38,669 matches
-
unul singur... — Scuză-mă o clipă, Îl Întrerupse domnul Rennit, mi se pare că s-a Întors asistentul meu... Și ieșind de după birou, ocoli cu o remarcabilă sprinteneală scaunul lui Rowe și o zbughi pe ușă. Rowe ședea cu mîinile strînse Între genunchi, străduindu-se să-și adune gîndurile și să-și pună frîu vorbelor. „Pune-mi, Doamne, lacăt la gură și pecetluiește-mi buzele...“ Auzi formîndu-se un număr În Încăperea vecină, și Întorcînd capul Îl văzu pe domnul Rennit vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se aflau ceilalți. Pe Rowe Însă, nu-l interesa lumea supranaturală, el aștepta o mișcare omenească. Doamna Bellairs rosti cu voce voalată: — Unul dintre voi e refractar, nu se lasă influențat... Auzind un trosnet - pîrÎia oare masa, un scaun? - Rowe strînse instinctiv degetele domnișoarei Pantil. Zgomotul acesta nu era manifestarea unui spirit, ci a unei făpturi Înzestrate cu degete - capabile să bată toba, să Împrăștie flori, sau să atingă, copilărește, un obraz. Era o prezență omenească primejdioasă, dar Rowe avea mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ei - piciul acela cu fața palidă și serioasă, În pantalonași cafenii și jerseu albastru, care-l privea ca un străin din pozele Îngălbenite ale albumului de familie - va ajunge un criminal. Întins pe spate, Rowe prinsese firele visului și le strîngea bine; alungase În umbra pinului imaginea soției vicarului, și continua să stea de vorbă cu maică-sa. „Ceaiul servit la iarbă verde, slujba de vecernie, jocul de crochet, bîrfele nevinovate ale doamnelor bătrîne adunate la taifas, grădinarul ce-și Împingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
deranjez, zise Rowe privind paharele, iar Henry repetă, pentru a treia oară, mecanic: — E frumos din partea ta... Părea să fi uitat de scena penibilă de la Închisoare, care pusese capăt prieteniei lor. — E reconfortant pentru Henry să-și vadă vechii prieteni strînși În jurul lui, rosti doamna Wilcox. Rowe, care tocmai voia să-l Întrebe pe Henry ce-i face nevasta, pricepu atunci: moartea ei explica aceste pahare, acest obraz nebărbierit, această așteptare și - ceea ce-l mirase cel mai mult - această expresie tinerească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
rog, ceva cu care să pot lovi... Măcar o cărămidă... Se uită la valiză. — Ai dreptate, zise domnișoara Hilfe. Trebuie să facem ceva, chiar dacă s-ar putea să dăm greș. Nu le putem lăsa toată inițiativa. Deschide valiza! Rowe Îi strînse nervos mîna, apoi, dîndu-i drumul, deschise capacul valizei, În vreme ce sirenele Își Începeau bocetul nocturn... PARTEA A DOUA Un om fericit CAPITOLUL I CONVORBIRI ÎN ARCADIA „Paznicii lui ar fi fost bucuroși să afle că În castel nu se ascundea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nostimă, cu părul roșcat - o fetiță prea mică pentru a-ți rămîne În memorie. Era sigur că n-avea de ce să se teamă de ea. Deși avea sentimentul că politețea e deplasată, se ridică, neștiind ce să facă: să-i strîngă mîna, sau s-o sărute? Nu făcu nici una, nici alta. Se uita la ea de la distanță și inima Îi bătea cu putere. — Cum te-ai schimbat! exclamă ea. — Mi se spune totuși mereu că arăt ca Înainte. — Părul ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
interesant. — Dar doctorul Forester? Îți place? — E un om care Îți impune respect. — CÎt de mult te-ai schimbat! spuse ea, și adăugă cîteva cuvinte pe care el nu le putu Înțelege: Așa ar fi trebuit să fii dintotdeauna. Își strînseră mîinile, ca doi străini. — Ai să mai vii deseori, nu-i așa? o mai Întrebă el. — E datoria mea să vin, Arthur... Abia după plecarea ei, Digby se miră de acest nume. 4 În fiecare dimineață, un servitor Îi aducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
gravă În același timp. Rowe se fîstici: ar fi vrut ca domnul Prentice să apară, În sfîrșit. — Alo! Îl auzi el pe domnul Ford. Aici casa Pauling și Crosthwaite. Prin fața vitrinei pășea acum spre ușă omul cu melon. Rowe Își strînse fără să vrea pumnii. La un capăt al tejghelei, cu spatele la Rowe, domnul Bridges netezea, plictisit, sulurile de stofă ieftină; mîinile lui nervoase păreau ieșite dintr-o caricatură publicată În revista Croitorie și croială. Domnul Ford continua să vorbească la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
grupuri de muncitori ce se duceau la lucru; pe marile artere industriale, sute de bărbați și femei se revărsau din stațiile de metrou; din adăposturi ieșeau oameni vîrstnici, corect Îmbrăcați, cu umbrele și serviete de piele. Pe Gower Street, măturătorii strîngeau cioburile geamurilor; o clădire fumega În lumina proaspătă a dimineții, ca o lumînare pe care vreun chefliu ar fi uitat s-o stingă. GÎndul că, În timp ce ei stăteau pe insulița aceea și n-auzeau decît zgomotul cazmalelor, deasupra Londrei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
