4,034 matches
-
o incredibilă milă și iertare spre trupul meu pipernicit și dizgrațios. Vezi ce mi-ai făcut? Nu te-ai gândit c-o să mă doară și pe mine? Eu ce rău ți-am făcut, copile?... "O gâză-n viață n-am strivit măcar, Când merg pe pajiști, tălpile-mi umile Trec printre flori cu teamă lin și rar." (N. Labiș) Și acum, la 74 de ani -, când mi-au mai rămas doar câteva zile sau ore de făcut degeaba umbră pământului, înainte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o revărsare demențială, diluviană și apocaliptică, de galben. Călcam pe spice de grâu galben. Cel mai important aliment de pe planeta Terra, pentru care ne rugăm, ne luptăm și ne zbatem în fiecare zi, "pâinea noastră cea de toate zilele", era strivit cu nepăsare de sutele de mașini și agregate, de miile de picioare ale noilor veniți. Reflecțiile mele cu tentă filozofico-socială au fost brutal întrerupte de vocea stridentă a domnului milițian. Fiți atenți la mine! Este strict interzis să vă deplasați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
crampe și de zvâcnituri îi străfulgerau corpul de la cap la coadă, dinții o luau la trap fără voia lui, ca într-un acces de febră aiuritoare, și începeau să țăcănească mărunt-mărunt, ca și cum ar fi prins purici și i-ar fi strivit în maxilarele redutabile. Apoi această stare epileptică încetă brusc. A auzit o voce, apoi niște pași grăbiți străbătând ograda. Voia să trăiască: ce era de făcut? Se agăța de ultima șansă, de ultima nădejde. Unde? Cum? A urmat, șontăcăind dureros
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pe o delicatesă, nu înainte de a-i da și nepotului o felie. Antologică este și "eutanasierea" barbară a bătrânului și bolnavului câine Haiduc. Ca într-o procesiune de inițiere, la care a ținut să asiste și Titi, bunica i-a strivit capul dobitocului cu zdravene lovituri de bâtă, pentru a-i scurta agonia. Romanul are și un subtitlu sugestiv: "Confesiunile unui ortodox revoltat". Este o noutate compozițională care constă în pigmentarea cărții cu numeroase citate foarte inspirat selectate din Biblie, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
deschide volumul cu același nume (în formă digitală): "Trupul îi era înconjurat de pleoape cărțile o încercuiau până la grindă în jurul patului zăceau leșinuri povești de ceară, scâncet și cuțite așa dormea sâmbetele cu cărți grele uitate pe piept cu sânii striviți de carete de bronz trase de lei ce mușcau din carnea ei tânără și muștele de cuvinte zumzăindu-i în coada ochiului. pe un fir subțire, coborau comete" (Israel România, ianuarie 2014) Balasz F. Attila Scriitorul nu trebuie să explice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Îi Înțelegeam mai bine decât colegii mei de excursie, durerea ce-i Împietrise inima. Îl urmăream cu câtă emoție enumera numele fiecărei vaci. Roata capitalistă nu iartă. Ea Înșfacă când pe unul când pe altul, Îl azvârle deoparte sau Îl strivește. Admirăm sau invidiem pe cei care urcă, dar trecem indiferenți pe lângă mulți din cei care s-au prăbușit. Și totuși creditul se acordă cu prudență, cu sfaturi practice. În Iowa se făceau studii temeinice de rentabilitate Înainte de a se acorda
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Originar din comuna Ștefănești, unde s-a născut pe 7 decembrie 1921, s-a opus prima dată rușilor la 22 de ani, când încerca să apere gospodăria proprie de furia soldaților. A fost martorul uciderii unei fetițe de 8-9 ani, strivită de un camion al armatei sovietice, scenă care l-a marcat în mod deosebit. A fost arestat în mai multe rânduri de către comuniști, prima dată în octombrie 1944, când au fost ridicați simpatizanți ai regimului legionar și alți suspecți care
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
alături de colegul Dumbravă, în procesul colegului Comârzan, schingiuit de Manciu. Prefectul s-a prezentat cu întreaga poliție și, în plină ședință, în fața avocaților și a judecătorului Spiridoneanu care prezida, s-a năpustit asupra noastră... Cu riscul de a mă prinde, strivit de cei douăzeci de polițiști înarmați, am scos revolverul și am tras. Am țintit în cine se apropia de mine. Primul a căzut Manciu...” A fost arestat și dus la închisoarea Galata. După ședință și amânări, procesul de la Iași s-
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
