vârf legau un ciucure din boabe de călin, "îngrădit" cu un "ciochine" de ovăz. Marți și miercuri din săptămâna premergătoare nunții, oaspeții se adunau la casa mirelui pentru a petrece steagul la casa miresei 341. c. Înmormântarea Expresia "a-nchinat steagul" își are obârșia în obiceiul de a ridica un steag pe casă (Moldova), în turnul bisericii sau în clopotniță (Transilvania), atunci când moare un om. 342 La huțulii din Bucovina, "ca semn al morții" pentru comunitate, se punea la geam un
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu un "ciochine" de ovăz. Marți și miercuri din săptămâna premergătoare nunții, oaspeții se adunau la casa mirelui pentru a petrece steagul la casa miresei 341. c. Înmormântarea Expresia "a-nchinat steagul" își are obârșia în obiceiul de a ridica un steag pe casă (Moldova), în turnul bisericii sau în clopotniță (Transilvania), atunci când moare un om. 342 La huțulii din Bucovina, "ca semn al morții" pentru comunitate, se punea la geam un steag alb și se făcea foc lângă zăvoare. Potrivit credințelor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
își are obârșia în obiceiul de a ridica un steag pe casă (Moldova), în turnul bisericii sau în clopotniță (Transilvania), atunci când moare un om. 342 La huțulii din Bucovina, "ca semn al morții" pentru comunitate, se punea la geam un steag alb și se făcea foc lângă zăvoare. Potrivit credințelor străvechi ale huțulilor, tragerea clopotelor la mort semnifică readucerea sufletului hoinar acasă, sicriul, denumit "dereviște" sau "demovina" are sensul de "căsulie".343 În tradiția românească, în ritualul înmormântării, "bradul" se așeza
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
om și viața naturii.345 În Bucovina, la moartea unui om, se aduce, de la biserică, "un prapur și o cruce" care se leagă, în fața casei, de doi pari ce încadrează ușa și se țin până la înmormântare. "Prapurul" din Bucovina înlocuiește "steagul" din Transilvania. În trecut, la casa în care se afla un mort, se punea un brad (numit bradul de la morți), "frumos și verde, împodobit cu flori, cu cununi și cu maramă, în formă de steag". În Banat, moartea unui tânăr
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
înmormântare. "Prapurul" din Bucovina înlocuiește "steagul" din Transilvania. În trecut, la casa în care se afla un mort, se punea un brad (numit bradul de la morți), "frumos și verde, împodobit cu flori, cu cununi și cu maramă, în formă de steag". În Banat, moartea unui tânăr este înștiințată de un om care merge prin sat cu un steag negru 346. În Bucovina, bradul, împodobit la moartea tinerilor, necăsătoriți, este dus de vătăjei (vornic sau vestitor) la înmormântare, "pentru a vesti nunta
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mort, se punea un brad (numit bradul de la morți), "frumos și verde, împodobit cu flori, cu cununi și cu maramă, în formă de steag". În Banat, moartea unui tânăr este înștiințată de un om care merge prin sat cu un steag negru 346. În Bucovina, bradul, împodobit la moartea tinerilor, necăsătoriți, este dus de vătăjei (vornic sau vestitor) la înmormântare, "pentru a vesti nunta", apoi se îngroapă la capul mortului, lângă cruce, împreună cu "bățul de vătăjel". 347 La romani, exista același
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se macină grâul nou. Atunci se taie și se face focul la care se coace prima pâine din acel an, aducătoare de noroc.448 La englezi, dansul circular, în jurul "pomului de mai", vopsit în roșu și alb și împodobit cu steaguri și flori, simboliza un străvechi rit de fertilitate.449 În mentalitatea europeană, "pomul de mai" exprimă actul primordial al regenerării cosmice, reprezentarea vie a axei cosmice.450 O altă reprezentare a pomului vieții este teiul de Rusalii care împodobește porțile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vatră” „Republică măreață vatră, Născută-n fum de bătălii, Slăvită fii, slăvită fii, Republică biruitoare In veci de veci să înflorești Puternică și apărată De brațe tari, muncitorești” Tot în aceeași vreme învățam să cântăm și cântece muncitorești cum era „Steagul partidului”, pe versuri de Mhai Beniuc: “Trec rânduri rânduri muncitorii Cu steagu-n vânt desfasurat E steagul marilor victorii De partid înalțat...” sau: „Intreceri, întreceri, Ciocane și seceri” Mai târziu a fost introdusă intonarea imnului la începutul orelor de clasă. Este