evenimente în care fuseserăm implicați, extremele durerii și violenței ritualizate în acea gestică a picioarelor ei, ca pirueta exagerată a unei fete cu dizabilități mentale pe care o văzusem odată jucând într-o piesă de Crăciun la un sanatoriu. Am strâns volanul cu ambele mâini, încercând să rămân nemișcat. Un tremur continuu îmi zguduia pieptul și aproape că mă împiedica să respir. Mâinile puternice ale unui polițist mă prinseră de umăr. Un al doilea polițist își așeză chipiul plat și țuguiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
altercație între sora-șefă și o infirmieră tânără de culoare. Ascultând plictisite, pacientele stăteau întinse în paturi. Două dintre ele aveau picioarele suspendate în scripeți, parcă făcând parte din fanteziile unui gimnast dement. Una dintre primele mele îndatoriri fusese să strâng, din salonul acela, probele de urină ale unei bătrâne care fusese doborâtă la pământ de-un copil pe bicicletă. I se amputase piciorul drept și-și petrecea acum tot timpul împăturind o eșarfă de mătase în jurul micului ciot, legându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o sută de metri în stânga mea. La tribunal, nu fusesem în stare să-mi iau ochii de la cicatricea de pe fața ei. Am privit-o cum umbla liniștită printre șirurile de mașini spre intrarea departamentului de imigrație. Își ținea maxilarul puternic strâns într-un unghi elegant, cu fața întoarsă de la mine ca și când ar fi șters cu ostentație orice urmă a existenței mele. În același timp, am avut puternica impresie că era complet rătăcită. La o săptămână după audiența finală, am găsit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
era ciudata poziție a coapselor și a șoldurilor sale, aproape ca și când ar fi încercat să deschidă cu organele genitale tabloul de bord. În vreme ce se uita prin aparat, i-am privit coapsele cum se contractă și cum fac fesele să se strângă. Pe neașteptate, m-am simțit tentat să întind mâna și să-l apuc de penis, să-i îndrum vârful spre cadranele luminoase. Mi-am imaginat piciorul lui puternic apăsând pedala de accelerație până la podea. Picăturile spermei sale ar fi șters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe aceasta o lega de Vera Seagrave o lungă prietenie. Pe picioarele ei erau niște cicatrice ca de bacil de gaz, mici depresiuni circulare pe rotule. Mă observă că mă uitam țintă la ele, dar nu făcu nici un efort să strângă picioarele. Pe sofa, lângă ea, se afla un baston metalic cromat. Când se mișcă, am văzut că gâtul fiecărui picior era ținut în clema de oțel a unui suport chirurgical. După poziția mult prea rigidă a corpului am dedus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
al compartimentelor acelor mașini. Vaughan mă privea din fotoliul galben în timp ce Seagrave se juca cu băiețelul său. Mi-amintesc fața lui, detașată dar serioasă, în momentul în care Seagrave își desfăcu nasturii cămășii și așeză gura copilului la sfârcul său, strângând pielea aspră într-o parodie a unui sân. Capitolul 11 Întâlnirea mea cu Vaughan și albumul de fotografii care-mi confirmau accidentul îmi stimulaseră toate amintirile legate de acea dramă a viselor. Coborât în garajul de la subsol o săptămână mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
amantului ei. Pe când îl privea pe Vaughan din spatele măștii grotești, Seagrave părea, în chip nedeslușit, să fi fost deja rănit în coliziunea ce urma să aibă loc. Cu gura aceea și cu ochii prea luminoși de femeie, cu părul blond-vopsit strâns în coc în creștetul capului, semăna cu un travestit vârstnic surprins în stare de ebrietate în budoarul său. Se uita la Vaughan cu o anume indignare, de parcă acesta din urmă l-ar fi forțat să se îmbrace zilnic în parodia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