în numărul 495 /3/16 ianuarie semna editorialul „Un poet: Lucian Blaga” și „se felicita că poate număra între colaboratorii săi literari chiar de la început un talent atât de venerabil” și prezenta și dovada, publicându-i întâia poezie „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” pe care o redăm în întregime: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii 112 Și nu ucid Cu mintea tainele ce le-ntâlnesc În calea mea În flori, în ochi, pe buze ori morminte
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
felicita că poate număra între colaboratorii săi literari chiar de la început un talent atât de venerabil” și prezenta și dovada, publicându-i întâia poezie „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” pe care o redăm în întregime: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii 112 Și nu ucid Cu mintea tainele ce le-ntâlnesc În calea mea În flori, în ochi, pe buze ori morminte... Lumina altora Sugrumă vraja Nepătrunsului ascuns În adâncimi de întuneric, Dar eu, Eu cu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și de vulgarizare) condusă de G. Tucci 3. Toate astea mă plictisesc și mă demoralizează în cel mai înalt grad - dar am învățat să mă resemnez și chiar să zâmbesc dinaintea „terorilor” Istoriei (așteptând, bineînțeles, ca această majusculă să mă strivească într-o bună zi...). Am fost foarte fericit primind scrisoarea dvs., deși veștile pe care mi le-ați dat despre familia dvs. nu erau câtuși de puțin încurajatoare. Dar să sperăm că gripa „familială” vă va cruța în cele din
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
fi lipsite de interes... Regret vicisitudinile vieții dvs. de transhumant, însă, cum spunea prietenul meu Barr3: emigranții și „displaced persons” sunt adevărații locuitori ai Europei, noi ceilalți, sedentarii, suntem o minoritate retardată... În primele 3 luni ale acestui an sunt strivit de muncă, apoi va urma congresul de la Roma, poate un sejur de 4 luni printre kurzi, în toamnă 6 conferințe la Oxford (Ratanbai Katrak Lectures), „Holy Word, Holy Scripture and Holy Images in Iranian Religion”, ceea ce îmi va da ocazia
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
intervale de timp; să te trîntească de la înălțime pe mozaic; să te asfixieze cu pătura în cap, sau să te culci pe burtă și 5-10 oameni să se tot urce unul peste altul deasupra ta, pînă ce simțeai că ești strivit și să te acopere cu pătura ca să te sufoci; să stai într-un picior pe hîrdău, cu mîinile în sus, cîte 24 de ore, pînă cînd cădeai leșinat; să stai cîteva nopți cu picioarele în sus, uitîndu-te la bec. Bătăile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ochi, dar și de mîini și picioare; îți strîngeau mîinile cu ușa; îți scoteau dinții și măselele cu pumnii sau cu bocancul (metoda Țurcanu); îți smulgeau mustățile; îți smulgeau părul din cap cu ajutorul unui nasture prins de o ață; îți striveau pe rînd fiecare falangă a degetelor de la mîini și de la picioare cu un clește de lemn; îți ardeau cu țigara părți ale corpului, mai ales fesele. Era înjosită, batjocorită demnitatea umană: erai vopsit pe față cu pastă de dinți sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pentru că erau fasciști, că erau tineri. Datoria lui de conștiință se vede că era să distrugă mai ales tinerii, viitoarea elită a Țării. Constantin Barba, unul dintre cei care au trecut prin iadul Piteștilor, rememorează: "Erau așa de bătuți și striviți băieții, încît urinau numai sînge. Fiind iarnă și frig afară și întrucît ușile erau închise de la ora 9, pînă dimineața neavînd voie să folosești WC-ul, tineta se vărsa pe fereastra din partea aceea și, datorită frigului, încetul cu încetul s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
comandanții săi pentru așa ceva. Îl privi negru de ură și îl scuipă drept între ochi. Gestul avea o funcție eliberatoare, dar nu îi potoli pe deplin furia. Se repezi la plantele ocrotite de sapa lui Sașa și începu să le strivească sub tălpile bocancilor. Firele de stuf, firele de porumb, rîndul lui Ivasiuc, rîndurile din jur, totul fu călcat în picioare, cu o violență ieșită din comun. Frenezia distrugerii părea să nu aibă sfîrșit". Cînd era imposibil de lucrat la îndiguiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