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
veci de veci să înflorești Puternică și apărată De brațe tari, muncitorești” Tot în aceeași vreme învățam să cântăm și cântece muncitorești cum era „Steagul partidului”, pe versuri de Mhai Beniuc: “Trec rânduri rânduri muncitorii Cu steagu-n vânt desfasurat E steagul marilor victorii De partid înalțat...” sau: „Intreceri, întreceri, Ciocane și seceri” Mai târziu a fost introdusă intonarea imnului la începutul orelor de clasă. Este vorba de „Imnul de Stat al RPR” pe versuri de Eugen Frunză și Dan Deșliu și
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
cadavre” care arătau ca niște mumii de culoare maron închis. Printre ei se afla și un cadavru al fostului solist al operei din Iași care, probabil va fi fost primit în Rai de corul îngerilor care interpretează în cinstea lui “Steagul cu stele”. Deținuții din lagăr erau folosiți de supraveghetori și în scopuri personale. Ioan Buta din Pârău își amintește o întâmplare hazlie în acest sens. Mai mulți deținuți au fost duși să zugrăvească un apartament al unui șef de pază
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
perioade sunt paralele; atât M. R. Paraschivescu 1, Eugen Jebeleanu, Maria Banuș, Demostene Botez 2, ca și Mihai Beniuc sau Radu Boureanu 3 se vor integra, ca sensibilitate, prin operele lor din ultima perioadă, "generației de creație" 1960-1970. Mihai Beniuc "Steaguri", E. S. P. L. A.,1951; "Poezii", E. S. P. L. A.,1552; "În frunte comuniștii", E. S. P. L. A., 1954; "Mărul de lângă drum", E. S. P. L. A., 1954; "Partidul m-a-nvățat", E. S. P. L. A.,1954; "Trăinicie", E. S. P.
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Tineretului, 1959; "Materia și visele",E. P. L. 1961; "Culorile toamnei", E. P. L. 1962; "Pe coardele timpului", E. P. L., 1963; Cu farurile aprinse", E. P. L., 1965; "Focuri de toamnă", Eminescu, 1974; "Rămâne pururi vatra", Albatros, 1974. De la "Cântecele de pierzanie" la "Steaguri" (1951) poetul aduce ecouri multiplicate pe fondul tradiției ardelene. Cu "Mărul de lângă drum" (1954) și cu următoarele volume până la "Cântecele inimii" (1960) se manifestă ca un poet prodigios, de o vitalitate și un orgoliu singular, sau își confundă destinul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Cu ochii-nfipți în viitor." Aurel Gurgheanu ascultă ritmul străzii, sau veghează somnul omului ce îmbrățișează în vis iarba, sau trăiește clipe ce-au fost cumplite, dar care au făcut posibilă renașterea de astăzi: "Vin tunuri, feciori ne vin,/ Scoateți steaguri afară,/ Munții să fiarbă de vin./ Cetina-i toată vioară." Timpul contemporan, cel al păcii și-al războiului, pătrunde în versurile poetului cu mari efluvii: "Puteri aș da arborilor să-nflorească într-o noapte,/ Orașele lor, să se înalțe-n
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Politica de zi cu zi a țării se întruchipează în versuri autentice: Nu putem cerși la curțile imperiale/ Nu putem fura la drumul mare sau pe ascuns/ Avem o istorie în suflete refuzând atentatul pieirii." Și este necesar să recuperăm steagurile, podurile arse, să umplem de zăcăminte munții prădați, să ne purificăm memoria. Pe trădători îi biciuiește, ca altădată Arghezi: "Ați îndoit lumina țării dreaptă/ Și ați murit visând-o în noroi/ Iar azi când nici mormântul nu vă rabdă/ Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