capăt al pistei, un grup mai mic de tehnicieni pregăteau motocicleta, potrivind camera de luat vederi legată de suportul ce avea să înainteze pe șine. Vizitatorii - oficiali de la minister, ingineri în siguranța circulației, specialiști în trafic și soțiile lor - se strânseseră în jurul punctului de impact, ca o mulțime la o pistă de curse. Când ajunse Vaughan, pășind hotărât pe picioarele lui lungi, inegale, din parcare, toată lumea întoarse privirea, uitându-se cum acea siluetă în mantou negru înainta către motocicletă. Eu însumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Simularea accidentului era pe cale să înceapă. Vaughan mă dăduse uitării, uitându-se în față ca un voyeur răbdător de periferie pe jumătate adormit peste binoclu. Cu mâna dreaptă, ascunsă vederii de pliantele publicitare, își masa penisul prin pânza pantalonilor. Îi strânse extremitatea distală, aproape făcând organul să iasă prin pânza rărită, trăgând prepuțul în spate cu arătătorul. În tot acest timp, ochii i se plimbau înainte și-napoi pe traseul coliziunii, observând toate detaliile. Cricurile electrice care puneau în mișcare catapulta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
al pasagerei din față încastrat în parbrizul spart. Tehnicienii fluturară din mâini către mulțime într-o încercare de a o liniști și se duseră spre motocicletă, care stătea pe-o rână cam la cincizeci de metri în spatele mașinii. Începură să strângă bucățile din corpul motociclistului, îndesându-i la subsuoară picioarele și capul. Bucăți din fibră de sticlă provenite de la fața și umerii manechinului împestrițau sticla din jurul vehiculului de probă ca o zăpadă argintie, o mână de confeti mortale. Sistemul de amplificare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de filmul rulat cu încetinitorul. Stând singură printre scaune, Helen Remington ne privea. Vaughan cercetă pierdut mașina sfărâmată, aproape gata s-o îmbrățișeze. Își plimbă mâinile peste capota și peste acoperișul contorsionate, încleștând și descleștând mușchii feței, închizându-i și strângându-i ca niște cătușe. Se aplecă și se uită cu ochii mijiți în interiorul mașinii, oprindu-se la fiecare manechin în parte. Așteptam să le spună ceva, plimbându-mi ochii de la curburile îndoite ale capotei și aripilor la despicătura feselor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Western Avenue. În jurul lor, o mașină de poliție, două ambulanțe și un camion de depanare formau un țarc deschis. Pompieri și tehnicieni ai poliției munceau la vehicule, acționând cu lămpile de sudură asupra panourilor portierelor și acoperișurilor. Pe trotuare se strânsese o mulțime de oameni, iar pe podul pietonal care trecea peste Western Avenue spectatorii stăteau sprijiniți cot lângă cot pe balustrada metalică. Cea mai mică dintre mașinile implicate în accident, o mașină sport italiană galbenă, fusese aproape dezintegrată de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
colorate ale miilor de mașini se mișcau precum centaurii bineveniți ai unei insule arcadiene. Vaughan mă aștepta deja în parcarea studioului, cu Lincolnul parcat în locul meu. Cicatricele de pe abdomenul său străluceau în soarele dimineții, la câțiva centimetri de degetele mele strânse pe rama portierei. O aureolă albă de mucoasă vaginală uscată îi încercuia prohabul jeanșilor, demarcând locul unde vulva soției mele îi apăsase pubisul. Îmi deschise portiera Lincolnului din partea șoferului. Așezându-mă la volan, mi-am dat seama că-mi doream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o mână pe marginea geamului. Culoarea chipului și a brațelor sale se arăta în formele lor cele mai limpezi și mai pline, ca și când fiecare celulă sangvină și granulă de pigment, cartilajele feței sale, ar fi fost reale pentru întâia oară, strânse laolaltă de mișcarea mașinii. Pielea de pe obrajii ei, indicatoarele stradale care ne îndrumau spre autostradă, mașinile parcate pe acoperișul supermarketului, toate erau clare și bine definite, ca după retragerea mult așteptată a apelor unui uriaș potop care ar fi lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
că-i recunosc pe toți, oaspeți la cea mai recentă dintr-o serie nesfârșită de petreceri rutiere la care participaserăm împreună în vara ce trecuse. La locul accidentului, sub puntea înaltă a podului, cel puțin cinci sute de oameni se strânseseră pe ambele margini ale drumului, sprijiniți de fiecare parapet, atrași acolo de vestea că actrița de film scăpase de la moarte ca prin urechile acului. Oare câți dintre cei prezenți erau convinși că aceasta era deja moartă, ocupându-și locul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
am făcut dragoste scurt și ritualic; așezată călare peste mine, cu fesele strânse tare în mâinile mele, îmi stoarse în vagin un jet slab de spermă după un zvâcnet scurt. Am făcut-o apoi să îngenuncheze peste mine pentru a strânge în palmă sperma ce-i curgea din vulvă. După aceea, cu sperma în mână, ne-am plimbat printre mașini. Razele unor faruri mici ne străbătură genunchii. O micuță mașină decapotabilă sport se oprise lângă ghereta portarului. Din spatele parbrizului, două femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]