curs invitației lui Răcaru și de a merge să cânte și următoarele nopți era incredibil de grea. Între el și această cale, de-a lungul căreia mulți se frân- seseră prea cruzi, în care succesul obținut peste noapte putea fi strivit peste zi de un gest nepotrivit sau de o răgușeală, era un zid înalt format din cele mai dure și tari cărămizi întâlnite vreodată. Cărămizi de neclintit, formate din aminti- rea tatălui său, din promisiunile făgăduite mamei sale, din cursurile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vă doriți, sau orice altceva, sunt mulți. Nu îndeajuns totuși, dar mulți. Eu, oricum, datorită dumnea- voastră fac atâția bani într-o săptămână și ați merita nespus mai mult, dar nu au mai încăput în portofel, credeți-mă, i-am strivit aproape. Și Cristi lasă portofelul pe noptieră, iar haina de blană și colierul pe pat. — Ați spus că atât timp cât există aceste lucruri credeți în orice, Domnișoară Coincidență ! Da ? — Da... — Ei, v-am îndeplinit condițiunile și sunteți deci obligată să credeți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mâinile parfumate. Să auzi apoi fiecare bob zdrobindu-se și scurgân- du-se sub tălpi, să simți mustul intrându-ți printre degetele picioarelor și să nu-ți fie jenă de o ușoară excitare. Să te murdărești tot și să-i strivești cu bucuria unui copil care se joacă și pentru care viața e nesfârșită, iar fericirea un chiot. Și-apoi să intri și tu în butoi și să fermentezi deopotrivă. Și să stai. Luni întregi să stai, până ești matur și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
adevărul... Da, am curajul să o afirm - și, sunt convins, nu sunt singurul! -, această boltă orbitor de sclipitoare și gigantică ce-mi uruie deasupra capului, a privirii și a conștiinței În nopțile de vară, la munte, care pare a mă strivi printr-o enormă materialitate, Timp și distanțe - dar, ce mai Înseamnă distanțe la aceste proporții?! -, mă privește tocmai pe mine, infima și perisabila gâză de la „marginile imperiului”, așteptând tocmai de la mine, În măsura În care am curajul și echilibrul propriei mele spiritualități, forța
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sigur împotriva cui luptam sau de ce. Orașele se transformaseră într-un loc al jalei îndoliate, unde viața de zi cu zi era brusc întreruptă de prăbușirea unor baraje de sticlă și oțel și piatră, iar durerea care atingea proporții inimaginabile strivea comunitățile cu o persistență tot mai susținută, reaprinsă de fotocopiile pătate, zdrențuite, ale celor dispăruți, apărând peste tot, ceea ce însemna nu numai o constantă reamintire a ceea ce se pierduse, dar și un avertisment a ceea ce avea să vină, plus montajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mă ținea încă zdravăn de mână când ne-am ridicat, iar Jayne mi-a aruncat o privire severă. Mi-am dat seama că gesticulam cu țigara și că transpirasem puternic. Încăperea era atât de înțesată de lume, încât eram aproape striviți unul de celălalt. - Ești bine? zise ea, dar era o afirmație, nu o întrebare. - Sigur, scumpo, de ce n-aș fi bine? am pufnit zgomotos. E o petrecere supertare. Dar fiica ta... - Vorbești cam mult și îți cam curge nasul. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
aspră a luminii. I-am spus că voiam să-i arăt ceva, întinzând mâna spre câmp. În timp ce traversam curtea, l-am întrebat dacă văzuse sau auzise vreun lucru straniu. Am remarcat cât de lent pășeam, așteptându-i răspunsul, picioarele noastre strivind frunzele moarte. - Straniu? întrebă el. Păi domnișoara Dennis se plângea că ceva îi mănâncă plantele și florile. O veveriță și vreo doi șoricei morți - destul de tocați. Cam atât. Grădinarul dădu din umeri. Tonul lui sugera că nimic din toate astea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
adună zeci de mii de tablouri inestimabile? Privit în infraroșu, Muzeul Prado trebuie că emană o aură densă în jurul său. Aflându-te înăuntru, simți foarte clar asta, pentru că interacționezi cu acele câmpuri de energie inefabilă. Te marchează și apoi te strivesc. Nu este doar charisma artistului care s-a conservat, peste timp, în fibra tablourilor. Te asaltează o imensă umanitate, o lume dispărută, la care nu te-ai gândit, și această lume a avut în mod cert un trecut și continuă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu te asociezi la ceva ce îți depășește îngustul orgoliu național. Or, în cazul rușilor, mai este și resentimentul față de excelența celor pe care i-ai învins în război. Ai învins, dar ce folos dacă, după cinci decenii, te lași strivit de greutatea unei memorii străine?... În tren, Alberto Porlan, prietenul nostru din Spania, îmi povestește discuția pe care a avut-o în seara precedentă, în familia care îl invitase la cină. Gazdele - un cuplu de vârstă medie - membri în high-life-ul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]