femei, toate esențiale, și plătit cu moartea și viața/ nici Walt Whitman n-a plâns mai mult/ Iertați-mă". Ceea ce încarcă substanța lirică este aglomerarea de fapte, întâmplări, imagini, fără legătură, într-un amalgam straniu. Iubita se ivește zugrăvită pe steag, spre râul soarelui, numele pescarilor zugrăvit cu pietre în brațe, apoi vin nevestele cu "lacrimile astfel pietrificate". Scrisorile esențiale" sunt poeme withmaniene convertite într-o expresie de ritual, într-o exaltare senzorială fascinantă mărturisind o teribilă trăire existențială: "Te-am
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și ai lui Iancu ("A fost odată un Horia"); mai târziu în "Versuri" (1949) coboară eroi populari în legendă Chivără roșie umblă prin zloată și ploaie, desprins din piatra munților și din vatra țăranilor. Eugen Jebeleanu ("Bălcescu"), Eugen Frunză ("Sub steagurile vieții" 1950, "Zile slăvite" 1950, "Față-n față" 1954). Îi mai putem cita în acest sens pe Dan Deșliu, N. Tăutu, Mihu Dragomir ("Tudor din Vladimiri" 1954) etc. 2 Eugen Jebeleanu: "Scutul păcii" 1949), " Poem de pace și de luptă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ion Horea, Aurel Rău, Al. Andrițoiu, Ion Brad, Ion Bănuță . 1 Petru Poantă, "Modalități lirice contemporane", Editura Eminescu, pag. 46. 1 V. Felea, "Poezie și critică", Editura Dacia, pag 21. 1 Miron Radu Paraschivescu este un poet cetățean angajat sub steagul celor mai înalte idealuri, polemistul a cărui menire este de a desființa tot ce impietează puritatea umană, și cântărețul existenței cotidiene; vor rămâne exemplare pentru poezia civică "Ora de psihologie, "Dispariția soarelui", " Un drum în deșert". Caracterul militant al poeziei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
acordată de timp! Alexa îi era solidar și scenic îl transpunea: un optimism comun ne reunea. În inima sălii atunci o noutate! oportunistul, Boian, cel care a trădat, capitulând, care a pierdut rațiunea de a lupta trece prin sală cu steagul roșu imens desfășurat urlând patetic, demagogic "Bandiera rossa". Conflictul dintre forța scenică de neimaginat a simbolului revoluționar și derizoriul personalității celui care îl poartă creează o neînchipuită tensiune. N-am simțit niciodată, ca o mușcătură în carne, până la os, o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu o societate, cu o istorie particulară. Și discuțiile dintre Anchetator și Procuror și strigătul Mamei nu se uită. Există însă un moment extraordinar. Boian, cel care a capitulat, care a pierdut rațiunea de a lupta trece prin sală cu steagul roșu imens desfășurat urlând patetic "Bandiera rossa". Conflictul dintre forța scenică de neimaginat a simbolului revoluționar și derizoriul personalității celui care îl poartă creează o neînchipuită tensiune. N-am simțit niciodată, ca o mușcătură în carne, până la os, o mai
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
politic, în care dorința de a impune adevărul m-a obligat "să vorbesc" despre raportul dintre libertate și detenție, dintre ideal și realitate. Personajul Anchetatorului era plasat în public, circula obsedant printre spectatori, biciuindu-le conștiința și memoria. Oportunistul, fluturând steagul roșu, cânta Bandiera rossa, imagine ce izbea până la limita suportabilului. Plana asupra spectatorilor o interogație: când și unde, de ce și cum se poate perverti simbolul revoluției? Depinde în mâinile cui se găsește și cine flutură stindardul. Perioada definirii generației tale
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Apa de la întîlnitură* e bună de scăldat, ca să nu se lipească de cel scăldat boale și farmece. Pentru ca să nu te prindă frigurile, durerile de cap, de piept și de stomac, e bine ca la Bobotează [6 ianuarie], cînd se afundă steagul în rîu, să te speli în acel moment cu apă de rîu, căci tot anul ești sănătos. Apa în care se ciupăiește* pruncul sîmbătă sara nu se țipă afară. Cînd ai pus la foc o oală sau un ceaun pentru
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]